55,310 matches
-
nouă și radicălă pentru noțiunea de cetățenie să fie extinsă și În alte regiuni ale lumii În secolul XXI, sau va rămâne o curiozitate europeană? Succesul visului european va depinde atât de iscusința politicienilor, cât și de psihologia umană. Vechiul vis american, bazat pe teologia Reformei și filosofia iluministă și-a datorat succesul, Într-o mare măsură, fuzionării eficiente Între drepturile de proprietate, piețelor și guvernării statului-națiune. Drepturile de proprietate au făcut posibile relații de piață predictibile. Statele-națiune, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
predictibile. Statele-națiune, la rândul lor, erau mijloacele de reglementare, care, În virtutea monopolului asupra formulării și impunerii codurilor legale, taxării și a forțelor de poliție, au fost În stare să combine regimul proprietății private și proiectul iluminist al progresului material. Noul vis european este un amestec diferit, de drepturi universale ale omului, rețele și guvernare pe multiple niveluri. Drepturile umane sunt normele care guvernează activitatea rețelelor. Uniunea Europeană, la rândul ei, este mecanismul de reglementare a cărui autoritate administrativă și legitimitate morală fac
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Drepturile umane sunt normele care guvernează activitatea rețelelor. Uniunea Europeană, la rândul ei, este mecanismul de reglementare a cărui autoritate administrativă și legitimitate morală fac posibil dialogul continuu Între părți pentru a promova viziunea conștiinței planetare. Vechea viziune iluministă și noul vis european reflectă două concepții foarte diferite despre libertate. Așa cum am menționat În capitolele anterioare, În vechiul vis libertatea era definită În mod negativ ca autonomie. A fi liber Însemnă să nu depinzi de alții. Pentru a fi auto-suficient era nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cărui autoritate administrativă și legitimitate morală fac posibil dialogul continuu Între părți pentru a promova viziunea conștiinței planetare. Vechea viziune iluministă și noul vis european reflectă două concepții foarte diferite despre libertate. Așa cum am menționat În capitolele anterioare, În vechiul vis libertatea era definită În mod negativ ca autonomie. A fi liber Însemnă să nu depinzi de alții. Pentru a fi auto-suficient era nevoie de o cantitate suficientă de proprietate. Prin intermendiul proprietății, te puteai bucura de exclusivitate și erai ferit
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
civile, politice și sociale au fost proiectate, Într-un fel sau altul, pentru a promova interesele de proprietate. Erau norme de comportament al căror principal scop era să micșoreze linia de separație Între cei avuți și cei săraci. În noul vis european, libertatea este definită În manieră exact opusă. A fi liber Înseamnă a stabili relații de interdependență cu alții. Cu cât aceste relații sunt mai profunde și inclusive, cu atât este mai probabil că o persoană va putea să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În rețea. Desigur, putem alege să nu participăm, dar prețul pentru neparticipare este izolarea, care este expresia ultimă a nerecunoasterii. Lupta pentru recunoaștere Într-o lume globalizată va fi probabil la fel de aprinsă ca și lupta de clasă În secolul XX. Visul european este un act delicat de echilibru aristotelic Între nevoia unei diferențieri sporite și o integrare mai profundă, cei doi poli care au caracterizat dezvoltarea omului Încă de la Începutul aventurii umane. Discuția dialectică În desfășurare Între diferențiere și integrare a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
oamenii se luptă cu atâta pasiune pentru a articula, dobândi și asigura aceste coduri. Există o profundă conștientizare, neexprimată Însă, că acestea sunt ancorele care fac legătura Între individ și marile forțe sociale, În fiecare etapă a aventurii umane. Noul vis european reprezintă etapa următoare În dezvoltarea istoriei umane de individualizare și integrare. Uniunea Europeană este primul experiment de guvernare care să Încerce să concilieze noile forțe ale individualizării și integrării, care Împing conștiință umană În interior - către identitățile multiple ale persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vor spune că o persoană care a comis omoruri În masă și-a pierdut dreptul de a fi considerat parte din rasa umană 6. Europenii văd poziția lor cu privire la pedeapsa cu moartea ca pe o parte esențială a noului lor vis, sperând să convingă restul lumii de justețea cauzei lor. Iată ce spune un memorandum oficial al Uniunii Europene despre pedeapsa cu moartea: Cu mult timp În urmă, țările europene, de jure sau de facto, au făcut o alegere pentru umanitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
conflictului există o diferență foarte mare În viziunea pe care cele două superputeri o au despre lumea În care trăim și viitorul pe care Îl Îmbrățișăm. Entuziasmul Europei În ceea ce privește acțiunea de a aboli pedeapsa cu moartea este legat inextricabil de visul drepturilor universale ale omului. Dacă vechiul vis iluminist se referea la stabilirea normelor de comportament civilizat, noul vis cosmopolit constă În stabilirea unor coduri de comportament empatic. Dacă europenii ar accepta ideea că statul deține dreptul legitim de a lua
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
viziunea pe care cele două superputeri o au despre lumea În care trăim și viitorul pe care Îl Îmbrățișăm. Entuziasmul Europei În ceea ce privește acțiunea de a aboli pedeapsa cu moartea este legat inextricabil de visul drepturilor universale ale omului. Dacă vechiul vis iluminist se referea la stabilirea normelor de comportament civilizat, noul vis cosmopolit constă În stabilirea unor coduri de comportament empatic. Dacă europenii ar accepta ideea că statul deține dreptul legitim de a lua viața oricărei ființe umane, ar submina Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care trăim și viitorul pe care Îl Îmbrățișăm. Entuziasmul Europei În ceea ce privește acțiunea de a aboli pedeapsa cu moartea este legat inextricabil de visul drepturilor universale ale omului. Dacă vechiul vis iluminist se referea la stabilirea normelor de comportament civilizat, noul vis cosmopolit constă În stabilirea unor coduri de comportament empatic. Dacă europenii ar accepta ideea că statul deține dreptul legitim de a lua viața oricărei ființe umane, ar submina Însăși noțiunea drepturilor universale ale omului care Înlocuiesc prerogativele statelor. Totuși, problema
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
depărtat de moștenirea ei istorică și a intrat În relații multilaterale cu restul lumii. Când intelectualii europeni Îi acuză pe liderii americani de astăzi că fac o „diplomație cowboy”, au dreptate. Tradiția americană În politica externă urmează În linii mari visul american. Viziunea noastră despre americanul nobil este cea a unui om singur, Într-o lume ostilă și care nu poate fi prevăzută, care este capabil, prin perseverență și voință, să domine natura sălbatică, să controleze forțele răului și să transforme
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ani lumină față de cea a celor douăzeci și cinci de state care formează Uniunea Europeană. Aceste țări s-au eliberat Într-o măsură din ce În ce mai mare de moștenirea istorică a suveranității statului-națiune În favoarea acțiunii concertate, În acord cu legile internaționale, la care au subscris. Visul european este unul al includerii, nu al autonomiei. Europenii Încearcă să trăiască Într-o lume guvernată de consens. Politica go it alone a Statelor Unite ale Americii este un blestem pentru ei deoarece amenință să anuleze toți pașii, dureroși de mici, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
comună pentru a fi siguri că nu vor suferi o reiterare a spectacolului care s-a desfășurat În zilele premergătoare invaziei americane În Irak. Chestiunea suveranității este ceea ce separa, În ultimă instanță, Statele Unite ale Americii de Uniunea Europeană și mai vechiul vis american de noul vis Împărtășit de majoritatea europenilor. Cui Îi datorăm În ultimă instanță loialitate? Unde rezidă autoritatea În lumea globalizată? Statele Unite ale Americii se reîntorc la o epoca anterioară În care supunerea este datorată statului-națiune, iar autoritatea finală este
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
siguri că nu vor suferi o reiterare a spectacolului care s-a desfășurat În zilele premergătoare invaziei americane În Irak. Chestiunea suveranității este ceea ce separa, În ultimă instanță, Statele Unite ale Americii de Uniunea Europeană și mai vechiul vis american de noul vis Împărtășit de majoritatea europenilor. Cui Îi datorăm În ultimă instanță loialitate? Unde rezidă autoritatea În lumea globalizată? Statele Unite ale Americii se reîntorc la o epoca anterioară În care supunerea este datorată statului-națiune, iar autoritatea finală este deținută de guvernul suveran
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
guvernul suveran. Statul conferă totalitatea drepturilor cetățenilor și determină rolul națiunii În comunitatea internațională. Nu există o autoritate superioară. În interiorul statului-națiune, oamenilor li se acordă drepturi civile, politice și sociale, care le permit să obțină proprietăți și să caute fericirea. Visul european este mult mai cosmopolitan. În timp ce statele Uniunea Europeană dețin o cantitate mică de suveranitate, cetățenii lor sunt de asemenea legați prin drepturile universale ale omului, care subminează prerogativele statului suveran. Dacă doctrina americană a suveranității absolute triumfa, Întreaga noțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Uniunea Europeană dețin o cantitate mică de suveranitate, cetățenii lor sunt de asemenea legați prin drepturile universale ale omului, care subminează prerogativele statului suveran. Dacă doctrina americană a suveranității absolute triumfa, Întreaga noțiune a drepturilor universale omului, Însăși edificiul pe care visul european este construit, s-ar prăbuși. Drepturile universale ale omului sunt o ipocrizie Într-o lume În care statul deține autoritatea supremă. Dacă statul-națiune este autoritatea absolută, așa cum mulți membri ai administrației Bush cred, atunci drepturile umane nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că Într-o lume din ce În ce mai globalizată, În care frontierele geografice de toate soiurile devin mai permisive sau pur și simplu dispar, Guvernul Statelor Unite ale Americii Întărește conceptul de suveranitate, În contradicție cu toate evoluțiile restului lumii. Dar aceasta se datorează faptului că visele mor cu greutate. Suntem un popor căruia nu-i place să-i spună nimeni ce să facă. Ne place să credem că suntem capabili să ne urmăm propria cale, fără vreo intervenție externă. Nu ne convine nici atunci când propriul guvern
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Însăși ideea de a fi constrânși de voința altora se opune spiritului american. Limitele nu sunt punctul nostru forte. De fapt, lipsa de constrângere, caracterul deschis al modului de viață american, sunt cele care ne-au permis să ne realizăm visul. Faptul de a ne Înclina În față altora ar părea prea servil, prea docil pentru mintea americană. Președintele Bush, indiferent ce gândesc prietenii noștri europeni despre calitățile lui intelectuale, Înțelege bine psihicul american. În cuvântarea sa despre starea Uniunii din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
direcția opusă. Aceasta deoarece europenii simt că libertatea le este mărită prin includere și implantare cu alții, În timp ce americanii cred că transferul drepturilor de suveranitate către acorduri și instituții extrateritoriale le diminuează suveranitatea și are ca rezultat pierderea libertății individuale. Visul european al unei păci perpetue Oare cum arată politica externă și de securitate europeană? Pentru Început, este atât de diferită de oricare alta din istoria omenirii, Încât este necesar un efort de imaginație pentru a o Înțelege. Politica externă europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statelor individuale, care au apărut după Pacea de la Westphalia din 1648”34. Fischer și alți lideri europeni sunt hotărâți să Înlocuiască vechea ideologie, impregnată de viziunea hobbesiană a „războiului tuturor Împotriva tuturor”, cu o nouă viziune a păcii perpetue. Noul vis european are rădăcini străvechi. În 1795, filosoful german Immanuel Kant a publicat un eseu intitulat Pace perpetua: o schiță filosofică. Cu toate că s-a bucurat de puțină atenție la acea vreme, lucrarea a fost redescoperită În perioada de după cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și nu din extinderea suveranității. Caracteristicile distinctive al acestui nou gen de superputere sunt talentul de negociere, deschiderea către dialog și rezolvarea conflictelor, iar forța armelor. Acesta este motivul pentru care „procesul” este atât de important În noua politică. Esența visului european este depășirea forței brute și stabilirea conștiinței morale ca principiu operațional care guvernează acțiunile omului. Majoritatea americanilor găsesc asemenea sentimente un pic dulcege și nerealiste. Europenii spun că tocmai contrariul este adevărat. Noua Europă nu s-a născut din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a antisemitismului și a intoleranței față de imigranți este neliniștitoare. Totuși, europenii par să Înțeleagă mai bine schimbările care transformă lumea Într-o societate globalizată. Cu mai bine de două sute de ani În urmă, tânăra Republica Americană capta atenția lumii cu visul ei despre democrație și dreptul inalienabil al fiecărei ființe umane de a căuta fericirea. Astăzi, lumea este mai atrasă către noul vis european, care pune accentul pe includere, diversitate culturală, drepturi universale ale omului, calitatea vieții, dezvoltare sustenabilă și coexistență
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
societate globalizată. Cu mai bine de două sute de ani În urmă, tânăra Republica Americană capta atenția lumii cu visul ei despre democrație și dreptul inalienabil al fiecărei ființe umane de a căuta fericirea. Astăzi, lumea este mai atrasă către noul vis european, care pune accentul pe includere, diversitate culturală, drepturi universale ale omului, calitatea vieții, dezvoltare sustenabilă și coexistență pașnică. Un nou tip de forțe armate Politica externă și de securitate europeană se bazează pe doi piloni operaționali: primul, redefinirea rolului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
american, orice operaține militară europeană este acceptabilă numai dacă este parte a NATO. Subsecretarul de stat din acea vreme, Stuart Eizenstein, a clarificat poziția americană pentru aliații europeni. El le-a spus că Statele Unite ale Americii vor „continua să celebreze visul unui continent unit prin Uniunea Europeană, dar că trebuie să menținem altă viziune esențială - cea a parteneriatului transatlantic”92. Este important de notat că aceste declarații au fost emise de către o Casă Albă prezidată de un președinte democrat-liberal. Spun aceasta deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]