54,926 matches
-
birocratic autoritar și gerontocrat, a cărui prioritate decisivă era propria supraviețuire: În lumea În care crescuseră Brejnev, Andropov și Cernenko, să mori În patul tău era deja o mare realizare. Cei care i-au urmat În funcții erau oameni mai tineri, cu instincte la fel de autoritare, dar care au fost nevoiți să atace corupția, stagnarea și ineficiența care infestau sistemul sovietic de la un capăt la altul. Succesorul lui Cernenko, promovat În funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sergheevici Gorbaciov. Născut În 1931 Într-un sat din regiunea sudică Stavropol, el fusese ales În Comitetul Central la 41 de ani. Apoi, În numai 13 ani, ajunsese conducătorul partidului. Nu numai că Gorbaciov era cu douăzeci de ani mai tânăr decât predecesorii săi, el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau În el un potențial reformator. Un reformator, dar nu un radical. Mihail Gorbaciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sat din regiunea sudică Stavropol, el fusese ales În Comitetul Central la 41 de ani. Apoi, În numai 13 ani, ajunsese conducătorul partidului. Nu numai că Gorbaciov era cu douăzeci de ani mai tânăr decât predecesorii săi, el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau În el un potențial reformator. Un reformator, dar nu un radical. Mihail Gorbaciov era un apparatcik tipic. El urcase treptele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reală a autorității și inițiativei. După 1986, dezbaterile din interiorul opoziției poloneze vizau nu atât educarea societății Întru libertate, cât gradul de confruntare dintre opoziție și regim și scopul final al acesteia. Sub conducerea lui Leszek Balcerowicz, un grup de tineri economiști de la școala de Planificare și Statistică din Varșovia făceau deja planuri pentru crearea unui sector de afaceri privat autonom, independent de planificarea centralizată - cu alte cuvinte, o piață. Această propunere a fost, alături de altele, intens dezbătută de polonezii „neoficiali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autoritățile au permis pentru prima dată depunerea de candidaturi multiple pentru un singur loc, precum și alegerea câtorva candidați independenți care aveau aprobarea oficială. Însă schimbările profunde nu au Început până În 1988. Catalizatorul schimbării În Ungaria l-a reprezentat frustrarea comuniștilor tineri și „reformiști” (care Își manifestau deschis entuziasmul pentru transformările făcute de Gorbaciov În PCUS) față de rigiditatea celor bătrâni de la vârful partidului. În mai 1988, la o conferință specială a partidului convocată În acest scop, ei au reușit În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani, a rămas de neclintit. Est-germanii care Încercau să emigreze, declarase el În septembrie, fuseseră „șantajați prin tentații, promisiuni și amenințări pentru a renunța la principiile de bază și valorile fundamentale ale socialismului”. Spre neliniștea crescândă a colegilor mai tineri, care nu mai puteau ignora amploarea problemei, conducerea de partid părea neajutorată: pironită pe loc. La 7 octombrie, sosit Într-o vizită oficială pentru a sărbători cea de-a 40-a aniversare a Înființării Republicii Democrate Germane, Mihail Gorbaciov i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gustáv Husák, la putere din 1969. Iar În 1987, când Husák, În vârstă de 75 de ani, a demisionat din funcția de secretar general al partidului (rămânând Însă președinte al statului), el a fost Înlocuit de Miloš Jakeš: deși mai tânăr, el era cunoscut pentru rolul său esențial În epurările În masă de la Începutul anilor ’70. Comuniștii cehoslovaci au izbutit să mențină un control total până În ultima clipă. Nici Biserica Catolică (instituție care, În Cehia cel puțin, a avut Întotdeauna un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia nu e reprezentativă: ea a fost dintotdeauna regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viitor. Dar această ironie a sorții nu trebuie să oculteze vina sârbilor. Ferocitatea și sadismul Înfiorător al războaielor croat și bosniac (abuzurile În serie, degradarea, torturile, violurile și asasinarea a sute de mii de concetățeni) se datorează bărbaților sârbi, majoritatea tineri, Împinși la paroxistisme de ură și cruzime sub efectul propagandei și al conducerii unor baroni locali Împuterniciți În ultimă instanță de Belgrad. Ce a urmat nu era chiar atât de neobișnuit: se mai Întâmplase În Europa cu doar câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Finanțe (mai târziu prim-ministru) Václav Klaus, urma un program la fel de ambițios, punând accent pe convertibilitatea monedei, liberalizarea comerțului exterior și privatizare, toate acestea În concordanță cu „thatcherismul” declarat al lui Klaus. La fel ca Balcerowicz și unii dintre economiștii tineri de la Kremlin, Klaus era un adept al „terapiei de șoc”: negăsind nimic demn de păstrat În sistemul economic socialist, nu vedea de ce n-ar trece pe loc la capitalism. La cealaltă extremă se aflau figuri precum Mečiar În Slovacia, Iliescu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imediat următori procedeul nu a făcut decât să provoace scandaluri și o reacție politică Împotriva „speculei” galopante. Anomaliile privatizării În Europa postcomunistă au la bază și neimplicarea Occidentului. Este adevărat că Moscova și Varșovia au fost invadate pe loc de tineri economiști americani care se ofereau să predea lecții despre construcția capitalismului, iar firmele germane și-au manifestat de la bun Început interesul față de companiile comuniste de renume precum producătorul ceh de automobile Șkoda 14. Însă nu a existat practic nici o implicare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vieții publice. Cea mai importantă ințiativă jurnalistică din statele postsovietice a fost apariția ziarelor dedicate publicării unor informații concrete: Fapte și Argumente În Moscova și Fapte În Kiev. Vârstnicii erau cei mai nepregătiți pentru tranziția spre o societate deschisă. Generația tânără era mai bine informată, datorită posturilor de televiziune și radio străine și, Într-o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Argumente În Moscova și Fapte În Kiev. Vârstnicii erau cei mai nepregătiți pentru tranziția spre o societate deschisă. Generația tânără era mai bine informată, datorită posturilor de televiziune și radio străine și, Într-o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul de dinainte de 1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau doar teoreticieni”. Majoritatea erau complet nepregătiți pentru problemele politice și tehnice Încâlcite ale deceniului următor. De asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rând, de-a lungul câtorva generații și pe măsură ce au fost implementate reformele constituționale, problema separatistă a Încetat să mai fie urgentă. Vechii „stâlpi” comunitari (rețele sociale și politice dispuse ierarhic, care țineau locul statului-națiune) intraseră deja În declin. Belgienii mai tineri nu mai reacționau la stimulul afinității sectare, deși politicienii În vârstă nu au Înțeles imediat acest lucru. Declinul practicilor religioase, accesibilitatea Învățământului superior și migrația de la sat la oraș au slăbit influența partidelor tradiționale. Din motive evidente, acest lucru era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub 220 de dolari pe an (doar 19 dolari pe lună). În aceste Împrejurări, singura speranță pentru moldoveni, ucraineni sau rușii din afara marilor conurbații era să găsească de lucru În Vest. și, astfel, un număr alarmant dintre ei - mai ales tinere femei - au Încăput pe mâinile rețelelor mafiote, fiind expediați spre UE prin România și Balcani. În cel mai bun caz, ei sfârșeau ca slugi cu contract În ateliere și restaurante. În cel mai rău (și cel mai frecvent) caz, femeile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Popular Elvețian, care În 2003 a obținut 28% din votul popular cu o platformă antiimigrație și anti-UE) se datora capacității de a camufla subtextul rasist sub imaginea unui modernist, a unui național-populist cu convingeri liberale. De unde priza neașteptată la electoratul tânăr: Partidul Libertății era la un moment dat preferatul celor sub 30 de ani25. În Austria, ca și În Franța, ura și teama de imigranți (veniți În Franța dinspre sud, iar În Austria dinspre est; În ambele cazuri din regiuni pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitalism, ci chiar În inima democratică a continentului. În Italia, unde creștin-democrații au avut după război relații strânse și profitabile cu bancherii, oamenii de afaceri, antreprenorii, mai-marii orașelor, funcționarii de stat și - se zvonea insistent - Mafia, o nouă generație de tineri magistrați a Început să Înlăture curajos crusta de tăcere publică. Paradoxal, primul a căzut Partidul Socialist Italian, sub impactul scandalului tangentopoli („orașul mitei”) din 1992, declanșat de investigațiile privind administrarea orașului Milano. Partidul a căzut În dizgrație, iar liderul său
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intrase În politică nu atât pentru purificarea generală a nației, cât pentru a-și proteja propriul imperiu mediatic. În Spania, cariera lui Felipe González a fost curmată de un alt tip de scandal: la jumătatea anilor ’90, un grup de tineri reporteri de investigație de la cotidienele El Mundo și Diario 16 au dezvăluit că guvernul lui González dusese un „război murdar” Împotriva terorismului basc În 1983-1987, autorizând și chiar Încurajând trupele speciale să practice răpirea, tortura și asasinatul, atât În Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nebuloasă și prea des invocată pentru a mai putea fi pusă pe un piedestal. Nu este nici libertatea sau statul de drept, care de zeci de ani nu au mai fost periclitate În Occident și care sunt deja axiome pentru tânăra generație din toate statele UE. Ce Îi leagă pe europeni, chiar și atunci când sunt dezamăgiți de un aspect practic sau altul, este ceea ce numim de obicei (și În contrast revelator cu „stilul de viață american”) „modelul social european”. XXIIItc "XXIII
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deceniul „lor”, cultivând În continuare amintiri dragi și un sentiment exagerat al propriei importanțe. Iar părinții lor, cel puțin În Occident, erau recunoscători pentru stabilitatea politică și siguranța materială din acea perioadă, În contrast cu ororile anterioare. Dar cei care erau prea tineri ca să țină minte anii ’60 nu se dădeau În vânt după autoproslăvirea solipsistă a bătrânilor memorialiști ai epocii, iar cei mai bătrâni, care trăiseră toată viața sub comunism, Își aminteau nu numai slujbele garantate, chiriile ieftine și străzile sigure, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai dureroase. Germanii, ca toți ceilalți În noua Europă, erau din ce În ce mai scindați de o nouă serie de distincții care sfidau diviziunile geografice sau economice convenționale. De o parte se afla o elită sofisticată de europeni: bărbați și femei, de obicei tineri, umblați prin lume și educați, care Își făcuseră studiile la două sau chiar trei universități diferite de pe continent. Calificările și profesiile lor le permiteau să Își găsească de lucru oriunde În Uniunea Europeană: de la Copenhaga la Dublin, de la Barcelona la Frankfurt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Praga a organizat o expoziție de „haine de dinaintea revoluției”: ghete, rochii, lenjerie și alte obiecte dintr-o lume care dispăruse cu numai 14 ani În urmă, dar care inspira deja o fascinație rece. Expoziția a atras mulți vizitatori nu tocmai tineri, pentru care monotonia gri a exponatelor era o amintire recentă. Însă reacția vizitatorilor sugera un grad de afecțiune și chiar de regret care i-a surprins pe curatori. Ostalgia, cum i se spunea În Germania, se hrănea din același gen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar pentru noi funcționează. Jorma Ollila (CEO, Nokia)1 Europenii vor să fie siguri că viitorul nu le aduce noi aventuri. Au avut deja destule. Alfons Verplaetse, guvernatorul Băncii Naționale Belgiene (1996) În America e bine să mergi când ești tânăr și necăsătorit. Când vine vremea să te așezi la casa ta, mai bine te Întorci În Europa. (Om de afaceri maghiar, sondaj de opinie, 2004) Societatea modernă... este o societate democratică ce trebuie analizată fără accese de entuziasm sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]