55,711 matches
-
să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian consideră că venerarea stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un altar rdiicat dintr-un detașament al Legiunii ÎI Augusta, lui Jupiter și Coccidius, ultimul pare a fi un zeu
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
Jupiter și Coccidius, ultimul pare a fi un zeu al războiului răsândit în zona Zidului lui Hadrian. Românii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau trimiși. În secolele II-III d.H., foarte popular a devenit cultul lui Jupiter Dolichenus, care era venerat încă de pe vremea hitiților, cu centrul de cult în Turcia de azi. Acesta, însă nu era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
Zidului lui Hadrian. Românii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau trimiși. În secolele II-III d.H., foarte popular a devenit cultul lui Jupiter Dolichenus, care era venerat încă de pe vremea hitiților, cu centrul de cult în Turcia de azi. Acesta, însă nu era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.H. sia fost descoperit la Lambaesis
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
popular a devenit cultul lui Jupiter Dolichenus, care era venerat încă de pe vremea hitiților, cu centrul de cult în Turcia de azi. Acesta, însă nu era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.H. sia fost descoperit la Lambaesis, în Africa. Pe inscripția de pe acel monument stă scris: , Pro s[alute] et incolumitate imp(eratoris) Cae[s(aris) Trăia]ni Hadriani Auguști
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit.”. O coincidență remarcabilă este aceea că din aceeași perioadă datează un monument dedicat lui Mithra, ce menționează preoțirea unui guvernator al Moesiei Inferior. Inscripția a fost descoperită la Histria. Cultul lui Jupiter Dolcihenus a fost foarte răspândit în timpul lui Septimius Severus și al dinastiei sale. Au fost descoeprite monumente dedicate acestui zeu în Germania Superioară( de către Cohorta ÎI Raetorum, Cohorta I Aquitanorum),Moesia Superioară. În Moesia Superior, în literatura științifică
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
dedicate acestui zeu în Germania Superioară( de către Cohorta ÎI Raetorum, Cohorta I Aquitanorum),Moesia Superioară. În Moesia Superior, în literatura științifică, Jupiter Dolichenus este atestat la sfârșitul secolului ÎI d.H. și începutul secolului III d.H. Cu toate acestea, prezența acestui cult în Bulgaria, este anterioară domniei lui Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H. în Valea Timcoului din Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
și începutul secolului III d.H. Cu toate acestea, prezența acestui cult în Bulgaria, este anterioară domniei lui Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H. în Valea Timcoului din Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani erau Hercule, Mithra, Isis și Serapis.Cultul lui Hercule a fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerata în unele garnzioane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
Septimius Severus. Cohorta I Thracum Syriaca, a fost mutată în secolul I d.H. în Valea Timcoului din Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani erau Hercule, Mithra, Isis și Serapis.Cultul lui Hercule a fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerata în unele garnzioane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună. Cohorta ÎI Tungrorum a ridicat altare lui
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună. Cohorta ÎI Tungrorum a ridicat altare lui Marte și zeităților germanice Ricagambeda și Viradechtis. Dintre multele zeități pe care le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiana pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niste peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul competitor al creștinismului.
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
s-a aflat în localitatea omonimă din județul Maramureș unde a fost ridicată în anul 1758. A dispărut, ca multe altele, în procesul de înlocuire a vechilor lăcașe de cult cu biserici noi de zid. Ea a fost demolată în anul 1932, după ce i s-a negat calitatea de monument istoric, deși fusese una din primele biserici de lemn din Maramureș remarcată de specialiști. Datorită unor pionieri ai cercetării în
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
în anul 1751, cu ocazia vizitei canonice a epicopului de Muncaci, Manuel Mihail Olsavszky. Biserica era de lemn, acoperită cu draniță, avea turn cu două clopote, încuietoare de lemn, două candelabre și era prevăzută cu icoane și toate cele necesare cultului. Din notele vizitației aflăm că ar fi fost binecuvântată de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisul era sfințit de episcopul Iosif Stoica de Maramureș (1690-1711). Vechimea reală a acestei biserici nu este cunoscută. Această biserică, notează Tit Bud, "„cea
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
ad-hoc. Problema mănăstirilor închinate avea o istorie mult mai lungă. Se obișnuia ca domnii și boierii mai înstăriți să facă donații mănăstirilor în bunuri sau în moșii. Cu timpul, veniturile mănăstirilor s-au transformat din resurse necesare desfășurări activității de cult în simple surse de venit pentru patriarhiile și mănăstirile cărora erau închinate. Obligațiile către administrația Țărilor Române erau ignorate. Călugării străini beneficiau de un statut care-i scotea de sub incidența legilor românești. Ei acumulaseră, pe diverse căi, averi impresionante. Cu toate că
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
rolul de a finanța întreținerea locașului și „supa populară“, adică o mâncare de pomană pentru săraci, care se servea într-un clădire anexă. Bazarul a fost comandat tot de Hatice Turhan, mama Sultanului Muhamed al IV-lea, ctitorul locașului de cult. Prin această nouă idee transpusă în practică sultana mamă a dat o și mai mare greutate împrejurimilor moscheei sale, unindu-le cu oportunitățile portului din imediata apropiere
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
l-a găzduit pe tânărul teolog Dumitru Cornilescu (1891-1975) la conacul din Stâncești, unde acesta a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română. Traducerea a fost tipărită în anul 1921 și a fost adoptată în prezent de majoritatea cultelor neoprotestante din România. Alexandru Callimachi a murit în 1918, fiind înmormântat și el în cripta capelei din Stâncești. După moartea acestuia, moșia din Stâncești a intrat în proprietatea fratelui său mai mic, Ioan (Jean) Callimachi (13 mai 1880 - 1 iulie
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
în Israel, unde a interpretat roluri în limba ebraică, încă înainte de a stăpâni această limbă (în "Soția evreică" de Bertolt Brecht). Cu prilejul aniversării a 60 de ani de la deschiderea Teatrului Evreiesc Barașeum în București, la propunerea ministrului culturii și cultelor, Președintele României Ion Iliescu a conferit doamnei Agnia Bogoslava Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, "pentru îndelungata și fructuoasa sa activitate ca eminentă actriță a scenei românești". Jurnalistul, cronicarul și istoricul cinematografic Costel Safirman, din Israel, cândva redactor
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
Biserica "Sf. Nicolae" din Călinești-Bucecea este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1813 de vornicul Costache Miclescu în satul Călinești, suburbie a orașului Bucecea (județul Botoșani). Biserica "Sf. Nicolae" din Călinești-Bucecea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 242, având
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
mai multe guverne ale Moldovei - și Constantin Scarlat Miclescu (1822-1886), mitropolit al Moldovei (1865-1875) și mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1875-1886), sub numele de Calinic. Scarlat Miclescu a reînnoit edificiul bisericii din Călinești. El a împodobit biserica cu obiecte de cult de argint și veșminte. Pe cheltuiala sa s-a realizat pictarea interioară și amplasarea unei noi catapetesme (1838), precum și construirea pridvorului și amplasarea crucilor (1845). La 20 august 1846, a fost amplasată deasupra intrării o pisanie în limba română cu
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hermeziu este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1839 de spătarul Costache Negruzzi în satul Hermeziu din comuna Trifești (județul Iași). Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hermeziu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
care se accede din cafas. Pronaosul și naosul au un plafon drept, formând o singură navă. Deasupra pronaosului se află cafasul. Naosul este separat de altar printr-un perete cu o arcadă la partea superioară, deasupra catapetesmei. Pereții lăcașului de cult au fost pictați în ulei, în stil neobizantin. Pe plafonul altarului se află icoana Mântuitorului, iar în naos icoana Judecătorului Hristos înconjurat de cei patru evangheliști. Biserica are în patrimoniul său mai multe cărți de cult tipărite după anul 1800
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
catapetesmei. Pereții lăcașului de cult au fost pictați în ulei, în stil neobizantin. Pe plafonul altarului se află icoana Mântuitorului, iar în naos icoana Judecătorului Hristos înconjurat de cei patru evangheliști. Biserica are în patrimoniul său mai multe cărți de cult tipărite după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice. În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
destrămat, din ea rămânând astăzi doar niște hrube (vestitele pivnițe domnești). Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cotnari este atribuită de tradiție domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504). Pisania a fost distrusă, astfel că nu se cunosc date referitoare la construcția lăcașului de cult. În Lista monumentelor istorice din județul Iași este trecut anul 1493 ca an al construcției. Prezența unor elemente decorative cum sunt ramele dreptunghiulare ale ferestrelor, cu rozete în colțurile superioare și muluri în arc ușor frânt, precum și ancadramentul ușii de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
se afle pe mormintele unor persoane care au contribuit la aceste lucrări. Între anii 1831-1832, biserica a suferit modificări care au avut ca rezultat eliminarea peretului despărțitor dintre pronaos și naos și înclocuirea acestuia cu o arcadă simplă. Lăcașul de cult a mai fost reparat în anii 1869 și 1890. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, biserica a fost restaurată cu sprijinul financiar și logistic al SC Cotnari SA, fiind pictată de către o echipă condusă de prof.univ. Nicolae Sava
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
fiind una dintre cele mai modeste construcții de acest gen ale arhitecturii medievale românești. Ca aspect general, ea pare să se înscrie în seria tipologică a bisericilor care sunt ctitorii boierești (Biserica Arbore, Biserica Șipote sau Biserica Văleni). Lăcașul de cult este o construcție de plan dreptunghiular, fără turlă, împărțită în pronaos, naos și altar. Ea are fațadele simple, tencuite și văruite și nu au nici un fel de decorații și nici cornișă. Biserica nu este pictată în interior, fiind doar văruită
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
Dimitrie Sturdza (1756-1846), fiul lui Ioan Sturdza, și soția sa Elenco, au reconstruit biserica de curte în stil neoclasic, așa cum poate fi văzută astăzi. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. Biserica a fost sfințită la data de 5 ianuarie 1823 de mitropolitul Veniamin Costachi, împreună cu episcopul Meletie Lefter al Romanului. În stânga intrării se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Cu agiutoriul Presfintei Troiță
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
lui Feodor Balșŭ vel vornec spre vecinica lor pomenire. Întru înnoire d(o)mniei Moldaviei pren mărie(a) sa Ioan Sandu Sturza B B [voievod] Moldavei la anŭ 1823 avgostŭ"". În anii următori, biserica a fost înzestrată cu obiecte de cult valoroase precum: Fiul lui Dimitrie, vornicul Alecu Sturdza-Miclăușanu, care îmbrățișase ideile revoluționarilor de la 1848, a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în partea de nord a pronaosului
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]