13,876 matches
-
îngroparea celui mort era o datorie sacră (cf. Talmudul babilonian, tratatul Megillah 3b), având întâietate asupra studiului Legii, circumciziei propriului fiu sau jertfei mielului de Paște. Chiar și un mare preot sau un nazireu avea obligația de a îngropa „cadavrul abandonat”, dacă nimeni nu o făcuse deja (cf. Sifre Bamidbar §26[despre Num 6,6-8]). Al doilea motiv pentru care a-i îngropa pe morți era o datorie vine din faptul că, prin aceasta, se evita profanarea țării lui Israel. La
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acest sens, s-ar putea extinde la modul general observația lui Hannah Arendt despre gândirea lui Heidegger, conform căreia mirarea este o condiție permanentă, un «sejur» al gândirii autentice. Ceea ce nu determină ca în ordinea logică a lucrurilor să se abandoneze interogația pentru aflarea unui răspuns; răspunsul nu numai că este natural ci și inevitabil atunci când se pun întrebări fundamentale, așa cum sunt cele care privesc interogația filosofică. Cu toate acestea, chiar și rămânerea în întrebare constituie, într-un fel, un răspuns
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și cutremurare, dar și forța sufletească la care făcea referință Husserl în conferința ținută la Viena, în 1935, în fața tragediei care se profila deasupra Germaniei și a Europei: Pericolul cel mai mare care amenință Europa este oboseala». Dacă ne vom abandona ei nu vom mai putea să ne opunem «flăcării distrugătoare a incredulității». Din acest motiv am vorbit de «lupta pentru sens», expresie incisivă și programatică, ce indică o datorie și precizează însăși funcția filosofiei, în sensul ei autentic. Tot conform
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai ales în raport cu logica puterii inerentă marxismului stalinist și în involuțiile autoritare din cadrul Partidului Comunist Francez. În aria culturală germană, este de ajuns să ne gândim la Ernst Block, exilat la Tübingen în Republica Federală și la Karl Jaspers care abandonează Heidelbergul pentru a se întoarce în Elveția, sau la Martin Heidegger și la refugiul său solitar din Munții Pădurea Neagră. Fiecare dintre aceste nume face referință la istorii diferite, de multe ori radical opuse, dar care rămân toate ca mărturie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai capabilă să prevadă și să disciplineze circumstanțele. Și tocmai din această cauză prezența sapiențială a filosofului este cu atât mai necesară. Filosoful nu mai are pe plan programatic garanția susținerii omului politic, prezența sa rămâne, totuși, una care nu abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au loc incertitudinile alegerilor sau ale conflictelor. Figura sa are ceva din înțeleptul care se raportează cu detașare la realitate, dar nu o detașare asemănătoare ataraxiei antice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pus în discuție de instanța pe care o arată și de întrebarea pe care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură, fiind și titlul unei cunoscute opere a lui Gabriel Marcel. «Homo viator» este cel ce se consideră un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
garanția divină) și impracticabilă strada care de la obiect (ființa ca ființă) duce la subiect (subiectivitatea ar fi dispersată ca la Parmenide și Spinoza), ceea ce face ca identitatea să nu poată fi atinsă decât în extazul tăcut, suntem oare constrânși să abandonăm căutarea? Așa ceva nu-i nici posibil și nici de dorit. Închiderea într-o evaziune sceptică sau într-un scepticism pragmatic ar avea consecințe grave. Cercetarea trebuie dusă mai departe chiar dacă «această căutare are puțin de a face cu progresul științei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai avut curajul să intre în casă în noaptea aceea? Am umblat pe străzi până când ceața dimineții albi orizontul și praful de la clădirile dărâmate se mai depuse pe caldarâm. Abia atunci mi-am adus aminte că Ruletistul probabil că fusese abandonat acolo, în hala subterană, și m-am întors să văd dacă mai trăia. L-am găsit întins pe podea, îngrijit de câțiva inși. Avea un picior luxat din șold și gâfâia de durere. Lângă el se mai afla încă revolverul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treia "neregularitate" a Scării Unu era marele transformator, cu țevile lui curbe și fațada sa de beton, pe care o țin minte numai acoperită cu scrisul mare, colorat, al Mendebilului. Cred că transformatorul ăsta era stricat, pentru că a rămas acolo abandonat o grămadă de vreme. Timp de vreo lună de zile acesta a fost locul nostru de joacă. Nu ne mai stătea mintea decât la poveștile Mendebilului, a căror continuare o așteptam de pe o zi pe alta. Când nu avea chef
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își oropsește copilul. Am strîns-o la piept și m-am pus iar pe bocit. Spre seară însă m-am spălat frumos pe ochi, l-am adunat pe Marcelino de pe stradă, unde juca Lapte gros, și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
odată declarat alienat mintal, îngrijirea arhitectului ar cădea tot în seama familiei, de vreme ce delirul său nu prezintă pericol social. Să nu se grăbească cu divorțul, să mai aștepte, doar au realizat atâtea lucruri împreună și un om nu poate fi abandonat ca un câine. Alți bărbați sânt mai răi, își înșală nevestele, beau, practică perversiuni sexuale, câte femei nu și-ar dori ca secătura lor să stea toată după-masa să cânte la... în fine, la ceva. În fața acestor sfaturi profesionale, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să le placă, așa încît în fiecare după-amiază puteai zări, timp de vreo două săptămâni, un grup de bunicuțe dormitând pe câte un scaun de bucătărie lângă Dacia arhitectului. Pentru Profesor nu mai exista nici o îndoială. La rândul său își abandonă slujba, își dezorganiză viața, ba o părăsi și pe Iolanda ca să fie mereu în apropierea arhitectului. Jurnalul său, în care până atunci notase aproape numai cărțile citite și impresii de la concerte, plus diverse afaceri amoroase, și asta cam o dată pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să nu-și ia angajamente împotriva Germaniei. Guvernul român a manifestat reticență față de o astfel de propunere, rămânând consecvent sistemelor sale de alianță. În răspunsul transmis la Berlin, la 25 martie 1937, se preciza că România nu înțelege să-și abandoneze nici una din alianțele sale actuale; ar fi dispusă să dea asigurări că nu va lua parte la nici o acțiune îndreptată împotriva Germaniei, dacă aceasta ar „garanta în mod precis și categoric integritatea noastră teritorială”. În condițiile politicii de cedare în fața
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de Vest, a fost întâmpinată cu adevărat ca eliberatoare”. Atunci când Armata Roșie a trecut frontiera, statul polonez nu mai exista de facto și de jure. În fața înaintării armatei germane, guvernul polonez fugise din țară încă din ziua de 16 septembrie, abandonându-și poporul. Încă din anul 1939, Armata Roșie a salvat oamenii de robie fascistă și nimicire și a redobândit legitimitatea istorică”. În fața unor astfel de „argumente” și a altora, pe care nu le reluăm aici, dezbaterea științifică încetează. Problema răspunderilor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pe care le ocupară turcii, mai târziu Ackerman și Chilia, și principii moldoveni au domnit în acest fel asupra țării Moldovei până în momentul când, în 1812, Rusia a ocupat cu forța jumătate din țara moldovenească, pe care Turcia i-a abandonat-o în disprețul capitulațiilor consimțite în secolul XV și XVI. Nu este deci o provincie distinctă, ci jumătatea teritoriului Moldovei cea pe care Rusia și-a însușit-o, acum 106 ani, pentru că nu s-a putut constata niciodată nici cea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a garanta viața, onoarea și averea populației muncitoare și pașnice din această provincie. Apelul acesta adresat României nu putea rămâne fără ecou, chiar din motivul Comunității de rasă, și armata română a venit în ajutorul românilor din Basarabia fără să abandoneze soarta celorlalte populații de origină diferită. Ce este de mirare deci dacă, ulterior, populația Basarabiei a declarat, prin organul reprezentanților săi legali, că preferă ordinea și securitatea în locul anarhiei și că în sfârșit și-a manifestat dorința de a vedea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
un matematician care venea foarte rar și despre care Maitreyi îmi vorbise cu entuziasm, mărturisindu-mi că îi plac bărbații înalți: și mai presus de toți, gurul ei, Robi Thakkur. Cu o mare abilitate încercam să-i insinuez că se abandonează prea mult, fie cu spiritul, fie cu carnea. Dar mă privise atât de inocentă, de mirată și sinceră, încît am renunțat. De altfel, acestea se petreceau în urma celor povestite adineaori, într-o vreme când eu primisem destule probe că nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
va fi dat să sărut. În cea dintâi clipă se strînsera sub gura mea, încercînd să se apere, dar era atât de slabă, încît le deschise și le lăsă sărutate, mușcate, supte. Îi simțeam sânii, o simțeam toată, și se abandonase atât de decisiv trupului meu, încît avusei chiar o urmă de melancolie că mi se dăruise atât de repede. Nu știu cât a durat această primă îmbrățișare. Am ghicit că se sufocă, se zbate, și i-am dat drumul. S-a prăvălit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațe, printre glicine. Era o apariție legendară, de basm oriental, forma ei aproape nudă printre ciorchinele de flori, într-un balcon luminat palid de un felinar de cartier. Am privit-o fără să-i spun un cuvânt. După moleșeala brațelor abandonate peste balustradă și după resemnarea cu care își sprijinea capul pe umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam numai. Apoi, ea a căutat sub șal, la sân, și mi-a zvârlit ceva alb
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am privit, și o emoție dincolo de fire ne-a invadat, ca și atunci în bibliotecă. Am ajutat-o să sară de pe zid și i-am sărutat în fugă părul, dar sărutul a fost sufletu-mi întreg, căci Maitreyi s-a abandonat cu ochii închiși, fără să se mai gândească la Lilu și la d-na Sen, care ne-ar îi putut vedea din mașină. Ne întorceam întotdeauna lângă ei cu inimile înspăimîntate: dacă ne-au văzut? Plimbările acelea mi-au rămas
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întunerec, și a venit la masă turburată, iar băiatul nici n-a avut curajul să apară, într-atît, credeam eu, era excitat. Și toate amănuntele acestea mă chinuiau, și mi se părea că toți o doresc pe Maitreyi, că ea se abandonează tuturor. De ce ne spionează șofeurul, dacă nu o dorește, dacă nu speră că, într-o zi, să riște tot și să intre în camera ei, chit că ar fugi chiar în acea noapte, fără leafă? Îmi închipuiam lucruri cu desăvârșire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răbdări prăjite” decât să-și vadă părinții într-o stare deplorabilă, chiar dacă pe masă, printre sticlele de băutură, era și câte ceva de mâncare. Fiind cea mai mare dintre frați, Lidia avea grijă de cei mici. Uneori era pe punctul să abandoneze tot și să apuce alte căi... Prietenii îi erau însă pe aproape și, cumnecum, găseau ei mijloace s-o ajute să iasă la liman. Odată, când tatăl ei a venit acasă, ca de obicei, beat, a bătut-o foarte rău
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
Marius a mai rămas pentru că simțea că "boala “ Florentinei avea un nume, Vali, pe care l-a întâlnit și el în curtea școlii și mai are încă ochiul umflat din cauza lui. Florentina i a mulțumit lui Marius că n-a abandonat-o. -Ei, asta-i bună, cum să te abandonez! Noi suntem prieteni vechi. -Da, dar la ceea ce am putut să fac eu, altcineva nu se mai uita la mine. -Poate că ai dreptate, dar eu nu sunt "altcineva”. Eu sunt
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
avea un nume, Vali, pe care l-a întâlnit și el în curtea școlii și mai are încă ochiul umflat din cauza lui. Florentina i a mulțumit lui Marius că n-a abandonat-o. -Ei, asta-i bună, cum să te abandonez! Noi suntem prieteni vechi. -Da, dar la ceea ce am putut să fac eu, altcineva nu se mai uita la mine. -Poate că ai dreptate, dar eu nu sunt "altcineva”. Eu sunt, dacă-mi dai voie, zise el glumind, sunt Marius
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii acestuia este apelat în același mod de către ecourile înalte sosite din nesfârșitul interiorității dar numai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]