7,108 matches
-
egalitate. Și-i imagină pe prietenii ei bătîndu-și joc de expresia lui pierdută cînd dansase cu ea. Ea o să rîdă și-o să zică: „E doar un copil!“. Căută un loc în care să se ascundă. Din toate coridoarele întunecate veneau șoapte intime, așa că deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu-l văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd o ating pe-a ta. Ține-mă, te rog, în brațe. Se luară în brațe, iar urechea ei lipită de obrazul lui deveni un punct de excitare ușoară. începu să respire adînc. — Ești fericit, Duncan? îl întrebă ea în șoaptă. — Da. O mașină se opri la bordură. Cînd se uitară într-o parte, văzură profilul profesorului stînd imobil în spatele volanului. Se desfăcură din îmbrățișare, rîzînd. Peisajul mărit urma să descrie Blackhill, Riddrie, mlaștinile Campsie, povîrnișurile Cathkin și mulțimi venind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trăgînd draperia roșie peste ușă. Rima murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi era familiar și intim; se încălziră destul de repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
povestirile science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali, reali! Poate că-i pot ului pe cititori cu o desfășurare oribitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facă pe un bărbat să se simtă faimos. — Prostii. îl fac bețivan. Cred că provine dintr-o regiune în care coitul se obține prin stupefacție. — Și de cele mai multe ori ratată. — Nu-mi plac vocile astea, zise Lanark. Se auziră niște șoapte și fu ridicat delicat și ajutat să meargă înainte. Undeva se închise o ușă și toate zgomotele încetară. — Merg... pe un coridor, spuse el cu voce tare. Cineva îi șopti: — Deschide ochii. Nu. Pipăitul îmi spune că ești în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise ea ― dacă Thorson bănuiește vreodată că Eldred Crang, comandantul bazei galactice locale, și John Prescott, comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci o să ai dreptate să vorbești despre combinații personale. Vocea lui deveni aproape o șoaptă. ― Pat, ai înnebunit, ce-ți veni să spui toate astea cu voce tare? Eu n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson, e lunecos ca o zvârlugă, nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ușa care se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze în șoapte. Apoi uriașul se îndreptă către ușă. ― Vă las pe tustrei să puneți la punct detaliile după cum credeți voi că e mai bine. Crang m-a informat că pe Pământ a izbucnit o revoluție de mare amploare și trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întreaga voință, reuși să-și stăvilească mânia. Patricia nu trebuia însă să bănuiască ce se întâmplase; nu înainte de a-i fi spus tot ce știa. ― Planul lui ce urmărește? ― întrebă el. De astă dată, el era cel ce vorbea în șoaptă. ― Moartea lui Thorson. Era evident. ― Și. Și ― insistă Gosseyn, ― Atunci, Eldred va prelua controlul asupra armatei aduse de Thorson. În asta consta dificultatea. Debitul verbal al fetei se acceleră. ― Thorson comandă 100 de milioane de soldați în acest sector al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Susținându-l cu grijă îl întinse pe podea, apoi îngenunchie grăbit și-și lipi urechea de pieptul martirizat, încercând să detecteze eventualele pulsații ale inimii. Descurajat, se ridică după un moment. Fără să-și dea seama, buzele sale articulară în șoaptă gândurile care-l chinuiau: Nu mi-ai spus tot ce trebuia să știu. Principalele aspecte au rămas la fel de întunecate, ca și până acum." Cu regret, renunță la această idee. Căci își dăduse seama că, în fond, asta era esența vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu se aflau umăr la umăr. 9. Astfel am dus-o, săptămâni întregi, ca niște cârtițe, în adăpostul nostru, iar pe deasupra se întindea imensul cer care, pesemne, noaptea, se împodobea cu toate stelele lui, desfășurate la nesfârșit; Zenobia își continua șoaptele, vorbea cu umerii mei, cu gura mea, cu genunchii mei - rareori am auzit-o, în perioada aceea, adresându-mi-se mie, direct, ca unui întreg, în afară de clipele când îmi spunea că mă iubește neînchipuit de mult, încă dinainte de a ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu aici ? Marș pe masă, porcule, și încremenește acolo, dacă nu vrei să te arunc afară; ia te uită, domnule, ce-i trăsnește prin minte ! Să ne asculte șoaptele de dragoste, să ne spioneze fără pic de rușine viziunile ! Ei, nu, că asta e prea de tot! Ia uită-te, domnule, până unde poate să ajungă cu neobrăzarea și, fii atent, mai și țopăie, vita !“. „Mi-e frig“, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să se înstăpânească primăvara ca s o pot duce pe Zenobia în lumea aceea sălbatică și tandră și indiferentă față de pieire, ghidat de-a lungul râpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putut citi numele, o gheretă de scânduri cu o lampă afumată, aproape stinsă. Trenul se oprise câteva clipe, abia am apucat să mă dau jos. Am bătut în geamul gheretei, cineva dinăuntru a șoptit : „Ce dorești ?“, am întrebat tot în șoaptă unde e satul, nu i-am spus numele pentru că nu-l știam, glasul din gheretă mi-a răspuns : „Ține-o înainte, că te duce drumul“, se ghicea un drum în beznă, pe lângă gheretă, am mers un timp de-a lungul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
te duce drumul“, se ghicea un drum în beznă, pe lângă gheretă, am mers un timp de-a lungul lui, pe sub copaci răzleți, apoi m-am abătut peste ogoare, începuse o burniță măruntă, auzeam de pe alt drum, poate aproape, poate departe, șoapte de oameni îndemnând vitele și scârțâit de care; era un întuneric ud, am nimerit o potecă, știam că pe acolo trebuia să merg și ea m-a dus pe ulițele unui sat care mi s-a părut nesfârșit de lung
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în aer, cu javră cu tot, ca să-l desprind, eram sigur că oamenii mă priveau din casele întunecate, mi se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în urmă, le auzeam mârâitul înăbușit; apoi am tăiat pe o scurtătură, de a curmezișul unei arături și m-am oprit lângă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai știu eu despre ce, în timp ce poezia continuă să se macine în blestemele ei orânduite la perfecție de alți monștri mult mai experimentați; alteori, dacă eram obosit, mă întindeam pe o canapea aflată acolo și dormeam așa până mă trezeau șoaptele prietenului care perora, de exemplu, tot despre mizeriile poheziei; atunci urlam de pe canapea : „Guraaa !“ și prietenul tăcea, avea impresia că îl terorizez. Firește, vizitam și fete, n-am să insist, am să spun doar că la atelierul Mariei petreceam ore
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pompierilor. 4. Poate vorbesc prea rar și prea puțin despre Zenobia. Dar am să spun că în zilele acelea ea continua să țeasă în jurul meu o aură ocrotitoare pe când eu, împotmolit în mâlurile trecerilor, începusem să nu-i mai aud șoaptele și să nu-i mai văd toate gesturile care, cu siguranță, m-ar fi scos la mal. Învăluit în orgolioasa axiomă a iubirii noastre, o sim țeam atât de legată, de încorporată mie, încât aproape că n-o mai vedeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Furtuna ne părăsise de tot. Am stat așa nu mai știu cât, fără să scoatem o vorbă. Apoi Maria și-a ridicat fața spre mine. „Aș vrea să te rog ceva“, mi-a spus. Vorbea cu vocea ei, dar în șoapte, ca și cum s-ar fi temut să nu fie auzită de cineva. „Promite-mi că Iason n-o să afle niciodată despre convorbirea voastră...“ „Iason nu știe ?“ ( Când i-am rostit numele, lumina nu s-a stins, nici n-a clipit măcar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un fel pentru zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce, am auzit un fel de șoaptă ritmică, un vaiet repetat la intervale fixe. După vaiet urma cu regularitate un râcâit ușor, ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zise ea ― dacă Thorson bănuiește vreodată că Eldred Crang, comandantul bazei galactice locale, și John Prescott, comandantul secund, s-au convertit amândoi la non-A, abia atunci o să ai dreptate să vorbești despre combinații personale. Vocea lui deveni aproape o șoaptă. ― Pat, ai înnebunit, ce-ți veni să spui toate astea cu voce tare? Eu n-am vrut decât să te avertizez. În Prescott nu mai am deplină încredere. De când a apărut Thorson, e lunecos ca o zvârlugă, nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ușa care se deschise: în prag apăru dr. Kair urmat de Crang. Cu un semn Thorson îi indică să intre și Gosseyn, ridicat în picioare strânse tăcut mâna psihiatrului. Îl auzi pe Thorson și pe Crang schimbând câteva fraze în șoapte. Apoi uriașul se îndreptă către ușă. ― Vă las pe tustrei să puneți la punct detaliile după cum credeți voi că e mai bine. Crang m-a informat că pe Pământ a izbucnit o revoluție de mare amploare și trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întreaga voință, reuși să-și stăvilească mânia. Patricia nu trebuia însă să bănuiască ce se întâmplase; nu înainte de a-i fi spus tot ce știa. ― Planul lui ce urmărește? ― întrebă el. De astă dată, el era cel ce vorbea în șoaptă. ― Moartea lui Thorson. Era evident. ― Și. Și ― insistă Gosseyn, ― Atunci, Eldred va prelua controlul asupra armatei aduse de Thorson. În asta consta dificultatea. Debitul verbal al fetei se acceleră. ― Thorson comandă 100 de milioane de soldați în acest sector al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Susținându-l cu grijă îl întinse pe podea, apoi îngenunchie grăbit și-și lipi urechea de pieptul martirizat, încercând să detecteze eventualele pulsații ale inimii. Descurajat, se ridică după un moment. Fără să-și dea seama, buzele sale articulară în șoaptă gândurile care-l chinuiau: Nu mi-ai spus tot ce trebuia să știu. Principalele aspecte au rămas la fel de întunecate, ca și până acum." Cu regret, renunță la această idee. Căci își dăduse seama că, în fond, asta era esența vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
amestecă în discuție. În raportul lui către Morton, el respinsese ideea de a-l vârî pe monstru într-o cușcă, deoarece mecanismul de închidere al acesteia i se părea prea fragil. Siedel merse la un videocomunicator mural și vorbi în șoaptă cu cineva, apoi se întoarse. - Directorul e de acord să-l închidem pe motan într-o cușcă, fără a recurge la violență. În caz contrar, ne sfătuiește să-l închidem în orice încăpere s-ar nimeri să intre. Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]