60,912 matches
-
știe!, ți-o fi plecat prietena azi la drum rîde el, cum însă Paula se apropie, strigă: Dă-i drumul, că nu se știe cît mai avem de mers. Vlad deschide portiera din dreapta și întinde mîna Paulei, care, odată urcată, așezată pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipă de nebunie. Dar... păcat că, pentru tine, gesturile mele sînt numai ridicole și caraghioase... Păcat! Înainte de-a se retrage, Mihai atinge, ca din întîmplare, brațul femeii, prelungind atingerea pînă jos, la degete, pe care le prinde ușor, le așază pe palma sa, apoi le ridică ceremonios, sărutîndu-le apăsat pe toată lungimea lor. Am impresia că sărut aur, Maria... forțează el nota, răscolit brusc de parfumul fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o prindă, ajutînd-o să se întindă pe spate. Palmele tînărului se așază făcute căuș peste amîndoi sînii, apăsîndu-i puțin, pentru ca imediat să coboare spre mijloc, ducînd cu ele în jos furoul. Sărutul lui Mihai se așterne pe burta femeii, mai sus de ombilic, umezind locul cu buzele fierbinți și moi, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton de oraș și formează numărul de acasă. Domnul a telefonat că pleacă la Iași, după mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
perii albi. Aveți dreptate înclină el privirea în fața femeii. Am crezut că bancnota asta-i de 25 și-am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin bărbia. Cu gesturi alese, de servitor de înaltă clasă, Iulian aranjează gulerul la paltonul femeii. Altădată, să te-nveți minte îi șoptește Nina, întîlnindu-i privirea -, să nu mai abuzezi de situații adaugă ea. Iulian mai rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
domeniul observației sociologice pentru a distinge, dincolo de meandrele complicate ale accentului său fluctuant, scheletul pe care acesta se construise. Se poate să fi fost modelat prin lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pună la loc. Mai târziu, pomenind despre această întâlnire, Dave 2 spunea că i se păruse o persoană „prinsă în capcană, la capătul puterilor, ca Napoleon la Waterloo... Erai terminată, nu-i așa?“. Imediat după aceea se întorcea spre Carol, așezată lângă el în cercul de scaune, radiind în cămașa lui albă; ea îi zâmbea maestrului. Numai că, în momentul în care îi deschisese ușa lui Dave 2, toate acestea erau la distanță de mai multe săptămâni și ședințe de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi putut să fie, dar nu era, iubire. În săptămâna aceea, Carol și Dan participară la șase întruniri. Și amândoi simțeau că ideologia Alcoolicilor Anonimi se strecura în viețile lor, dându-le o formă. Aceste grupuri de oameni obișnuiți, așezați pe scaune kaki, în sala luminată de neoane din incinta bisericii, le dădeau un sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încât venea la ei după întrunire, să le predice în continuare. Carol era deja acasă - întâlnirea rudelor începea și se termina cu o jumătate de oră mai devreme decât cea a Alcoolicilor -, iar ceainicul dădea în fiert. Toți trei se așezau în locul unde, în general, luau micul-dejun și Dave 2 le împărtășea diferite aspecte ale credinței sale. Le enunța cu un soi de sinceritate naturală, dar afectată, specifică preoților anglicani. Predicile lui Dave 2 aveau întotdeauna un aer spiritual și demonstrativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o ciudățenie, o figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se așeză în fața mea, reluând povestirea pe același ton rapid și egal. Asta m-a șocat mai mult decât orice. Tot ceea ce făcea era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care o făcea să se întărească. Carol stătea în fața oglinzii celei mari de pe ușa dulapului, admirându-și chestia, care arunca priviri furișe dintre labiile lăsate, acoperite cu păr, în lipsa unui alt acoperământ care poate i-ar fi fost necesar. Se așeza pe marginea patului și își folosea degetele de la ambele mâini pentru a se juca cu ea. Acum avea cam trei sau patru centimetri. Vârful îi era ascuns de o pieliță roz-maronie, care aluneca în jos pentru a scoate la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai nefericite introduceri ar putea fi: — Cum merge treaba? — Merg greu afacerile? — E o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apartamentul dereticat. Carol se uită la ceasul electric din bucătărie - mai avea două ore până să vină Dan de la slujbă. Scoase două bucăți de carne din congelator și le lăsă la dezghețat pe aragaz. Puse ceainicul la fiert și se așeză pe una dintre băncuțele de pin lăcuit instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
te rog? Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un rânjet dezgustător, apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un moment sau două, beată de fericire, relaxată, cu mintea limpede și mai goală decât de obicei - apoi se șterse temeinic cu o bucată de hârtie igienică. Își puse chiloții bărbătești, ciorapii și fusta, aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier amator, în Bostonul său natal. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fuseseră prea adânc inoculate ca să-i treacă măcar prin cap să nu-i pregătească lui Dan cina, indiferent cât de mult îl disprețuia. Dar accesoriile sexy și afecțiunea vădită - acestea chiar erau o surpriză. — Ce te-a apucat? întrebă Dan, așezându-se la masă să citească rubrica de mondenități din Standard, cu o cutie de Cola luată din frigider. — E a treia aniversare a noastră, prostuțule, îi răspunse Carol, trecând în pași de vals de la aragaz la frigider și de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sperma unui bărbat în anusul altuia. Cel puțin, la asta se gândise Carol în clipa în care deschisese al doilea sertar cu tacâmuri și văzuse cornetul pentru ornat chiar lângă setul de cuțite Kitchen Devils și lângă ciocanul pentru șnițele, așezat lângă furculițele pentru fondue de care uitaseră și de cuțitele de kebab în formă de săbii în miniatură. Dar o iau înainte cu povestea! Dave 2 n-a fost uimit când ușa s-a deschis și a apărut Carol, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și că nu aș putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui avea un alt accent și un timbru diferit, ca și cum o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul de la cabinetul unde lucra doctorul său. — Centrul de Sănătate Grove, îl întâmpină suav o voce feminină la celălalt capăt al firului. Avea în glas acel automatism verbal al persoanelor pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât de stângaci. Era de o stângăcie izbitoare și profundă, de parcă tocmai revenise de la o școală de pescuit desuetă, de undeva din Elveția. Mai bine se așeza cu fața la el, la celălalt capăt al mesei, și muta scaunul copilului. Orice, doar să nu mai surprindă imaginea lui de sus. Și chiar așa făcu. Văzut de la același nivel, Alan Margoulies era o priveliște acceptabilă, ba era chiar drăguț. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
erau pe margine. Niște plăcuțe mici, aflate deasupra fiecărei uși, indicau numele ocupantului. Bull trecu pe lângă doctorii Hurst, Mukherjee, Fortis, Ambrose și Kowlakowski înainte să se oprească la Margoulies. Bătu la ușă. — Intră, spuse Margoulies. Și Bull intră. Doctorul era așezat la biroul său de lemn deschis la culoare, aflat într-un colț al încăperii. În spatele său era o deschizătură ca o felie de plăcintă, ce servea pe post de fereastră. De fapt, toată camera avea forma unei felii de plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se afla vizavi de biroul lui Margoulies și lângă ea, pe perete, era montată o draperie lucioasă de plastic. În birou se mai găseau și obiectele personale obișnuite ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să traseze harta internă a noilor organe sexuale ale lui Bull.) Așa cum ziceai și tu, e în același timp o rană și o arsură. Și, sincer îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în contemplarea peretelui grunjos, asta îl liniștea mai mult decât oricare alt gest de până atunci. Așa și trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]