11,260 matches
-
studiu; les objects d’art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ton destul de degajat că este foarte posibil ves ma vozmoșno, să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii peste alții În graba lor de a zări plaja. Acolo, copilul nostru stătea nemișcat În genunchi, ca să fie fotografiat În aburul tremurător al soarelui, pe fondul scânteietor al mării care În instantaneele pe care le-am păstrat este o pată lăptoasă, dar care În realitate era albastru argintiu cu porțiuni superbe de purpuriu-albăstrui În depărtare, produse de curenții calzi În colaborare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
românește, pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la coviltirul ce arde mocnit, și i-o pune la căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cădem asupra taberei! Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc!!... Până să-și tragă osmanlâii șalvarii, buimaci, cu iataganele-n dinți "Ce-i?!?! Cine?!?! Unde-s ?!?!"... Nu-s!!!"... și să-și dea seama ce se întâmplă, noi ne-am mistuit, ca un abur, ca o nălucă ne-am mistuit în noapte: "Diavoli ai nopții"! zâmbește el mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
L.C., care nu a știut niciodată cât de dorită a fost în acea noapte de un Priap din cale afară de timid. * Întrunire (ședință? serbare?) cu sute de adolescenți ale căror tinere trupuri și răsuflări transformaseră sala într-o baie de aburi și de... fericire. Nu pot nicicum să-mi amintesc care era scopul acelei întruniri și nici de ce eram atât de fericit atunci, în vara lui 1953 sau 1954, la Cluj. Dar eram, cum rareori am mai fost de atunci. Senzațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inutili. Efectul ? Nimeni nu mai știe să replice la arbitrar, abuzurile și samavolnicia (și prostia, firește, sora lor mai mare) câștigă teren nelimitat. Cine pierde teren ? Civilizația, care nu constă în electronică după cum nu a constat nici în mașina cu aburi și nici în arbaletă, ci numai în civilitate, adică în relații civile, adică în norme de drept. Degeaba ești serios dacă nu știi să fii atent și dacă nu ești perspicace (atenția inteligentă e totdeauna perspicace). Cine contemplă cu atenție
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în lână” țesută în patru ițe, în brazi. Dintr-o servietă veche, un cismar din Constantinești ( satul vecin) mi-a făcut o pereche de pantofi cu talpă scoasă dintr-o curea de transmisie a unei batoze (mașină de treerat, cu aburi). Din foaia de cort dată de căpitanul de la „mobilizare” mi-am făcut un balonseide. Cu chipiu militar pe cap, sub balonzaide cu pantaloni caki, m-am prezentat toamna la examenele pentru anul II la Facultatea de Teologie, care acum se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
uimire - se prepara o supă de urzici, și în oala mare era o broască. Totul mă scârbea. M-am apropiat de mașina de gătit și am pus un capac peste oala clocotind - cu gândul că broasca se va înăbuși de abur, pentru că n-o puteam scoate de acolo! Ce vis! Foarte diferit de ale altora - visez așa cum este în realitate, cu simboluri foarte clare. Lionel mi-a trimis din nou 10 000 de coroane suedeze pentru a face față presiunii de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
te poți îndrăgosti de un bandit, de un răufăcător, lipsit total de calități morale, dar că nu poți accepta ca prieten adevărat decât pe cel la care ai remarcat înalte calități ale sufletului. De aceea, pasiunea trebuie mereu protejată cu aburi de răcoare venind de la prietenie. De aceea îi ierți iubitului minciunile și trădarea, dar niciodată prietenului, pentru că ai exigențe elevate. Au sosit de la Stockholm prietenii iubiți Micaela și poetul Alexandru Lungu. Nu ne-am mai văzut de ani de zile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar celebrul și ciudatul traducător nu dădea prioritate tinerelor doamne, care trebuiau să aștepte până când „maestrul” se trezea pentru a doua oară, în cada băii, și, sumar îmbrăcat, lua drumul camerei sale, lăsând deschisă ușa băii din care ieșea un abur fetid și unde se puteau vedea băltoace ca în jurul unui loc în care se scăldaseră rațele. Pe acest fundal a apărut fata subțire cu păr lung, blond, având mereu în mâini un bloc de desenat și acele subtile instrumente de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vechi, situată parcă pe o terasă, ca ea să fie văzută din toate unghiurile. Timpul i-a pus patina verde, acel verde de jad de India, lucind clar și opac, lumini și umbre, și materia metalului saturat de apă și aburii ei, cețurile zorilor și ale amurgului, ale ninsorilor și ale altor fenomene nevăzute de ochii omenești. Sfântul Gheorghe e tânăr și crispat, toată emoția și încordarea vin din calul său, care pare cu adevărat eroul acestei drame non stop. Calul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și iarăși s-a întins prosopul cu merinde, atâtea cîte erau. Omul bisericii atingea așa doar ce se cuvenea unui post, nenea, după nevoie de om tânăr și încă nelegat de obligații. Afară începuse mișcarea de oameni iar locomotiva risipea aburi de încercare în jur. - Putem merge la vagon. - Mergem dar, dacă nu te superi, spune-mi de ce m-ai ajutat? - Fiindcă așa se cuvine. Apoi, ca să spun drept, fiind fiu și nepot de preot? - Cam sărăcăcioase bucate pentru un fiu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
unde îl așteptau nevasta și fetița. La șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mănânc! 154 Măi mamă, ce-i cu tine ? L-am întrebat, apucându-l de mână. Abia atunci am văzut că era fierbinte. Cred că ai temperatură mare. Între timp, în cameră se făcuse cald și apa din rola sobei scotea aburi. Hai să te speli, i-am spus. Am încercat să-i scot șosetele murdare din picioare. A început să țipe: Nu trage, mamă! Când am privit mai bine la piciorul drept, șoseta era lipită de piele. Ce-ai pățit, te-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un mini bazin și din el se pompa apă în castel. Totodată s-a amenajat și depozitare a unei cantități de cărbune, cu loc de curățire a cuptorului locomotivei de zgură, în linia curentă. După apariția locomotivelor Diesel, cele cu aburi au fost scoase din circuit. Toate aceastea lurări au fost proiectate în anul 1880 și date în exploatare în anul 1896. Primele gări au fost gata în anul 1871 pe distanța Verești-Botoșani construite prin înțelegere între „Societatea Lemberg -Cernăuți” și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Druc și mulți alții. Frații Șaidel, de etnie germană, s-au aciuat, unul la Todireni, ridicând o moară pentru porumb și grâu, iar celălalt neamț Poldi Șaidel, la Hlipiceni, care face moară numai pentru măcinat porumb. Ambii dețineau, locomobile cu aburi care treierau și cu tractoarele Lanz, arau la localnici, dar cei mai mulți își arau ogorul cu vaca pusă la plug, de multe ori „în sâmbrie” cu un neam sau vecin, adică la ce munci era pusă vaca unuia, la aceleași munci
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
un mini bazin și din el se pompa apă în castel. Totodată s-a amenajat și depozitare a unei cantități de cărbune, cu loc de curățire a cuptorului locomotivei de zgură, în linia curentă. După apariția locomotivelor Diesel, cele cu aburi au fost scoase din circuit. Toate aceastea lurări au fost proiectate în anul 1880 și date în exploatare în anul 1896. Primele gări au fost gata în anul 1871 pe distanța Verești-Botoșani construite prin înțelegere între „Societatea Lemberg -Cernăuți” și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Druc și mulți alții. Frații Șaidel, de etnie germană, s-au aciuat, unul la Todireni, ridicând o moară pentru porumb și grâu, iar celălalt neamț Poldi Șaidel, la Hlipiceni, care face moară numai pentru măcinat porumb. Ambii dețineau, locomobile cu aburi care treierau și cu tractoarele Lanz, arau la localnici, dar cei mai mulți își arau ogorul cu vaca pusă la plug, de multe ori „în sâmbrie” cu un neam sau vecin, adică la ce munci era pusă vaca unuia, la aceleași munci
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se vor naște și corăbiile epocilor ulterioare : marele velier. Repartiția spațiilor și detaliile arhitecturale principale se vor transmite vaselor din epocile următoare, menținând paradigma de construcție până târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-au răspândit vasele cu aburi și motor. Cabinele ofițerilor erau la pupa, sub dunetă, spațiul mare din mijloc era destinat echipajului, iar sub el mai putea exista o punte, înainte de santină, folosită ca magazie. Unii bocaporți de acces dedesubtul punții erau, de fapt, mari grătare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
sens, cu mici adaosuri grafice specifice. El nu era afișat decât în vederea unei acțiuni navale sau ca semn de legitimare temporară, în niciun caz ca însemn permanent, cum îl pre zintă filmele, literatura și industria distracțiilor de profil. Vasele cu aburi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, navigația cu motor și dezvoltarea armelor vor modifica paradigma navală a secolelor al XVI-lea-al XIX-lea și practicile piraterești. Goeletele, bricurile, fregatele și marile clippere de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]