55,310 matches
-
noastră de piață liberă și guvernul american drept garantul visului american. Dacă oricare dintre aceste instituții ar suferi un eșec sau dacă americanii ar ajunge să creadă că ori sistemul capitalist ori forma noastră de guvernământ reprezentativ nu mai promovează visul american, ci, din contră, Îl subminează, stabilitatea sistemului Însuși ar fi pusă la Îndoială - acest lucru Începând să se Întâmple datorită influenței În creștere a corporațiilor asupra politicilor guvernamentale, polarizării crescânde dintre bogați și săraci și continuei Înrăutățiri a situației
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au votat În alegerile naționale din 1964. În anul 2000, numai 55% au votat În alegerile prezidențiale 33. Mai important chiar decât scăderea În procentul celor care votează, este scăderea rapidă a numărului de oameni care Încă mai cred În visul american. Să ne reamintim că unul din trei americani spune că nu mai crede În visul american. Dacă această situație Își va continua căderea liberă, America va avea de suferit. Fără visul american care să ne motiveze, rămâne prea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prezidențiale 33. Mai important chiar decât scăderea În procentul celor care votează, este scăderea rapidă a numărului de oameni care Încă mai cred În visul american. Să ne reamintim că unul din trei americani spune că nu mai crede În visul american. Dacă această situație Își va continua căderea liberă, America va avea de suferit. Fără visul american care să ne motiveze, rămâne prea puțin În psihologia publică care să mențină coeziunea socială. Problema este că, totuși, căderea visului american ar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
numărului de oameni care Încă mai cred În visul american. Să ne reamintim că unul din trei americani spune că nu mai crede În visul american. Dacă această situație Își va continua căderea liberă, America va avea de suferit. Fără visul american care să ne motiveze, rămâne prea puțin În psihologia publică care să mențină coeziunea socială. Problema este că, totuși, căderea visului american ar putea deveni inevitabilă. Într-o lume care a depășit presupunerile ideologice ale secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
crede În visul american. Dacă această situație Își va continua căderea liberă, America va avea de suferit. Fără visul american care să ne motiveze, rămâne prea puțin În psihologia publică care să mențină coeziunea socială. Problema este că, totuși, căderea visului american ar putea deveni inevitabilă. Într-o lume care a depășit presupunerile ideologice ale secolului al XVIII-lea care, la rândul lor, au dat naștere visului american, noi, americanii, ne-am putea găsi În poziția proverbialului „a cincea roată la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puțin În psihologia publică care să mențină coeziunea socială. Problema este că, totuși, căderea visului american ar putea deveni inevitabilă. Într-o lume care a depășit presupunerile ideologice ale secolului al XVIII-lea care, la rândul lor, au dat naștere visului american, noi, americanii, ne-am putea găsi În poziția proverbialului „a cincea roată la căruță” (odd man out), Într-o totală discordanță cu schimbările care au loc În jurul nostru, acum, când rasa umană se pregătește să intre În era globală
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aceste comunități private, iar numărul lor crește din ce În ce mai mult14. CID-urile ar putea deveni modelul dominant de locuință la jumătatea secolului. Noi, americanii, am ajuns, În numai două secole, să ne confruntăm cu o contradicție care stă În Însuși centrul visului american. Am căutat atât autonomia, cât și mobilitatea și credem că cele două se Întăresc una pe alta. În prezent, milioane de americani au transformat porțiuni mari din spațiul public În comunități private, negând altor milioane de americani accesul la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
națiunile Europei au căutat mecanismul politic care să le adune Împreună și să le ducă dincolo de vechile rivalități. În 1948, la Congresul Europei, meditând la viitorul unui continent ruinat de secole de războaie, Winston Churchill, a oferit propria viziune a visului european. El a spus: „Sperăm să vedem o Europă În care oamenii din fiecare țară vor gândi că sunt europeni În aceeași măsură În care aparțin țării natale și... oriunde merg În acest mare teritoriu... se vor simți acasă”2
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se vor simți acasă”2. Jean Monnet, care, mai mult decât oricare altă persoană, a fost responsabil pentru crearea ideii de comunitate europeană Între țări și popoare până atunci divizate, a Înțeles cât de dificil va fi să se realizeze visul lui Churchill. Problema, a spus Monnet, este că „Europa nu a existat niciodată, ea trebuie creată”3. Aceasta Însemna efortul de a-i face pe oameni conștienți de calitatea lor de europeni. Preambulul Tratatului de la Roma din 1957, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a urmări dezvoltarea sustenabilă, de a elibera partea ludică a spiritului uman, de a construi o pace perpetuă și de a nutri o conștiință planetară. Împreună, aceste valori și țeluri, care apar În multe forme diferite În interiorul constituției, reprezintă urzeala visului european aflat Încă la Începuturile sale. 10. Guvern descentralizat Visele reflectă speranțele, nu realizările. În această măsură, constituția europeană reprezintă un viitor care trebuie construit. Ca și În cazul Constituției Statele Unite ale Americii, acum mai bine de două sute de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spiritului uman, de a construi o pace perpetuă și de a nutri o conștiință planetară. Împreună, aceste valori și țeluri, care apar În multe forme diferite În interiorul constituției, reprezintă urzeala visului european aflat Încă la Începuturile sale. 10. Guvern descentralizat Visele reflectă speranțele, nu realizările. În această măsură, constituția europeană reprezintă un viitor care trebuie construit. Ca și În cazul Constituției Statele Unite ale Americii, acum mai bine de două sute de ani, cineva ar putea nota multele ipocrizii și contradicții care dezmint
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sectoare la cea pe trei sectoare reprezintă o progresie radicălă În evoluția vieții politice, cu profunde implicații asupra manierei În care noi, oamenii, organizăm viitorul. Dacă politica În două sectoare a statornicit viziunea iluministă, politica pe trei sectoare face noul vis european realizabil. Sectorul uitat Societatea civilă este domeniul poziționat Între piață și guvern, fiind format din toate activitățile care alcătuiesc viața culturală a indivizilor și a comunităților. Societatea civilă include atât instituțiile religioase, artele, educația, Îngrijirea sănătății, sportul, recreația publică
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Treia au Încercat să oprească această practică, pretinzând că violează dreptul uman fundamental al femeii de a-și controla propriul corp. Ele acuză că practica este o modalitate prin care bărbații le mențin pe femei În sclavie. Ce face visul european atât de interesant și problematic, este faptul că Încearcă să Încorporeze atât drepturile universale ale omului, cât și cele culturale, mai restrânse, sub aceeași umbrelă politică. Această situație este foarte diferită de agenda statului-națiune, al cărui țel era limitat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Întinde de la nivel local la arena transnațională. Dacă Uniunea Europeană poate facilita convergența acestor interese diferite În rețele de guvernare europene, scena va fi pregătită pentru un nou soi de politică mai adaptată unei lumi În plin proces de globalizare. Succesul visului european depinde, În mare măsură, de abilitatea de a transforma identitatea culturală, drepturile universale ale omului și guvernarea europeană Într-o relație compatibilă și nu Într-una conflictuală. Noul parteneriat dintre Uniunea Europeană și OSC se va dovedi dificil de administrat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
70 de milioane, cât și pentru a inversa procesul de Îmbătrânire a populației, asta deoarece se așteaptă ca media de vârstă a populației să crească de la 41 de ani În prezent, la 49 de ani În 205039. Problema imigrației supune visul european la testul final. Dacă este relativ ușor să vorbim despre Încurajarea diversității și promovarea inclusivității, este ceva mai dificil să deschizi ușa noilor veniți cu care autohtonii vor trebui să Împartă spațiul și averea lor. Europenii sunt, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
readucă numărul de nou-născuți la 2,1%, nivel la care Europa ar fi capabilă să-și mențină populația constantă 43. Cel mai straniu aspect a ceea ce se Întâmplă În Europa este aparenta deconectare Între o populație din ce În ce mai Îmbătrânită și un vis tânăr. În trecut, civilizațiile pline de vitalitatea și dinamismul tinerilor au fost cele care au creat viziuni noi și puternice pentru a le călăuzi către viitor. Revoluțiile Franceză și Americană au fost făcute de tineri. Thomas Paine, marele lider revoluționar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
marele lider revoluționar, care a luptat atât În revoluția americană, cât și În cea franceză, a spus: „Fiecare epocă și generație trebuie să fie Întotdeauna la fel de liberă să acționeze, ca și epocile și generațiile care le-au precedat 44. Noul vis european este foarte diferit. Nu Împărtășește pasiunea visului american inițial, cu viziunea unui popor ales, tânăr și destinat măreției. Este mai puțin evanghelic și mai răbdător. Obiectivul lui este armonia, nu hegemonia. Se referă la o lume viitoare În care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
revoluția americană, cât și În cea franceză, a spus: „Fiecare epocă și generație trebuie să fie Întotdeauna la fel de liberă să acționeze, ca și epocile și generațiile care le-au precedat 44. Noul vis european este foarte diferit. Nu Împărtășește pasiunea visului american inițial, cu viziunea unui popor ales, tânăr și destinat măreției. Este mai puțin evanghelic și mai răbdător. Obiectivul lui este armonia, nu hegemonia. Se referă la o lume viitoare În care oamenii pot să trăiască În pace unii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Obiectivul lui este armonia, nu hegemonia. Se referă la o lume viitoare În care oamenii pot să trăiască În pace unii cu alții, pot să se bucure de o viață de calitate și să aibă posibilitatea să-și Împlinească un vis mai intim de transformare personală. Pe scurt, nu este exuberanța tinereții, ci mai degrabă Înțelepciunea maturității cea care impulsionează visul european. Visurile se referă Întotdeauna la speranțe pentru viitor. Imigranții În America erau pregătiți să se sacrifice pentru a construi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unii cu alții, pot să se bucure de o viață de calitate și să aibă posibilitatea să-și Împlinească un vis mai intim de transformare personală. Pe scurt, nu este exuberanța tinereții, ci mai degrabă Înțelepciunea maturității cea care impulsionează visul european. Visurile se referă Întotdeauna la speranțe pentru viitor. Imigranții În America erau pregătiți să se sacrifice pentru a construi o lume mai bună În care să trăiască copiii lor. Speranțele acestora erau reflectate În rata nașterilor. A avea copii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
alții, pot să se bucure de o viață de calitate și să aibă posibilitatea să-și Împlinească un vis mai intim de transformare personală. Pe scurt, nu este exuberanța tinereții, ci mai degrabă Înțelepciunea maturității cea care impulsionează visul european. Visurile se referă Întotdeauna la speranțe pentru viitor. Imigranții În America erau pregătiți să se sacrifice pentru a construi o lume mai bună În care să trăiască copiii lor. Speranțele acestora erau reflectate În rata nașterilor. A avea copii era un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se sacrifice pentru a construi o lume mai bună În care să trăiască copiii lor. Speranțele acestora erau reflectate În rata nașterilor. A avea copii era un test al credinței lor În avea să vină. Poate exista cu adevărat un vis european, fără un angajament sincer de a-și perpetua populația beneficiară a acestui vis? Creșterea ratei fertilității și acceptarea unor noi imigranți necesită sacrificii. Întrebarea devine: Într-o lume postmodernă În care calitatea vieții și transformarea personală au prioritate adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lor. Speranțele acestora erau reflectate În rata nașterilor. A avea copii era un test al credinței lor În avea să vină. Poate exista cu adevărat un vis european, fără un angajament sincer de a-și perpetua populația beneficiară a acestui vis? Creșterea ratei fertilității și acceptarea unor noi imigranți necesită sacrificii. Întrebarea devine: Într-o lume postmodernă În care calitatea vieții și transformarea personală au prioritate adesea față de sacrificiile de pe urma cărora vor beneficia alții În viitor, cât de probabil ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și transformarea personală au prioritate adesea față de sacrificiile de pe urma cărora vor beneficia alții În viitor, cât de probabil ar putea fi ca europenii să Își sacrifice opțiunile actuale pentru a crea oportunități generațiilor viitoare? În opinia mea, succesul sau eșecul visului european pe cale de apariție depind, Într-o mare măsură, de modul În care generația actuală de europeni va rezolva chestiunea fertilității și a imigrației. La ce ar folosi un vis dacă nu mai rămâne nimeni În viitor pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
crea oportunități generațiilor viitoare? În opinia mea, succesul sau eșecul visului european pe cale de apariție depind, Într-o mare măsură, de modul În care generația actuală de europeni va rezolva chestiunea fertilității și a imigrației. La ce ar folosi un vis dacă nu mai rămâne nimeni În viitor pentru a se bucura de urma a ceea ce el promite În prezent? Pentru ca visul european să trăiască și să ajungă la maturitate, va trebui ca europenii să facă față acestor două provocări critice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]