49,940 matches
-
dintre noi : chip frumos, trup glorios, plin de strălucire, dar nu ca duh sau ca nălucă, ci noi, așa cum suntem, noi înșine... Mama : Bine, dar pentru așa un sacrificiu ce ni se cere ? Nimic nu ni se da gratis, zeii întotdeauna cer ceva de la om și cu cât darul făcut e mai mare, cu atât și datoria noastră e mai mare... El ce cere ?! pentru un asemenea dar, nici măcar de nesfârșite ori morțile și reîncarnările noastre nu sunt de ajuns. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din Kerala) O vezi, are postamentul ca al statuii lui Vishnu. Dar sus, e crucea. Crucea pe care a fost răstignit El. Și care e, de fapt, roata timpului. Care s-a oprit odată cu moartea și învierea Lui. Și suntem întotdeauna, cu toți cei pe care-i iubim, și în viață, și în moarte, tot noi, noi înșine, pentru totdeauna fiindcă numai viața, bucuria și iubirea durează pentru totdeauna. Vezi tu, mamă, am prins picioarele timpului ! Mama : (ia cu venerație crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Când mă uit la o piatră, eu văd o temelie Sau o bijuterie; Copilul vede un univers Cu galaxii și stele strălucitoare înăuntru; Sau un clovn Sau o față surâzătoare Sau o inimă Sau o potecă La capătul căreia Așteaptă întotdeauna Tata. Când mă uit la un câine, Evaluez rasa, Sau, eventual, pericolul ; Copilul vede Valuri de iubire Din mijlocul cărora aleargă spre el O sărutare. Când mă uit la un copil Văd un om în miniatură, dificil de înțeles, Ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu cine să schimb o vorbă. ― Te Înțeleg. Trăiești momente pline de tensiune, determinată de două forțe contrarii: una este cea a fericirii, iar a doua este total opusă... Rezultanta? O stare de neliniște continuă, cu multe Întrebări, care nu Întotdeauna au un răspuns la Îndemână... Hai să intrăm În cabinet. Spunând acestea, profesorul a deschis ușa. ― Poftește. După ce s-au așezat, profesorul a privit la Gruia și, cu zâmbet de bunic, l-a Îndemnat: ― Spune-mi, cum arată minunea coborâtă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cabinetul lui - la brațul lui Gruia... Înainte de a ajunge la cabinet, Gruia și-a adus aminte de Întâlnirea de dimineață: ― Domnule profesor, țineam să vă spun că astăzi, În poarta spitalului, m-am Întâlnit cu... Petrică Staniște - eroul nostru. Ca Întotdeauna, era calm și cu sufletul cald...M-a Întrebat ce face tata Toader și când are de gând să vină la Iași? Tocmai astăzi le-am trimis o scrisoare, prin care le dăm marea veste că sunt bunici. Apoi i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să aducă două birje. ― Mulțumesc din suflet pentru faptul că am putut să iau parte la o asemenea petrecere. Rămâneți cu bine. ― Important este dacă te-ai simțit bine, nene Mitrule - a căutat să-l liniștească Nicu. ― Dumneavoastră, domnule profesor, Întotdeauna aveți o vorbă bună pentru oricine vă este În preajmă - a răspuns nenea Mitru, bucuros de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la greu... Îl iubea ca și cum i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în satul lui, nu bătuse drumul de la Vărăști și până la Brănești decât pentru a-i aduce vestea că mama sa, atât de greu încercată de necazuri și de suferințe, nu mai era în viață. Moartea Elvirei, de care se simțise întotdeauna foarte atașat, îl îndureră profund și ochii i se umeziră de lacrimi, ca în anii copilăriei fragede. Vecinul de casă al părinților săi îi dădu și o scrisoare de la Stelian și se grăbi să plece înapoi la țară, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o măsuță cu un jurnal în față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțelept, glasul lui Zalman Aron: Să nu vă pierdeți nădejdea și să vă țineți cum se cuvine firea, dragii mei... De la robia egipteană încoace, noi, evreii, am fost supuși de soartă la cele mai grele și mai cumplite încercări, dar întotdeauna apele mării s-au dat într-o parte din calea noastră și am găsit în cele din urmă drumul spre limanul izbăvirii și al fericirii... Tot așa și acum!... Ridicându-se din ungherul său, bătrânul Zalman continuă să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Seara, la cină, în jurul mesei mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei mai apropiați ai celor două familii. Zalman Aron păstorea demn și grav adunarea dintr-un capăt al mesei. În dreapta sa stătea Levi, tăcut și misterios ca întotdeauna, dar cu un vag zâmbet de satisfacție pe chip pentru succesul Comunității în confruntarea subterană cu oficialitățile regimului. Mendelică venise însoțit de soție și de cei doi fii ai săi, dintre care cel mezin era cunoscut drept un mare pasionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vom reuși!... Nando Rossi dădu mâna cu Dej și luă loc pe scaunul din fața lui. La noi e mult mai greu, tovarășe secretar general, îi spuse el. În lunile trecute am avut confruntări foarte serioase cu guvernul clerical și, ca întotdeauna, cu marile monopoluri care sufocă țara, iar în momentul de față sunt în curs alte lupte... Dar dați-mi voie să vă transmit, mai întâi de toate, un salut frățesc din partea comuniștilor italieni, care m-au însărcinat să-i reprezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească. Apoi vesel, roșu la față și guraliv ca întotdeauna, el se apucă să-i înșire verzi și uscate despre americani și despre rusnaci, despre Hrușciov (al cărui nume îl stâlcea dinadins, rostindu-l Hârciog) și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și despre colectivizare, despre Ana Pauker și despre o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ivindu-se în prag, în straiele ei negre și ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de ceilalți oameni știuți de el, se repezi spre ea chiuind și strigând, ca să-i atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un buzunar și-i întinse darul pe care i-l pregătise din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
matern, om de vază la vremea lui și mare negustor de cai. 6 Virgil avea, într-adevăr, de ce să se declare satisfăcut. Era acum tatăl a doi copii și amândoi erau băieți care să-i poarte numele, așa cum își dorise întotdeauna. De bucurie, chiar în ziua în care își văzu cel de-al doilea fiu, el făcu un chef de pomină cu prietenii și cu colegii de serviciu, întorcându-se acasă după miezul nopții beat turtă, cu câțiva lăutari după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
activist raional îi întinse mâna peste tăblia biroului, ca unui vechi tovarăș de muncă și de luptă: A, salutare și noroc, tovarășe pensionar! Vă așteptam... Luați loc, luați loc! Luați loc, îl pofti și secretarul Girolteanu, urban și deferent ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se poată sfătui. Acolo, în sat, toți vedeau în el un om înțelept și un sfătuitor, rol pe care, de altfel, și-l asumase și îl jucase în deplină cunoștință de cauză și de care se străduise să se achite întotdeauna cât mai bine. Ce nu știau consătenii săi, toți acești Gospodini sau Caloieni, era că și sfătuitorul înțelept avea uneori nevoie de sfaturi, dar că aceste sfaturi el nu le putea pretinde nici Gospodinilor, nici Caloienilor... ...Și, oricum, nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toate librăriile din centru, ca să-și cumpere, din banii agonisiți ca frizer, rechizitele necesare pentru facultate. Ieșind de la magazinul Victoria, întâmplarea făcu să dea nas în nas cu mentorul său, Sever, agil și pedestru în deplasările lui prin oraș ca întotdeauna, grăbind să ajungă de la serviciu acasă. Când își văzu discipolul, el se opri brusc în loc și, strângându-i mâna cu vioiciune și bunăvoință, se interesă cum o mai ducea și ce planuri de viitor avea, invitându-l să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sibiu și Felicia nu mai avusese timp să-i scrie mamei sale, ca s-o prevină. Până la Videle, îi însoți și amicul Dobrescu, care mergea în vizită la niște rude. El pălăvrăgi tot timpul, vesel și pus pe glume ca întotdeauna, în vreme ce Victor se mulțumi mai mult să-l asculte, fumând și uitându-se pe fereastra compartimentului. Lasă, mă, nu te mai gândi atâta, că la-ntoarcere o să fii ginerică! îl asigură, bătându-l pe spate complice, Paulică, pe când soseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că dintre multele intervenții pe care le-am pilotat ca anestezist, cea pe care o veți suporta mâine este printre cele mai puțin riscante. Nu știu dacă profesorul v-a spus același lucru ca și mine ; din păcate, el pune întotdeauna răul în față. Și este cam abrupt... Poate are și motive... Însă vă pot asigura de un adevăr de primă importanță : mâna lui nu tremură niciodată, precizia gesturilor lui este perfectă, iar cunoștințele și experiența în domeniu sunt fără egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
odată ce am început, iar auditoriu nu prea mi se întâmplă să am. Totuși, în ultimii doi ani am început să fiu solicitat să prezint conferințe : la Câmpulung, la Rădăuți și chiar la Suceava. Îmi place mult îndeletnicirea asta, numai că întotdeauna am sentimentul că nu știu destul, că nu sunt destul de erudit. Numai oamenii limitați au sentimentul că știu tot. Pentru mine, care am lucrat în cu tot alt domeniu și am rupt legăturile cu țara de atâția ani, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de cei care veneau de prin părțile Cernăuților și se îndreptau spre Sud, cât mai departe de hotarul grosolan, înscris cu roșu pe hartă de mâna rusească. Hotarul fără temei care a tăiat capul Bucovinei noastre... Cel puternic are însă întotdeauna dreptate, o falsă și ilegală dreptate, care pe noi nu contenește să ne doară. Ciprian parcă nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acum aproape cinci sute de ani. Ana avea ochi verzi. Verzi erau și ochii mamei mele care se numea tot Ana. Veneam adeseori cu ea la biserica de care o lega nu numai credința, ci și amintiri din tinerețea ei. Întotdeauna când ne întorceam acasă era foarte tulburată și se așeza la pian. Emoția ce o copleșea adeseori când cânta era atât de puternică încât i se făcea rău. Din păcate eu nu reușesc să egalez sensibilitatea ei muzicală. Dragoș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Bucuria lui cea mare era seara, când istovit de corvezile zilei, se oprea încă odată la casa învățătorului ca să vadă dacă doamna Ana nu mai are nevoie de nimic. Nu pierdea prilejul să îl caute mai întâi pe Dragoș, mai întotdeauna aplecat pe paginile unor cărți cu minunate ilustrații. Doamna Ana îl îmbia să cineze cu ei, cina era modestă, dar tot ce punea în gură, după insistențe și ezitări, avea un gust mai bun, mai suav, mai delicat. Așa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că era scris să te întâlnești aici cu sora ta, așa cum își dorea atât de mult tatăl vostru. Oamenii au fost potrivnici acestei întâlniri, dar Cel de Sus este mai puternic decât toți și cele scrise de Dânsul se împlinesc întotdeauna. Dar vino să mănânci și să bei ceva cald, fetițo ; la mine te voi ospăta cu fructe ale pământului, pe care nevoia mi le-a făcut prieteni. Se spune că femeile sunt "permeabile" la natură, iar eu pot confirma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]