7,946 matches
-
Înmulțirea numelor masculine din agenda ei, Întârzieri nejustificate și telefoane suspecte Îl convinseră pe Antonio că Emma frecventa fără știrea lui tehnicienii de la studio și staff-ul de turneu. Se certau ore Întregi, se pălmuiau și se zgâriau la sânge, țipau până când ea Îl lăsa baltă, făcând cu mâna primului camion care trecea pe lângă ei. Și Îl Înfurie și mai mult faptul că după un timp Emma părea că nici nu mai voia să-l convingă de injustețea acuzelor lui - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împreună și să Îmbătrânească alături de el, să moară fericiți Împreună, la nouăzeci de ani, și nu voia să fie futută de nimeni, ea se gândea și Își dorea doar să cânte, iar el știa asta - mă rog, se certară, el țipă, imploră, amenință, ea rezistă, căci Încă se gândea că turneul În Calabria, Sicilia și Puglia alături de cântărețul acela era șansa ei de a deveni o cântăreață adevărată și nu o coristă oarecare, ce semnase un contract doar datorită picioarelor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
faceți ceva imediat, spuse Emma neliniștită. Are trei Încărcătoare pline În dulap. Și-a ieșit din minți, e periculos. Nimic, nimic. Vom deschide o anchetă, Îi spuse amabil sergentul, trebuie să confirmăm veridicitatea acuzațiilor dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine! Sergentul refuză să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție. Denunțul ei era oricum deplorabil. Emma Tempesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o altă viață. — Valentina nu e, Îi spuse mama Emmei. — Unde e? urlă Antonio În celular pentru a acoperi zgomotul unui tren. Străbătea mulțimea, privind fără să vadă tabelele electronice ale plecărilor și sosirilor din capătul peronului. — Astăzi are meci, țipă bătrâna. — Ce meci? Ar trebui să-ți fie rușine că nu știi nimic despre fata ta, răbufni Olimpia. Antonio trase un șut unei sticle, trimițând-o Între șine. Vrăjitoarea aceea merita o moarte cruntă, dureroasă, În torturi inimaginabile - să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o forțeze să Înghită otravă de șobolani, s-o răstignească pe un zid cu un pistol pneumatic, să-i dea găuri cu mitraliera - dar apoi se gândi că și mai rău ar fi fost pentru ea să supraviețuiască. — Unde e? țipă Antonio. — Fiica ta nu are nici măcar bani să-și cumpere papuci pentru volei. I-am Împrumutat eu, preciză Olimpia. Dacă și ăsta mai poate fi numit tată, vai de ea Italie. Apoi adăugă orgolioasă: — Valentina e deosebită, nu a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și cumpere papuci pentru volei. I-am Împrumutat eu, preciză Olimpia. Dacă și ăsta mai poate fi numit tată, vai de ea Italie. Apoi adăugă orgolioasă: — Valentina e deosebită, nu a luat nimic de la voi, e o campioană. Unde e? țipă din nou Antonio. Olimpia tăcu. Poate că se Întreba dacă să-i spună adevărul sau să-i Închidă telefonul În nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul se desprindea de tampoane, Încet ca Într-un vis. Trenul pentru aeroport trebuia deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dat buzna la Palazzo Lancillotti, mai rău decât un camorrist, și l-a răpit pe Kevin? Dar nu am numărul ei și, la urma urmelor, nu, ce idee, doar e tatăl lui, s-or fi pus de acord. Oprește-l, țipă Camilla, trăgând-o de braț. Nu vreau să-l ducă de-aici. Oprește-l, oprește-l, oprește-l! Nehotărâtă, Maja Își așeză pe măsuță farfurioara de tort, iar furculița de argint alunecă pe jos. Gheara aceea de metal Îi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acelea luminoase păreau că vor să-i spună ceva, dar Emma nu-și dădea seama ce. Îi deschise portiera și când ea se așeză, el o Închise la loc, delicat. Omul acesta nu izbea niciodată ușile. Probabil că nici nu țipa. Și nu era capabil să insulte pe cineva, căci prefera să-l asculte. Iar acum, mă duce acasă. Și așa se termină totul. Ce scurt a fost. Nici măcar câteva ore - timpul nostru abia se măsoară În minute. Ziua aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
odată prietenoase, îl întrebaseră dacă nu vrea și o bucată de pâine de secară, iar Savetina îi adusese un șervet cusut cu flori roșii. Pampu se strecurase afară cu grijă, dar când trăsese ușa, aceasta ieșise din țâțâni. O femeie țipase, iar el, intimidat, pusese ușa cu grijă mare lângă toc și dispăruse repede și fără țintă. Și tot atunci dăduse ochi în ochi cu Iscru, care îl privea senin și intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
simțise penisul sub degete, îl împinsese prompt și-i arsese o palmă. Apoi începuse lupta. El o îmbrâncise până în mijlocul camerei, îi apucase rochia ei dantelată de la decolteu și-o rupsese până la mijloc. Ea îi mușcase fără milă mâna și țipase după ajutor. Atunci o doborâse cu un pumn și, pentru că voia să fie sigur de victorie, se aruncase asupra ei și-i apucase gâtul cu o singură palmă. În acest moment de viață și de moarte, Talpă intrase val-vârtej, slobozind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu sufletul la gură și repede, i se păruse lui Zogru, așa că din câțiva pași ajunsese în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau. Cu ochii în lacrimi strigau, Moartea celor dragi vedeau. Neștiind ce se-ntâmplă Cu-a lor viață, cu-a lor trai, Ei erau luați de ape, Furați din colțul de rai. Și, în foarte puțin timp
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
răsărit Să-ți văd chipul buimăcit. Și să-ți șoptesc cât pot de tare: „Mi-ai lipsit!” Gelozie Deși am crezut că te-am uitat; Deși sentimentele mi le-am abandonat, Undeva-n mine ceva plânge... Și-mi vine să țip: Ajunge! Când te-am văzut m-am simțit ca prima dată: Când te-am salutat și mi-ai spus: Ne-am văzut și altădată. Un zâmbet, o floare, o șoaptă și m-am îndrăgostit Și pe loc m-am ofilit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oglinda. Speriată, m-am ridicat, ținându-mă de brațul lovit în cădere. Mare mi-a fost mirarea să văd că oglinda era nevătămată, singurul aspect era faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe mine mă ocoleau, de parcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și prefăcându-mă că nu există. La sfârșitul programului, am plecat foarte supărată. Ajungând acasă, am trântit cu furie ușa de la intrare, începând să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei, a încercat să discute cu mine, însă simțeam că tot calmul meu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu fructe coapte și dulci. Ne-am urcat în el și am luat câte mere am poftit. Am avut noroc, dar ghinionul nu dispare la hoți. Când am ieșit pe portiță am călcat într-un cui, și de durere am țipat cât am putut de tare. Apoi, am auzit un zgomot. Am luat-o la goană. Nu ne-a prins nimeni. Am plecat acasă râzând și povestind despre pățaniile noastre. Cât despre picior, nu mi s-a întâmplat nimic grav, decât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fac mai slab, ele îți curăță sufletul! Pentru moment se uită în ochii mei, parcă încercând să creadă ceea ce-i spusesem, dar, apoi, se schimbă. O ură de neînțeles apăru în privirea sa și am vrut să mă retrag, însă țipă la mine: De parcă ai înțelege! Părea foarte nervos și îndurerat. Și-a lăsat privirea în jos și parcă îi auzeam suspinele din ce în ce mai tare. Tremurându-mi mâna, o ridic și îl mângâi pe cap, avea un păr umed, de la ninsoare, însă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deja, însă am avut timp să mă gândesc la ceea ce tocmai s-a întâmplat și la ceea ce probabil aș fi simțit pentru Shen. Și... nu! Lumina palidă a felinarului îmi lumină pielea puțin catifelată. Ești un nimeni, tu, băiete! Am țipat în mijlocului parcului unde mă aduseseră toate străduțele ocolitoare pe care le urmasem. Mă simțeam mai bine, spunând asta cu voce tare. Acel sărut, scuză-mă, acea întâmplare nedorită mi-a dat ocazia să-mi fac ordine în gânduri și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
platforma zburătoare cu micropropulsoarele în spate. Până la urmă ajunse la destinație, unde se întâlni cu agentul. Așa. Cam târziu, dar este bine. Eu o iau pe jos, iar tu o iei pe sus ca să îl prindem pe Jony. Dar stai! țipă Prâslea. Cum arată Jony? Prâslea intră în clădirea respectivă ținând într-o mână un laser, iar în cealaltă o mitralieră. Când i se părea că vede ceva, trăgea repede cu mitraliera. Dintro dată văzu un om care vroia să scape
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
data aceasta Prâslea, derutat, se luă după altcineva și se rătăci. Sfios, ajunge pe un vas frumos și strălucitor, care se balansa ușor pe valurile apei. Prâslea văzu că nu i se pare nimic cunoscut și începu să strige: Agentule! țipă Prâslea. Ce ai, omule? Ești nebun? Nu mai țipa! exclamă cu furie o doamnă elegantă de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se rătăci. Sfios, ajunge pe un vas frumos și strălucitor, care se balansa ușor pe valurile apei. Prâslea văzu că nu i se pare nimic cunoscut și începu să strige: Agentule! țipă Prâslea. Ce ai, omule? Ești nebun? Nu mai țipa! exclamă cu furie o doamnă elegantă de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai, omule? Ești nebun? Nu mai țipa! exclamă cu furie o doamnă elegantă de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Inima îmi e o cupă plină cu apă îndulcită, care dă peste margini. Selah. PARTEA ÎNTÎI POVESTEA MAMELOR MELE CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în care a apărut tatăl meu. Rahela a venit alergând pe câmp, zburând parcă, țipând ca un mânz despărțit de mama lui. Înainte ca cineva să o certe pentru că se purta ca un băiețel sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un izvor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]