KorAP: Find »[drukola/base=ținut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...217 218 219 ...508 >

12,690 matches

Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807

cu care ne-am propus să stăvilim puhoiul sovietic. Din păcate, chiar împreună, nu am fost suficient de puternici pentru a-l îndigui. Astfel, după al Doilea Război Mondial, Moscova s-a substituit Varșoviei în Galiția de unde ne-a anexat Ținutul Cernăuților și, suplimentar, Herța 39. d. Între rivalitățile turco ruse În nord, printr-o acțiune îndrăzneață, Petru Rareș a crezut că va putea recupera Colomeea de la polonezi, dar a pierdut Pocuția. În sud, cutezanța l-a făcut să pretindă redobândirea

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
asemenea grozăvii, avem datoria nu doar de a nu uita nimic din ele, ci și de a le spune mai departe copiilor și nepoților noștri. g. Un aliat de încredere Pentru a ne feri din calea vrăjmășiilor, am căutat, pentru ținuturile noastre, protecția naturii. Am luptat, cu mai mult sau mai puțin succes, pentru a ne înconjura țările de frontiere naturale, nădăjduind că vor sta pavăză în fața răutăților care pohteau la meleagurile noastre. Natura a fost, totodată, cel mai de încredere

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
numeroase lacuri (Balta Albă, Jirlău etc.). Izbânda ghiaură De cum a dat buzna în țara ghiaurilor, pașa se gândea că nici nu trebuia să ducă vreun răzbel. Numai văzându-l, necredincioșii se vor înspăimânta de el. Până și vârcolacii care bântuiau ținuturile se vor teme de puterea semilunii. Vor încerca să fugă cu toții din calea turcului. Dar pentru că nu aveau unde să se ascundă, i se vor înfățișa plini de umilință. I se vor ploconi de îndată, cerșind milosârdie și punându-se

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
inima acestui principat mărunt. Știa că era ascunsă într-o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii. Simțea greutatea troienelor viscolite care apăsau ținuturile. Întâlnea în calea lui doar locuri pustiite. Nicio țipenie de om în aceste tărâmuri ascunse sub zăpezi. Părea că îi înghițise pe toți pământul. Nu apărea nimeni care să-i ceară îndurare. Apa din fântâni fusese otrăvită, iar hrana, tăinuită

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Înfipți în țepe aveau să zacă, în chinuri, poate chiar și zile, până să-și dea duhul. Deja, aveau hojma vedenii cu pădurea de țepe care li s-a ridicat. Gândeau cu toții că trebuiau cât mai degrabă să părăsească aceste ținuturi înspăimântătoare. Într-o zi, păru că vremea începu să țină și cu pașa. Se bucură văzând că moina puse a se înstăpâni. Dar își dădu repede seama că se înșelase amarnic. Marșul lui se transformă într-o enormă capcană. Nimerise

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
moldovenească însăși soarta economică a principatului a fost periclitată. Treptat, mai ales începând cu perioada comunistă, Iașiul a început să suporte concurența unui alt oraș. Bacăul și-a fructificat din plin avantajul poziției sale centrale în Moldova din dreapta Prutului. În ținuturile cotropite, Viena și Sankt Petersburgul au favorizat dezvoltarea unor capitale provinciale din rândul unor așezări care nu aminteau prea mult de trecutul moldovenesc... Și, în special, se aflau într-o zonă periferică, ușor de controlat. Așa s-a optat pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
față de cetatea Timișoarei, ridicată într-un loc expus. De aceea, avântul Timișoarei s-a produs relativ târziu, mai precis pe vremea preluării ei sub controlul habsburgic. Orașul, cucerit de sub stăpânire otomană, a fost reconstruit după model austriac, impulsionat de colonizarea ținutului cu șvabi. În cele din urmă, situarea în centrul câmpiei Banatului s-a transformat într-un avantaj. Timișoara a devenit nucleul în jurul căruia s-a coagulat rețeaua densă de căi ferate din regiune. Odată cu apartenența la România, rolul Timișoarei a

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
în fața prealuminatului. 6. LA RĂSPÂNTIE DE DRUMURI a. Pe cărări bătătorite Evoluțiile trecute, prezente și viitoare au fost, sunt și vor fi profund influențate de realitățile geografice. Relieful a impus o anumită dinamică tuturor formațiunilor statale întemeiate în interiorul lui. Istoria ținuturilor noastre a fost scrisă de rutele strategice la care se conectează. Ne raportăm la un mecanism natural care a reglat cu precizie cursul istoriei noastre. Așadar, avem posibilitatea nu doar de a înțelege trecutul și prezentul nostru, ci să scrutăm

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
și cu axa paralelă a istmului ponto baltic. Eșecul Kievului a însemnat ridicarea Moscovei care, mult mai ferită de pericolul stepelor, s-a adaptat la specificul arealului boreal. După ce a cucerit treptat acest spațiu, rușii s-au orientat și spre ținuturile nord pontice. Ruta Cracovia Liov Kiev a sfârșit prin a fi dominată la rândul ei de o axă care a desenat harta istoriei continentului și chiar a lumii în ultimele veacuri. Schimbarea a fost generată de o serie de evenimente

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
expansiune veritabilă pentru a domina Europa de Mijloc. Este punctul inițial din care s-a dezvoltat proiectul imperial austriac urmând firul Dunării și al Tisei. Ulterior a luat cursul unor afluenți estici (Someș, Criș, Mureș), pentru a pătrunde și în ținuturile noastre. Ferită din spate de munți și întinzându-se pe insule fluviale, Viena a fost și o adevărată redută naturală în fața căreia asediul otoman a eșuat. Căderea orașului, pe care nu ar trebui să ni-l închipuim ca fiind inexpugnabil

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
a funcționat această strânsoare. Pentru greci, pământurile geto dace nu meritau riscul cuceririi lor, atât din cauza izolării, în sensul că nu deschideau porți spre alte lumi așa cum o făcea Persia, cât și din cauza unor impedimente strategice. Un atac frontal asupra ținuturilor noastre presupunea trecerea Dunării și Carpaților. Pentru a înainta până în Câmpia Panonică, efortul se dubla, pentru că fluviul și munții trebuiau traversați încă o dată. Atrași de bogățiile acestor pământuri, în special de aurul necesar finanțării campaniilor militare, romanii și-au asumat

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
nenorocirii. Urletele lor erau înăbușite de tropotul greu al cailor. Galopau, purtând pe șeile lor, războinici temuți și nemiloși. Trăiau din jaf, ducându-și viața în vărsare de sânge. Tătarii s-au pornit din stepe cu gândul de a prăda ținuturile din împrejurimi. Au înaintat repede, mânându-și caii ca o vijelie. S-au strecurat rapid printre dealuri și văi. Au avut grijă să se ferească de codrii, pentru a nu se rătăci, ori pentru a nu fi hăituiți de lupi

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
către inima continentului. Fără a deține cheile asupra acestei porți, Sankt Petersburgul și Moscova au riscat să rămână cu imperiile lor înfundate în stepe. Nu trebuie uitat că Rusia a reușit să se afirme ca putere odată cu preluarea stăpânirii asupra ținuturilor ucrainene. Iar forța sa politico militară a sporit pe fondul extinderii controlului asupra întregului spațiu ucrainean. Nu întâmplător, după ultimul război mondial, URSS a crescut artificial teritoriul Ucrainei pe seama altor țări, pentru a-l folosi ca rampă de lansare a

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
vom constata, neputincioși, cum acești munți se vor ridica împotriva noastră ca o barieră imensă. Va hrăni separatismul de tot felul, de o parte și de alta a Carpaților. Deja segmente importante din teritoriul românesc tind să graviteze în jurul altor ținuturi din vecinătate care dezvoltă o forță de atracție puternică. Și aceasta se întâmplă pentru că, spre deosebire de noi, alții și-au rezolvat problemele. De pildă, bulgarii au avut de înfruntat Munții Balcani care despart nordul de sudul țării lor. Au preferat să

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Brașov, Deva de Brașov și Pitești prin Sibiu, iar la margini de interconectat: Craiova de Galați; București de Constanța; Suceava de Satu Mare; Oradea de Timișoara. Pe drumuri de la o margine de lume Nimic nu îndemna străinul a se aventura în ținuturile noastre aflate în acest colț uitat de lume. Era pândit, chiar la drumul mare, de tâlhari mărunți, puși pe căpătuială, care jinduiau la averile lui. Ticăloșii visau să ascundă în peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
statutul etnic în funcție de limba vorbită, mai ales în plină epocă a naționalismului. Adesea, afirmarea identității pe baze lingvistice a fost impulsionată de afluxul de populație înrudită din Galiția și Podolia. Această migrație a avut ca efect ucrainizarea părților nordice ale ținuturilor Hotin și Cernăuți. A fost o politică de stat a curților imperiale de la Viena și Sankt Petersburg îndreptată împotriva noastră. Au opus românilor din teritoriile cotropite, respectiv Bucovina și Basarabia, o populație cu un nivel de conștiință națională mai scăzut

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
moldovenească. Concepută în eprubetă la Moscova, această identitate continuă să bântuie prin Basarabia ca o iazmă. 2. SÂNGELE STRĂBUNILOR a. Formarea moștenirii genetice Timp de milenii, viața a izvorât și izvorăște din trupurile și sufletele noastre, umplând de existență aceste ținuturi dintr-un colț de lume. Apariția și formarea noastră ca neam trebuie privite ca o mare în care s-au vărsat și se varsă în permanență râuri și fluvii de populații. Și nu este doar cazul nostru, pentru că etnogeneza fiecărui

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
captat, pe un fond genetic de tip indo european, slavo germanic, dar și iranian, componente central asiatice și caucaziene (goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, tătarii). În Evul Mediu, au țâșnit pâraie care s-au îndreptat spre ținuturile noastre odată cu retragerea armenilor din Caucaz, în mai multe valuri, a rutenilor din Polonia și a migrării romilor (țiganilor) din nordul Indiei spre Imperiul bizantin (Hg R1b este definitoriu pentru armeni, Hg R1a, pentru ucraineni, iar pentru romi Hg H

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
obligatoriu de grupurile umane din Africa și / sau Orientul Mijlociu care au căutat să-și găsească un cămin primitor în Europa. Inevitabil, Balcanii au devenit pridvorul în care s-au stabilit numeroase populații. Unele dintre ele, în condițiile avantajoase asigurate de ținuturile noastre, au preferat să rămână pentru totdeauna. Și a fost cazul unor fluxuri de populații care au durat timp de milenii pe perioada paleoliticului și a neoliticului. În particular, existența ponderii crescute a genotipului autohton sau a celor rare ne

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
că geto dacii și slavii au reprezentat elitele care s-au sacrificat, preluând sarcina apărării pământurilor noastre. A fost vorba de un risc asumat care avea să-și producă efectele în urma războaielor, reducându-le ponderea genetică. Aceste triburi, stabilite prin ținuturile noastre pe care le-au stăpânit vremelnic, și-au consumat, inevitabil, substanța în confruntări înverșunate. Printr-un astfel de unghi, poate fi privit și impactul genetic nesemnificativ germanic și turco mongol. Vitejia era afirmată pe câmpul de luptă în fața dușmanilor

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
de la o căpetenie îmbățoșată la alta. S-au supus poruncilor, plecându-și capul, dar au fost cruțați de tăișul sabiei. Instinctul supraviețuirii la acești blajini a fost mai puternic decât orice emoție în fața trecerii prin foc și sabie a propriilor ținuturi. Nimic nu avea să-i miște nici măcar sub apăsarea tributului. A fost un mod simplu, dar chibzuit, de abordare a vieții și a morții. Așa au putut aceste populații să-și poarte moștenirea în timp până în zilele noastre. Au rămas

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
pe prima treaptă de jos deoarece formează unicul haplogrup european autohton (Hg I). Spațiul românesc se include pe deplin în aria de răspândire a uneia dintre ramurile desprinse din trunchiul acestui genotip (Hg I2). Să îndrăznim a gândi chiar că ținuturile noastre au fost leagănul nașterii acestei populații căreia, pe filieră bărbătească, i-a fost predestinat să moștenească Europa. În ultimul interglaciar, nord vestul Mării Negre, cu o concentrație în interfluviul pruto nistrean, a constituit unul dintre cele trei refugii de pe continent

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
pe de altă parte). Pe acest curs s-a inserat ceva mai târziu și fluxul dirijat din nord estul Africii, mai precis din Egipt (reprezentat de Hg E3). Așa a apărut primul complex genetic care s-a așternut și peste ținuturile noastre, respectiv cel balcano anatolian. A rezultat din fuziunea unor grupuri cu origini extrem de diferite, dar înrudite în diverse grade. Hg I2 se înrudește cu J2, având, să zicem, același bunic Hg IJ; cu G2, având, un străbunic comun Hg

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Hg R1b) a fost mai precoce și mai mobil, deplasându-se, la finele paleoliticului, spre apus. A ajuns până în sud vestul Asiei și chiar Europa. Cam în aceeași perioadă, celălalt (Hg R1a) a preferat să se îndrepte spre nord, spre ținuturile de baștină ale bunicului său. Sosit în Siberia, odată cu retragerea ghețarilor, s-a adaptat la viața de stepă. Cel dintâi, extrem de războinic (Hg R1b), s-a stabilit pe platforma micro asiatică, punând bazele a cinci clanuri patriarhale puternice. Unul a

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
Au dispărut, însă, în amestecul cu masa autohtonă pașnică, dar mai avansată civilizațional. Așa s-a petrecut cu neînduplecații războinici pecenegi, cumani sau chiar tătari. Noapte magică În fiecare an, în noaptea din miezul verii, magia pogora din ceruri peste ținuturile noastre. Din văzduhurile în care pluteau, ielele se uitau spre pământ. Hojbăiau după locuri nespurcate de umblătura de multe ori netrebuincioasă a omului. Aveau pe alese, prin codri și câmpii, unde nimeni nu îndrăznise să le calce sfințenia. Sânzienele coborau

[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]