55,839 matches
-
Mihai Eminescu. Vacanțele mari și le petrecea la Burdusaci. Tânărul Alexandru Brăescu a rămas multă vreme cunoscut în regiune, prin aceea ca parcurgea distanța dintre Burdusacii natali și Iașii studiilor pe jos, de-a dreptul peste dealuri. Încă de pe băncile facultății devine medic intern al Spitalelor Sf. Spiridon și preparator la Catedra de Chimie Medicală a profesorului E. Riegler. La 9 ianuarie 1892, își susține teza de doctorat intitulată "Nefritele palaudeene", primind nota 10, obținând titlul de doctor în medicină și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de pe creangă, imens strugure negru și electrizat, vorbindu-le și așezându-le ușor în buduroiul frecat pe dinăuntru cu plante aromatice. Fiul ei, despre care am vorbit, Nicolae Brăescu, muzician și magistrat, o moștenea în această privință. În acel an, Facultatea de Medicină din Iași nu avea o catedră de neuropsihiatrie, nici alte catedre de profil. Necesitatea imperioasă a acestor discipline rezultă din numărul mare de solicitări făcute de universitate către Ministerul de Interne care era ministerul tutelar la acea vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nici alte catedre de profil. Necesitatea imperioasă a acestor discipline rezultă din numărul mare de solicitări făcute de universitate către Ministerul de Interne care era ministerul tutelar la acea vreme. În aceste condiții, Epitropia Spitalului Sf. Spiridon pune la dispoziția Facultății de Medicină ospiciul de alienați de la Golia, ca bază de învățământ neuropsihiatrie. Medicul Al. Brăescu, ce era medic secundar în 1893 la serviciul de primire al Spitalului Sf. Spiridon, se oferă să asigure onorific cursurile de neuropsihiatrie, fapt aprobat ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de infirmieri și o comisie pentru asistența alienaților. Reîntors în țară în 1895, înarmat cu certificate de aprecieri elogioase ale studiilor și activității științifice semnate de eminente personalități neuropsihiatrice din Paris, este numit profesor de patologie a bolilor mintale la Facultatea de Medicină din Iași. Cursurile le ținea de două ori pe săptămână la Ospiciul Golia și, împreună cu intelectualitatea din Iași, declanșează o acțiune susținută pentru construirea unui spital anume destinat îngrijirii bolnavilor psihici din Moldova. În 1896, ocupă prin concurs
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
titlul de profesor suplinitor, pe care îl va confirma în 1902, fără însă a bugeta nou înființata catedră. Fire fermă și demnă, el va cere în repetate rânduri nominalizarea catedrei, dar rezultatul fiind negativ, în 1906 refuză să mai onoreze Facultatea de Medicină din Iași. Un caz rar în analele învățământului medical superior, dacă nu cumva unic. Profesorul Brăescu avea mari prieteni, dar și mari rivalități. Printre prieteni, la loc de frunte se afla profesorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), creatorul școlii românești
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
profilarea sa psihologică sensibilă față de injustiția socială. Exmatriculat pentru manifestări politice extremiste, tânărul elev, fugit din țară, și-a terminat liceul la Bruxelles, revenind apoi, pentru bacalaureat, la București (Liceul "Matei Basarab"). Între 1895 și 1900, îl găsim student al Facultății de Medicină din București, unde a fost extern și intern al Epitropiei Spitalelor civile. A fost mai apropiat, în acest timp, de prof. dr. Buicliu. Ca student, cu resurse proprii foarte reduse, a călătorit în Belgia, Italia, Germania, Austria, călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
el, urmează să nu mai fie ceea ce am arătat deja că înțelege școala veche să fie; ci, după concepțiile nouei școale, voința liberă urmează să desemneze starea psihică premergătoare unui fapt săvârșit de un om care se bucură de plinătatea facultăților sale sufletești, care, altfel zis, are sufletul sănătos, care este în toată mintea"103. Și mai departe: Se va socoti, dar, ca responsabil de actele sale, ca lucrând cu "voință liberă" cu "liber arbitru", omul sănătos sufletește și, dimpotrivă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în "Buletinul Societății de Medici și Naturaliști Iași", 1906, nr. 12, p. 274. 40. Zosin P., Progresele psihiatriei și raporturile ei cu celelalte ramuri ale medicinii și ale științei. Lecție de deschidere a cursului de clinică nervoasă și mintală la Facultatea de Medicină din Iași, în "România medicală", 1907, p. 466. 41. Zosin P., Numărul serviciilor medicale în azilurile de alienați, în "România medicală", nr. 5-6, 1906. 42. Zosin P., Nocivitatea țăranilor învinuiți de instigație și de crime în revoluțiunea agrară
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ce-i real și posibil în terapia sterilisans magna și în general în terapeutică, în revista științifică "Adamaki", nr. 4, 1911, pp. 296-303. VII. ȘCOALA DE LA SOCOLA Constantin I. Parhon În anul 1912, catedra de "boale mentale și nervoase" a Facultății de Medicină din Iași a fost atribuită, prin concurs, doctorului Constantin I. Parhon. Un provizorat care dura de peste două decenii, în care timp catedra, nebugetată, fusese suplinită de G. Pastia, Alex. Brăescu și P. Zosin, s-a încheiat ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de G. Pastia, Alex. Brăescu și P. Zosin, s-a încheiat ca urmare a unor energice acțiuni studențești care revendicau legiferarea acestei catedre. Arhiva catedrei de Istoria medicinii de la Universitatea de Medicină și Farmacie Iași păstrează stenograma ședințelor Consiliului de facultate și a Senatului universitar în care activitatea candidatului C. I. Parhon a fost apreciată elogios. Cu o singură împotrivire, a prof. C. Thiron, C. I. Parhon a fost declarat reușit. De la această dată, 1912, clinica de la Socola a cunoscut o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
învățământul medical ieșean s-a înscris în circuitul științei universale. * Prof. C. I. Parhon (1874-1969) s-a născut la Câmpulung-Muscel dintr-o familie originară de prin părțile Cetății de Baltă a Târnavelor. După ce a absolvit liceul la Ploiești, a început Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, dar, abandonând-o, s-a consacrat studiului medicinii, urmând cursurile Facultății de Medicină din capitală. Încă din această epocă, s-a dedicat studiului bolilor nervoase, atras de personalitatea profesorului Gh. Marinescu. Patologia neuropsihiatrică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la Câmpulung-Muscel dintr-o familie originară de prin părțile Cetății de Baltă a Târnavelor. După ce a absolvit liceul la Ploiești, a început Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, dar, abandonând-o, s-a consacrat studiului medicinii, urmând cursurile Facultății de Medicină din capitală. Încă din această epocă, s-a dedicat studiului bolilor nervoase, atras de personalitatea profesorului Gh. Marinescu. Patologia neuropsihiatrică observată la Pantelimon a fost corelată de tânărul medic cu cele mai noi informații despre glandele cu secreție
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de observație și tratamentele trebuiau făcute cu grijă, cu dragoste și fără întârziere ca și cititul pentru referatele săptămânale sau pentru articolele pe care ni le dădea să le scriem. Toate aceste munci erau făcute fără să stingherească cursurile la facultate, lucrările practice și lupta contra huliganilor. Profesorul Parhon ne-a învățat să ne utilizăm bine timpul, încât reușeam să îndeplinim sarcinile pe care ni le dădea sau ni le lua. D-sa ne-a învățat cum se face o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
feb. 1914, nr. 1 133. C. I. Parhon, Asupra constituției somatice la alienați, în Congresul psihiatrilor români, Cluj, 1920, și Revista medicală Sibiu, 1920. 134. C. I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon, Par quel mécanisme la musique agit-elle
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
I. Parhon, Bătrânețea, senilitatea, psihoza vârstei și involuția, demența senilă, demența arteriosclerotică, publicată la Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 135. C. I. Parhon, Psihozele afective. Mania, melancolia, psihozele intermitente sau periodice, circulare, ciclotimia, psihozele alterne. Concepția psihozei manaico-depresive, publicată de Facultatea de Medicină, Iași, 1925. 136. C. I. Parhon, Par quel mécanisme la musique agit-elle sur notre affectivité?, Bulletin de la Société roumaine de neurologie, psychiatrie, psychologie et endocrinologie, Iași, 1927, nr. 3. 137. C. I. Parhon, Biologia psihozelor afective, Revista medico-chirurgicală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
elogios candidatului la catedra pe care o părăsea. Leon Ballif S-a născut în județul Vaslui, într-o familie de origine franceză stabilită în România cu câțiva ani mai înainte. Absolvent al Liceului Național din Iași și fost student al Facultății de Medicină Iași, pe care a absolvit-o în 1918, prof. Leon Ballif avea o formație de clinician și de fiziolog. Ca bursier, după absolvirea facultății din Iași, a lucrat câțiva ani în laboratorul fiziologilor englezi de renume mondial Sherrington
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
câțiva ani mai înainte. Absolvent al Liceului Național din Iași și fost student al Facultății de Medicină Iași, pe care a absolvit-o în 1918, prof. Leon Ballif avea o formație de clinician și de fiziolog. Ca bursier, după absolvirea facultății din Iași, a lucrat câțiva ani în laboratorul fiziologilor englezi de renume mondial Sherrington, Langley și Douglas. După ce a funcționat o vreme ca șef de lucrări al Catedrei de fiziologie, concomitent practicând și medicina clinică (a fost și conferențiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de specială, încât nu există încă o terminologie corespunzătoare acestei stări (C. Romanescu). * La început de an 1966, ca director al Spitalului Socola a fost numit profesorul doctor Petru Brânzei, care, mai înainte, preluase și conducerea catedrei de Psihiatrie a Facultății de Medicină ieșene. Ca om obișnuit, ca medic, ca organizator, ca om de știință și cultură, profesorul doctor Petru Brânzei era una dintre personalitățile cele mai complexe pe care a cunoscut-o vreodată în viață... Convins, desigur, asupra dificultății de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cele care au urmat, ca o mărturie sensibilă a vieții noastre, în numeroasele ei contrarietăți neavenite. A venit în România după anul 1939, când Polonia a fost ocupată de trupele naziste ale Berlinului și cele comuniste ale Moscovei. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași și și-a însușit cultura generală și medicală prin comunicarea și influența unor personalități de autentică gândire și formație umanistă. A obținut titlul științific de doctor în medicină sub conducerea științifică a lui Eduard Pamfil, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și liceul le-a urmat la Iași. Se mândrea că este unul dintre absolvenții de la "Negruzzi" sau "Liceul internat", liceu care a dat multe dintre personalitățile Iașului și chiar ale țării. În 1966 acceptă sfaturile tatălui și devine student la Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie Iași. Atras de personalitatea profesorului Brânzei, la absolvire, în anul 1972, a pregătit și prezentat lucrarea de diplomă cu titlul "Considerații privind reabilitarea socială a handicapaților neuropsihici. Fusese intern și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
premiat excelența în medicina românească. Printre beneficiarii acestui premiu de excelență, la specialitatea psihiatrie, s-a numărat și prof. dr. P. Boișteanu. Florin Lunguleac Florin Lunguleac s-a născut la data de 13 aprilie 1957 în județul Ialomița. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași în 1984, după care a lucrat ca medic generalist pentru un timp în județul Vaslui. Calitățile sale manageriale s-au remarcat de timpuriu, fiind numit în scurt timp director al Spitalului din Băcești. Ulterior s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
NASTA, Nicolae (pseudonim al lui N. C. Anastasiu; 21.I.1919, Videle, j. Teleorman - 4.II.1994, București), poet. După ce a absolvit Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu și Facultatea de Drept a Universității din București (1946), a funcționat ca magistrat și ca avocat. Debutează cu versuri la revista „Licurici” în 1942, iar editorial în 1943, cu volumul Gânduri. Poezii și articole diverse i-au apărut în „Argeș”, „România literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
Prof. univ. dr. CONSTANTIN POPA Date biografice: Născut în comuna Cozia Iași 10.03.1936 • Căsătorit copii: Alexandru 18 ani • Absolvent al școlii medii tehnice sanitare Iași 1954 • Absolvent al I.A.T.C. Ion Luca Caragiale București 1962 • Absolvent al Facultății de Filosofie Iași 1974 • Doctor în științe umaniste Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași 2004; cu teza de doctorat : "Teatrul absurdului între revelație filosofică și necesitate estetică" • Profesor universitar doctor arta actorului Universitatea de Arte "George Enescu" Iași • Doctor în filologie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
2003 • "Îmi voi retrage melancolia" scenariu după volumul de versuri "Donatorul de umbră" de C.Popa • "Stepă...Votcă...și alte suspine" scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național , cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George Enescu" Iași Pe aceași scenă am montat "Piațeta" de Carlo Goldoni și "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale Premii: • Nominalizat pentru "cel mai bun spectacol" cu piesa "Piațeta" de Carlo Goldoni, la Festivalul Național al școlilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
interes. Al. Călinescu Constantin Popa Actorul Constantin Popa e o figură aparte în peisajul teatrului ieșean; el se prezintă ca un tip multilateral preocupat: scrie și publică versuri (e autorul a trei volume!), a urmat, la o vîrstă înaintată, cursurile facultății de filosofie, dar mai ales se manifestă ca dramaturg. Este în tradiția teatrului ieșean să aibă actori scriitori, astfel încît Constantin Popa e un fel de verigă într-un lanț care vine de departe. Prima lui lucrare, "Hora întreruptă", a
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]