56,095 matches
-
Manolescu, Edițiile Eminescu, în România literară, nr. 7, 2002, p.1, Editorial) Z. Ornea: La numai cîteva săptămîni după apariția cărții d-lui Pericle Martinescu Odiseea editării „Poeziilor“ lui Eminescu (în primul veac de la ediția princeps, pe care, firește, am comentat-o aici), apare o altă carte, de astă dată masivă, datorată d-lui N. Georgescu intitulată Eminescu și editorii săi (în două volume). Deosebirile dintre cele două cărți sînt mari și semnificative. Dacă la dl Pericle Martinescu preocuparea aceasta era
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o scrisoare adresată lui J. H. Reynolds, datată 21 septembrie 1819, în care mărturisea că toamna (care face obiectul odei To Autumn / Către toamnă pe care tocmai o scrisese) este anotimpul cu care întotdeauna îl asocia pe Chatterton, Keats a comentat următoarele despre poetul-băiat: El este cel mai pur scriitor de Limbă engleză. Nu găsești la el deloc idiom francez, sau particule [franceze] ca la Chaucer - e Idiom autentic englezesc în cuvinte englezești. (Keats 1975: 292; cf. și Elfenbein 2008: 82
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
the sudden burst Of valve arterial in the noble parts, Curtail the miseries of human life? Tho' varied in the Cause, the Effect's the same; All to one common Dissolution tends.] (Chatterton, Sentiment. 1769; apud Yonge 1906: 186) Yonge comentează că dacă "simțul datoriei" lui Chatterton ar fi fost "la fel de mare precum geniul său, ar fi trăit de dragul mamei sale". Pentru subliniere, Yonge ne reamintește de cazul lui Beethoven, care dovedește că "o tendință suicidară poate fi oprită prin puterea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Nu este el oare mai degrabă un modern foarte, poate prea, pronunțat, încurajând întotdeauna modernismul economiei, administrației, educației, și în general a modului de viață francez, fără cea mai mică urmă de nostalgie pentru "lumea pe care am pierdut-o" comentând indicele INSEE 16 al zilei mai degrabă decât dialogurile lui Platon? Toate acestea sunt adevărate, dar tocmai pentru că nu încearcă nici un sentiment de nostalgie pentru cetatea grecească nici de altfel pentru "anii de credință", nu nutrește nici speranțe netemperate în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
conducă după legea rațională, ci mai degrabă pentru a-i incita să-și exprime personalitatea așa cum este ea și a-și urma dorințele așa cum sunt ele. Cu siguranță, John Stuart Mill, în cartea sa On Liberty 23 pe care am comentat-o pentru voi cu câteva săptămâni în urmă, spunea și el că societatea trebuie să acorde o totală libertate indivizilor în măsura în care modul lor de viață, chiar dacă este șocant, nu face rău celorlalți. Și în acest sens, Mill imagina libertatea în
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Deși asemănătoare în ceea ce privește concepția, cele două anchete se deosebesc atât sub aspectul numărului de subiecți, cât și sub aspectul tipului de răspuns: subiecții primei anchete, obișnuiți cu practica gramaticală școlară, s-au ferit să sublinieze ambele variante și rareori au comentat în vreun fel soluția aleasă; subiecții celei de-a doua anchete au subliniat, în multe cazuri, ambele variante, făcând și observații asupra uzului diferit al unora dintre acestea. Variantele verbale (vechi sau neologice) incluse în cele două anchete (forme duble
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
un zid impenetrabil din cuvinte pe care nimeni nu le poate înțelege și de a da impresia, în același timp, că politicianul respectiv are cel puțin o inteligență medie. Să analizăm acest interviu cu politicianul Joe Brown. REPORTERUL: Ați putea comenta știrile referitoare la mituirea membrilor guvernului dumneavoastră? JOE BROWN: Vreau să fie clar un lucru. (Te disprețuiesc. ) Joe Brown n-ar permite niciodată așa ceva (Venerați-mă, adorați-mă) în guvernul lui. REPORTERUL: V-ați gândit vreodată (Este părerea mea!) la
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
reveni la subiectul de la care am pornit. In condiții obișnuite, foarte puține conversații se cantonează la un singur subiect mai mult de câteva minute. Pentru a profita de o informație pe care nu am cerut-o, va trebui să o comentăm sau să punem întrebări referitoare la ea. Ca de obicei, întrebările deschise vor asigura cel mai bine răspunsuri detaliate. * GLEN: Te-ai bronzat frumos, Bill. BILL: Mulțumesc, Glen. Am fost plecat cu cortul la sfârșitul săptămânii. GLEN: N-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
motoarelor era privită cu atâta îndoială, încât până la urmă vasul a fost dotat și cu pânze. * În 1933, lordul Ernest Rutherford, considerat „părintele” fizicii nucleare, declara: . * Amiralul William Leahy l-a avertizat, în 1944, pe președintele Truman că . * În 1957, comentând știrile privind lansarea primului satelit, astronomul britanic Harold Spencer Jones spunea că generații întregi vor mai trece înainte ca omul să pună piciorul pe Lună, și chiar dacă se va reuși așa ceva, respectivul va avea șanse foarte palide de a mai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe care participanții le pot da; * să presupună răspunsuri simple, cum ar fi: de tipul da/nu, sau cifre sau numai ordine de mărime. 2. Etapa de creație propriu-zisă Pe baza listei de control, echipa de concluzionare identifică problemele, le comentează critic și propune rezolvări. Pentru aceasta moderatorul ședinței distribuie membrilor echipei de concluzionare roluri care definesc anumite structuri psihologice: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul. Rolurile pot fi abordate individual sau același rol poate fi jucat de doi participanți concomitent, aceștia formând
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Petre Ispirescu, lirică în dialectul macedo-român, comunicată îndeosebi de Tașcu Iliescu. Pornind de la povestea fantastică despre Peter Schlemihl a lui Chamisso, Matei Costea publică o fantezie politică, Umbra lui Petre. N. D. Popescu e prezent cu nuvele, Ioan S. Nenițescu comentează piesa Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, iar Șt. Măldureanu tălmăcește poeme în proză de I. S. Turgheniev. S. C.
ŢARA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
lui Aron Cotruș și a lui Vintilă Horia. Alături de grupajele permanente de informații din și despre țară și exil - „Țara pe rug”, „Țara în bejenie” -, trei rubrici sunt consacrate literaturii și culturii: „Cultura în pribegie”, „Publicații românești”, care semnalează și comentează periodicele apărute în exil, și, sporadic, „Lângă tâmpla poeților”, unde se dau reproduceri din literatura română clasică: Mihai Eminescu, Nicolae Bălcescu ș.a. Numărul special de Crăciun publică pe prima pagină un text al lui Vintilă Horia, Românii de sub Crucea Sudului
ŢARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290078_a_291407]
-
inserate o serie de conferințe ținute la Ateneul Român: Bresle vechi și bresle noi de V. N. Madgearu, Elemente egiptene în basmele românești de Raul Mihai Teodorescu, Despre rolul femeii în evoluția marii proprietăți de Gh. Ghibănescu, iar Ion Duscian comentează volumul Elemente de metafizică de C. Rădulescu-Motru. Deși nu are un pronunțat caracter literar, revista găzduiește în fiecare număr versuri de Cincinat Pavelescu (Cântecele străzii), Elena Văcărescu (Lângă stână), Corneliu Moldovanu (Ovidiu la Tomis, Târziu), Ion I. Pavelescu, Leon Feraru
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
generic „Profiluri ardelene”, sunt prezentați Gh. Șincai, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Ioan Maiorescu, Petru Maior, Nicolae Drăganu, Ioan Slavici, G. Coșbuc. O preocupare constantă o constituie cronica literară, completată și în cadrul rubricii „O carte pe zi”; sunt semnalate și comentate lucrări de Paul Constant, Neagu Rădulescu, Vintilă Horia, Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Ben Corlaciu, Damian Stănoiu, Camil Petrescu, Anișoara Odeanu, Mircea Eliade, Victor Papilian, Ioana Postelnicu, Eusebiu Camilar, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat ș.a., printre autorii cronicilor aflându-se
ŢARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290077_a_291406]
-
Heidelbergul de altădată de G. Mayer Förster, în traducerea lui Ovid Densusianu. Se inserează, de asemenea, Câteva date din viața lui Tolstoi, articole despre Schiller și Molière ș.a. Alexandru Hodoș scrie articolele Comediile lui Caragiale și Literatura originală, în ultimul comentând reprezentația comediei în trei acte Manechinul sentimental a lui Ion Minulescu, prilej de a afirma că, în anii de după război, teatrul românesc, la început tributar străinătății, „a luat un avânt remarcabil”, poeții și prozatorii noștri fiind atrași „unul câte unul
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
documentând în Istoriia beserecei Șcheilor Brașovului, publicată de Sterie Stinghe în 1899, existența autonomă și unitară a unei puternice comunități românești. Pentru prima parte (1484-1700) T. folosește o prescurtare a cronicii protopopului Vasile și alte hrisoave din arhive, faptele fiind comentate în ordinea înregistrării preoților care s-au succedat. Partea a doua (1701-1742) cuprinde evenimente trăite de autor sau încă foarte vii în conștiința contemporanilor. Sunt evocate pe larg întâmplări legate de actul „unației” de la 1701, prin care o parte a
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
de Samson Bodnărescu). O susținută campanie critică a desfășurat T. împotriva lui B. P. Hasdeu, atât pe plan politic, cât și literar, mai ales prin articolele și scrisorile deschise semnate de P. P. Carp, apoi de Ion Ghica. Favorabil este comentat articolul lui Titu Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română, reprodus în întregime. De o atenție stăruitoare s-a bucurat teatrul românesc, prin Theodor Văcărescu și, mai târziu, prin Pantazi Ghica, ale cărui cronici au dat ziarului consistență culturală
TERRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290156_a_291485]
-
literare vorbește de două școli în literatura engleză (școala ceaiului și școala whiskyului), reprezentate de John Galsworthy și de Virginia Woolf. Nu se angajează propriu-zis în judecăți de valoare. Preferă să ia un fapt dintr-o operă și să îl comenteze în stilul său: stilul unui om de carte pentru care arta este o formă de cunoaștere și de comunicare în sens moral. Autorul cel mai des citat (în Incertitudini literare, cel puțin) este Dostoievski, iar ideea ce se repetă este
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Paul Tutungiu ș.a. După 1990 sunt intervievați Andrei Cornea, Fănuș Neagu, Ana Blandiana, Alexandru Paleologu, Ștefan Aug. Doinaș, reporter fiind Adina Bartoș. De asemenea, acum se extinde spațiul acordat prezentării unor regizori români din diaspora (George Banu, Andrei Șerban), sunt comentate amplu festivalurile internaționale de teatru și spectacolele de peste hotare la care colaborează artiști din țară. În ceea ce privește capitolul traduceri, se disting un fragment din Faust de Goethe, în tălmăcirea lui Ștefan Aug. Doinaș, un articol al lui Eugen Ionescu, intitulat Monologuri
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
de peste Prut, își continuă activitatea literară: redactor la revista „Octombrie”, scrie povestiri pentru copii, traduce din Pușkin și Lermontov, compune drama Căpșuna roșie. Va fi arestat în iunie 1941, sub acuzația de propagandă antisovietică (se opusese rusificării „limbii moldovenești” și comentase negativ politica sovieticilor), judecat și condamnat la zece ani de detenție. S-a stins, în urma unei duble pneumonii, în lagăr. Prima carte a lui T., Stele sub nori, apărută în 1927, e o culegere de versuri care, în contradicție cu
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
la simbolismul anilor 1910-1920. Poveștile și poeziile pentru copii din Cartea noastră (1934, în colaborare cu P. Crihan) au o subliniată adresă morală, căreia duioșia îi adaugă căldură și culoare. În intervențiile pe teme literare - cronici, recenzii, note polemice - T. comentează, pe de o parte, actualitatea, mai ales pe aceea de la București, iar pe de alta, încearcă să atragă atenția asupra vieții culturale din Basarabia - situația Teatrului Național din Chișinău, activitatea autorilor basarabeni, diverse comemorări (Zamfir C. Arbore, Axente Frunză ș.a.
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
un critic de poezie, îmbrățișată aproape în întregimea ei, de la Mihai Eminescu și încă de mai înainte („măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist”) până la cel mai tânăr contemporan. Atras de marele poet cu o forță aproape magică, irezistibilă, i-a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al liricii eminesciene, exprimând
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
pronunță, poate prea categoric, împotriva așa-zisului curent eminescian; unicitatea lui Eminescu, poet „al visului dublu, teurgic și mitologic, n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată”. Eminescu va fi mereu prezent în conștiința lui S. și atunci când va comenta lirica secolului al XX-lea, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși e un promotor al modernismului, criticul acordă poeziei lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizantă din Istoria literaturii române moderne
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
criticul va realiza o sistematizare a tendințelor lirice din această perioadă, a raporturilor în continuă schimbare dintre modernism și tradiționalism. Fără să îi minimalizeze pe ceilalți, și pentru S. poetul cel mai apreciat este Tudor Arghezi, a cărui creație a comentat-o adesea, începând cu volumul Cuvinte potrivite. Singular e considerat geniul verbal arghezian, de o forță hugoliană, „de o materialitate copleșitoare”, iar o atenție deosebită e acordată poeziei de inspirație religioasă. Criticul îl așază pe Arghezi alături de Paul Valéry, R.
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
larg scrie S. despre V. Voiculescu, care „a ținut o dreaptă cumpănă a lirismului nostru”, lucrând cu vremea în spiritul inovației, cu etape mereu suitoare. Voiculescu nu este uitat nici ca poet al inspirației religioase, situat alături de Tudor Arghezi. Criticul comentează numeroși alți poeți, de la Dan Botta la Ștefan Aug. Doinaș, de la Constant Tonegaru la Marin Sorescu, pe care, deși foarte tânăr, îl prețuiește în chip deosebit. Respinge însă suprarealismul și, în ultimii ani, renegându-și conjunctural mai vechi convingeri, chiar
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]