56,531 matches
-
Grupului de Armată B, Walther Model, s-a sinudis pe 21 aprilie. Numărul total al prizonierilor de război luați de aliați în Ruhr a ajuns la aproximativ 325.000, cu mult peste orice estimare pe care o făcuseră americanii. Comandanții americani au încercuit în grabă perimetre mari cu sârmă ghimpată, creând lagăre de prizonieri improvizate, unde germanii care se predaseră așteptau sfârșitul războiului și reîntoarcerea la casele lor. În paralel, forțele victorioase au eliberat au eliberat zeci de mii de străini
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Bradley să ordone declanșarea unui atac nerestricționat spre est. În dimineața zilei de 10 aprilie, Grupul de Armată XII a declanșat cu hotărâre înaintarea spre Elba. Cursul Elbei era obiectivul oficial al înaintării aliaților occidentali, dar erau încă numeroși comandanți americani care considerau că obiectivul final trebuia să fie cucerirea Berlinului. Până în dimineața zilei de 11 aprilie, elemente ale Diviziei a 2-a blindate din cadrul Armatei a 9-a au înaintat rapid aproape 120 km până pe malul Elbei la sud de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a ajuns într-una dintre puținele zone întărite în care germanii aveau o defensivă organizată. Germanii organizaseră aici o linie de apărare cu adâncime mare ale cărei principale arme o reprezentau tunuri antiaeriene folosite cu efecte devastatoare împotriva trupelor terestre americane. Printr-o combinație de manevre de ocolire și de atacuri de noapte, militarii Armatei I au reușit să distrugă sau să ocolească bateriile de tunuri, intrând în cele din urmă în Leipzig, ai cărui apărători au capitulat oficial în dimineața
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
malul râului Mulde, unde primiseră ordin să se oprească. Între timp, Armata a 3-a de pe flancul sudic al Grupului de Armată XII înaintase constant, cucerind orașele Erfurt și Weimar. Pe 12 aprilie, după o înaintare de 48 km, militarii americani au străbătut câmpul bătăliei de la Jena din 1806. În acea zi, Eisenhower i-a dat ordin lui Patton să oprească înaintarea Armatei a 3-a pe malurile râului Mulde, cam la 16 km de obiectivul inițial, orașul Chemnitz. Această modificare
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
și Leipzig. Toți militarii aliați de pe linia Elbe-Mulde erau dornici să fie primii care să facă joncțiunea cu Armata Roșie. La sfârșitul lunii aprilie se cunoștea faptul că trupele sovietice se aflau în apropiere și mai multe zeci de patrule americane cercetau valea râului Mulde în speranța că îi vor întâlni pe ruși. Elemente ale Armatei I din cadrul Corpului V au reușit să stabilească primii contactul cu sovieticii. În zia de 25 aprilie, la ora 11:30, o patrulă a Diviziei
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
V au reușit să stabilească primii contactul cu sovieticii. În zia de 25 aprilie, la ora 11:30, o patrulă a Diviziei a 69-a a întâlnit un cavalerist sovietic în satul Leckwitz. În cursul aceleiași zile, mai multe patrule americane ale aceleiași armate au întâlnit subunități sovietice. Pe 26 aprilie, comandantul diviziei, generalul maior Emil F. Reinhardt s-a întâlnit la Torgau cu generalul maior Vladimir Rusakov, comandantul Diviziei a 58-a de gardă, în cadrul primei ceremonii oficiale comune. După
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
rezistență, care au fost mai apoi eliminate de infanteria care acționa în spatele forțelor principale de atac. Din punctul de vedere al soldaților germani capturați, aceștia s-au arătat impresionați nu de capacitatea de luptă a infanteriei sau de calitatea tancurilor americane, ci de artileria aliată. Ei au remarcat precizia și capacitatea de identificarea rapidă a țintelor, dar mai presus de toate, numărul foarte ridicat al proiectilelor lansate asupra obiectivelor inamice . Privind retrospectiv, se poate afirma că în timpul acestei campanii au fost
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
sfârșitul anului 2016, jocul a fost vândut în peste 1 milion de copii. Un film bazat pe acest joc este dezvoltat de Campo Santo și Good Universe. "Firewatch" este un joc video first-person de aventură care are loc în statul american Wyoming în anul 1989. Jucătorul își asumă rolul lui Henry, un pădurar ce este trimis în Pădurea Națională Shoshone. Prin explorarea mediului înconjurător, Henry descoperă indicii despre întâmplările misterioase din vecinătate, care au legătură cu răscolirea turnului său în timp ce el
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
est-europeni și sud-vest europeni au ajuns în SUA. Dezvoltările tehnologice au permis ieftinirea transportului și călătoria a cât mai mulți europeni spre America. S-a format o națiune atipică căci libertatea le-a permis imigranților să-și păstreze identitățile. Națiunea americană este un mozaic etnic, lingvistic și religios. În ziua de azi, la nivelul politicii americane sunt mulți hispanici și afro-americani, dar și femei. Din multe perspective, SUA se înfruntă cu situații atipice pentru Europa. S-a format un mozaic solidar
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
călătoria a cât mai mulți europeni spre America. S-a format o națiune atipică căci libertatea le-a permis imigranților să-și păstreze identitățile. Națiunea americană este un mozaic etnic, lingvistic și religios. În ziua de azi, la nivelul politicii americane sunt mulți hispanici și afro-americani, dar și femei. Din multe perspective, SUA se înfruntă cu situații atipice pentru Europa. S-a format un mozaic solidar cu un grup de valori prezente în constituție și în alte acte de stat. Luarea
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
au format într-un context special. Principalii lideri din acele timpuri au pus SUA într-o poziție unică, izolată de politică externă. Americanii trebuiau să nu se implice în afacerile europene pentru a-și păstra libertatea după cum susținea primul președinte american, George Washington. Cel de-al cincilea președinte american, James Monroe, a elaborat "Doctrina Monroe" în care susține că izolaționismul american se oprește la emisfera occidentală și presupunea expansiunea națiunii americane. Congresul este principalul factor în politică externă americană, președinții având
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
din acele timpuri au pus SUA într-o poziție unică, izolată de politică externă. Americanii trebuiau să nu se implice în afacerile europene pentru a-și păstra libertatea după cum susținea primul președinte american, George Washington. Cel de-al cincilea președinte american, James Monroe, a elaborat "Doctrina Monroe" în care susține că izolaționismul american se oprește la emisfera occidentală și presupunea expansiunea națiunii americane. Congresul este principalul factor în politică externă americană, președinții având un rol secundar. Lucrurile s-au schimbat treptat
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
politică externă. Americanii trebuiau să nu se implice în afacerile europene pentru a-și păstra libertatea după cum susținea primul președinte american, George Washington. Cel de-al cincilea președinte american, James Monroe, a elaborat "Doctrina Monroe" în care susține că izolaționismul american se oprește la emisfera occidentală și presupunea expansiunea națiunii americane. Congresul este principalul factor în politică externă americană, președinții având un rol secundar. Lucrurile s-au schimbat treptat în secolul XIX în urma modificării schimburilor comerciale. SUA începeau să aibă un
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
europene pentru a-și păstra libertatea după cum susținea primul președinte american, George Washington. Cel de-al cincilea președinte american, James Monroe, a elaborat "Doctrina Monroe" în care susține că izolaționismul american se oprește la emisfera occidentală și presupunea expansiunea națiunii americane. Congresul este principalul factor în politică externă americană, președinții având un rol secundar. Lucrurile s-au schimbat treptat în secolul XIX în urma modificării schimburilor comerciale. SUA începeau să aibă un contact mai strâns cu lumea din afară. Instituțiile erau depășite
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
primul președinte american, George Washington. Cel de-al cincilea președinte american, James Monroe, a elaborat "Doctrina Monroe" în care susține că izolaționismul american se oprește la emisfera occidentală și presupunea expansiunea națiunii americane. Congresul este principalul factor în politică externă americană, președinții având un rol secundar. Lucrurile s-au schimbat treptat în secolul XIX în urma modificării schimburilor comerciale. SUA începeau să aibă un contact mai strâns cu lumea din afară. Instituțiile erau depășite, de aceea, în secolul XX, instituțiile au fost
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
a contribuit la dezvoltarea adunării legislative. Conducătorii erau alcătuiți din oameni cu interese diferite. De cele mai multe ori, aveau interese contrare în privința împărțirii terenurilor, apelor, pădurilor, și toate aceste dispute se rezolvau printr-o dezbatere. Negocierea continuă în interiorul adunării coloniale. Coloniștii americani doreau să fie reprezentați în Parlamentul Londrei. Congresul american era tulburat și fragmentat. Nu există o disciplină de partid, căci atât democrații și republicanii erau împărțit în grupuri ce puteau merge de la politici moderate la cele extremiste pe baza doctrinei
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
din oameni cu interese diferite. De cele mai multe ori, aveau interese contrare în privința împărțirii terenurilor, apelor, pădurilor, și toate aceste dispute se rezolvau printr-o dezbatere. Negocierea continuă în interiorul adunării coloniale. Coloniștii americani doreau să fie reprezentați în Parlamentul Londrei. Congresul american era tulburat și fragmentat. Nu există o disciplină de partid, căci atât democrații și republicanii erau împărțit în grupuri ce puteau merge de la politici moderate la cele extremiste pe baza doctrinei partidului. După aprobarea Constituției, americanii au început să se
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
front comun consistent, George Washington a susținut că SUA trebuiau să stea departe de treburile politice ale Europei, să nu intre în alianța cu niciunul dintre regii Europei căci există riscul că războaiele europene să se extindă și pe teritoriul american. Cetățenii americani erau încă tributari vechii Europe. Se vorbea despre pericolul fractionalismului. Din 1914 până în 1917 s-au disputat teme privind intervenția americană în Europa pe perioada Primului Război Mondial. Pentru SUA era dificil să se ralieze unei tabere când populația era
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
consistent, George Washington a susținut că SUA trebuiau să stea departe de treburile politice ale Europei, să nu intre în alianța cu niciunul dintre regii Europei căci există riscul că războaiele europene să se extindă și pe teritoriul american. Cetățenii americani erau încă tributari vechii Europe. Se vorbea despre pericolul fractionalismului. Din 1914 până în 1917 s-au disputat teme privind intervenția americană în Europa pe perioada Primului Război Mondial. Pentru SUA era dificil să se ralieze unei tabere când populația era mixtă, existând
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
cu niciunul dintre regii Europei căci există riscul că războaiele europene să se extindă și pe teritoriul american. Cetățenii americani erau încă tributari vechii Europe. Se vorbea despre pericolul fractionalismului. Din 1914 până în 1917 s-au disputat teme privind intervenția americană în Europa pe perioada Primului Război Mondial. Pentru SUA era dificil să se ralieze unei tabere când populația era mixtă, existând o varietate de comunități. Pentru SUA, fiecare grup de acțiune îi putea aduce bani și voturi și riscă să piardă dacă
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
bugetele fiind reanalizate în fiecare structura. Consilierii negociau tot timpul și trebuiau să demonstreze ce fac și cum folosesc banii. Departamentele cu banii primit făceau contracte. Toate aceste instituții jucau politic în finanțară lor, dar jucau și pentru că în tradiția americană, datoria individuală de a realiza ceva pentru comunitate, mulți se angajau în structurile respective de stat pentru a intră în serviciul țării lor. Competiția pentru implementarea unui act conta. Tinerii se implică într-o muncă prost plătită față de sectorul privat
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
și a coordona politică externă prin declarații sau sub forme de doctrine. Are dreptul de a participa la conferințe internaționale, de a trimite emisari speciali, de a trimite emisari personali, aleși de el pentru misiuni speciale în străinătate, reprezentând președintele american. Emisarii erau mai utili decât personalul diplomatic. Personalul Casei Albe a crescut, dar acționează numai în numele președintelui. Miniștrii sunt votați de Congres. Președintele este considerat responsabil pentru orice eroare din cadrul biroului sau. Toți emisarii personali ai președintelui au fost recrutați
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
recrutați din birou. Personalul este supus unei tensiuni cu mize multiple ca efectuarea unor acțiuni pentru că președintele să fie ales pentru un al doilea mandat. Casă Albă are puterea de inițiativa legislativă, fiecare lege fiind negociată, târguială fiind caracteristică politicii americane. Al doilea element din jurul președintelui este cercul de consilieri specializați, legiferat prin Actul Național de Securitate și se numește Consiliul Național de Securitate. Prerogativele acestuia-consilierea președintelui în legătură cu politicile interne, externe și militare referitoare la securitatea națională. Funcționează că o structura
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
în situații de criză. Consiliul este alcătuit din președinte, vice-președinte, secretarii de stat și de apărare, cooptați de directorul CIA, președintelui statului major combinat-consilierul militar, secretarul trezoreriei, procurorul general, directorul agenției pentru comunicații internaționale. Rolul președintelui este cel consultativ. Guvernul american și ambasadele s-au mărit după Al doilea Război Mondial. Armata Americană avea în 1939 14 divizii, dar în perioada postbelică, au devenit organizații, cu proceduri, protocoale, coduri. Guvernul se reorganizează în Consiliul Național de Securitate. Se organizează ședințe precum
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
stat și de apărare, cooptați de directorul CIA, președintelui statului major combinat-consilierul militar, secretarul trezoreriei, procurorul general, directorul agenției pentru comunicații internaționale. Rolul președintelui este cel consultativ. Guvernul american și ambasadele s-au mărit după Al doilea Război Mondial. Armata Americană avea în 1939 14 divizii, dar în perioada postbelică, au devenit organizații, cu proceduri, protocoale, coduri. Guvernul se reorganizează în Consiliul Național de Securitate. Se organizează ședințe precum cele pe tema bugetului. Al doilea cerc decizional este alcătuit din agenții
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]