16,963 matches
-
viață. Astfel, de multe ori nu putem aprecia că adevărul se află într-o singură parte; de aceea, multe dintre argumente sunt mai aproape de realitate atunci când dezvoltăm o atmosferă de cooperare, de negociere. Controversa creativă (intitulată și controversa structurată ori academică) reprezintă un mod de a folosi atât avantajele tehnicii tradiționale de dezbatere, cât și apropierea de situațiile reale pe care le întâlnim în viață prin folosirea în finalul metodei a tehnicilor de compromis. Conform promotorilor acestei tehnici (Johnson și Johnson
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
între rutină și creativitate, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca Allen, M.W.; Gotcher, J.M.; Seibert, J.H. (1993), „A decade of organizational communication research: Journal articles 1980-1991”, Communication Yearbook, 16. Altman, S.; Valenzi, E.; Hodgetts, R. (1985), Organizational Behavior - Theory and Practice, Academic Press, Inc., New York. Alvarez J. L., Svejenova, S. (2005), Sharing Executive Power. Role and Relationships at the Top, Cambridge University Press, Cambridge. Aniței, M. (2000), Introducere în psihologia experimentală, Editura Viața Românească, București. Arends, R. (1994), Learning to teach, McGraw-Hill
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
executiv, ales în 1997, reales în 2000), ICLA Research Committee on Eastern and South-Eastern Europe (președinte din 2000), International Society for Phenomenology and Literature, International Association for Communication ș.a., participă la congrese și colocvii, susține conferințe și expuneri în instituții academice de peste hotare, colaborează la volume colective apărute la Cluj, București, Iași, Amsterdam, Boston, Londra, Roma, München, Lisabona, Atena, Florența, publică în reviste românești și străine studii și articole, tratând îndeosebi chestiuni de teorie literară, poetică aplicată, literatură comparată, semiotică, istorie
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
anii ’70-’80, ai cultului personalității, s-au inclus doar unele editoriale convenționale, adesea nesemnate, sau câteva pagini „de direcție”. Într-o mare măsură prestigiul revistei a fost asigurat de o atitudine critică echilibrată, de o fundamentare estetică de tip academic. O atenție deosebită s-a acordat aniversărilor, comemorărilor consacrate personalităților culturii române și universale. Numerele festive dedicate lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, George Coșbuc, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Ion
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
RAO. Ca istoric, a scris câteva studii despre România modernă - Armata, mareșalul și evreii: cazurile Dorohoi, București, Iași, Odessa (1998), Istoria loviturilor de stat în România (1821-1999) (I-III, 2000-2002) -, lucrări care au suscitat numeroase obiecții și controverse în mediile academice. Formula narativă a lui S. oscilează între arhivistică și apocrif, între ficțiune documentară și metaficțiune istoriografică. Astfel, în romanul Drumul Olandei epicul sucombă sub presiunea factologiei. Miezul cărții îl constituie aventurile lui Ștefan Predescu, care, traversând Europa în timpul ultimului război
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
să se distingă printre cele mai avizate în domeniu. Asumându-și cu modestie condiția de mediator al operelor pe care le însoțesc, studiile sale facilitează drumul spre cititorul căruia i se adresează firesc, fără parada de erudiție, evitând jargonul criticii academice, de multe ori intimidant și ermetic. Printre autori se numără Robert Browning, Lewis Carroll, Arnold Bennett, Henry James, Ț. S. Eliot, D. H. Lawrence, Virginia Woolf, Iris Murdoch, Philip Roth. Lui S. i se datorează și versiunea în limba română
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
al „Tribunei”), Ion Mușlea (Timotei Cipariu și literatura populară), Ion Taloș (Începuturile interesului pentru folclorul românesc din Banat). Inițiativa urmărea să resusciteze tradiția de la „Studii literare”, revista condusă de D. Popovici, și publicația să devină purtătorul de cuvânt al forțelor academice din domeniul umanist de la Cluj, dar, din păcate, nu a apărut decât un număr. M. V.
STUDII DE ISTORIE LITERARA SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289993_a_291322]
-
aici deja formulate. Mai tîrziu, scriind la sfîrșitul vieții sale Retractationes, Augustin va încerca să limiteze semnificația pe care filozofia ar fi avut-o în aceste opere. Ele sînt: un dialog în trei cărți, Contra Academicos, care combate scepticismul filozofilor academici și susține că omului nu îi este negată cunoașterea adevărului; o carte despre Viața fericită (De beata vita), care demonstrează că adevărata fericire constă în cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De ordine), unde se discută despre ordinea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
genitiv pentru anumite cuvinte cu restricții de flexiune ("casele a trei frați", "sensul a tot ce există") - , prepoziția a are în româna modernă un uz destul de limitat. În foarte buna descriere pe care o oferă, în primele sale pagini, dicționarul academic (Dicționarul limbii române, DA, coordonat de Sextil Pușcariu, tomul I, 1913), se pot urmări valorile spațiale, cele temporale și cele modal-instrumentale ale prepoziției; faptul că acestea au fost mai puternice în limba veche e atestat nu numai de citate, ci
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
din Peninsula Balcanică în nordul Dunării (unii sunt menționați de Th. Capidan 1932, p. 38). IX. în această benefică perioadă a deschiderilor culturale are loc și adevărata întemeiere a culturii Aromânilor. Se înființează instituții de cultură superioară în Balcani: centrul academic de la Moscopole, școli aromânești (Ianina, Larisa etc.) - se formează intelectuali cu orizont cultural larg, dar cu o și mai puternică etnicitate (ethnic loyalty). Apar, acum, lucrări de emancipare culturală: Protopiriea (�primă învățătură") a lui Theodor Cavallioti, destinată culturalizării Aromânilor în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
de I.G. Meșotă, au și apărut sub egida Societății care, cumpărând o tipografie, a putut să imprime lucrări de T. Maiorescu, P. Paicu, N. Culianu ș.a. Preocupați îndeaproape de chestiuni didactice, junimiștii au înființat o școală care, sub numele Institutul Academic, a funcționat între 1866 și 1879, având printre profesori pe T. Maiorescu, A.D. Xenopol, M. Eminescu, P. Paicu, I.M. Melik, V. Burlă. O formă eficace de răspândire a ideilor junimiste a constituit-o învățământul superior, bună parte dintre membrii societății
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
L. s-a dedicat muncii didactice și în general școlii, pe care a slujit-o cu devotament. A debutat cu articole de istorie literară în revista „Vremea școlii” din Iași (1941), continuând să publice contribuții de aceeași natură în periodicele academice „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Studii și cercetări științifice”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a., ca și în „Argeș”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare” ș.a. Lucrarea Contribuții la cunoașterea
LAUDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
enunțat de mitropolit, al alegerii în scris a acelor cuvinte care, „ca banii”, circulă și sunt cunoscute în toate teritoriile românești, a fost urmat și de traducătorii Bibliei lui Șerban Cantacuzino, alături de toți succesorii întru normarea limbii literare, până la normele academice de astăzi. O dovadă a poziției centrale a Bibliei în cultura noastră veche și, mai cu seamă, a iradiației ei literare, o reprezintă Carte românească de învățătură, dumenecele preste an și la praznice împărătești, și la svânți mari, tipărită în
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Blecher - Th. Mann) vin de la sine, constituind repere pentru ipoteticul cititor străin. Trecerea sub tăcere a tensiunilor și disputelor dintre grupări și reviste face ca imaginea să nu fie a unui câmp de luptă, ci mai curând, a unei grădini academice. Pentru B., modernism și tradiționalism sunt simple cadre de situare și nu criterii valorice, iar conceptul de generație este un criteriu taxonomic. Contribuțiile din Profiluri literare franceze uzează de o informație bogată, exploatată însă liber și fără pedanterie. B. își
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
degrabă către implementarea în critica și istoria literară a unor principii ideologice marxist-leniniste. Biografia revistei va infirma această platformă inițială. Publicația devine, prin selecția inteligentă a materialelor și prin atragerea unor nume dintre cele mai prestigioase, un spațiu de ținută academică, în care preocuparea esențială se referă la dimensiunea estetică a actului literar și la valoare. Sfera de interes este foarte vastă, de la studii, comentarii și materiale folclorice (în prima perioadă de apariție, mai ales) până la studii de critică și istorie
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
următor, institutor. La Viena urmează, între 1834 și 1837, studii în științe și filosofie. Își dă doctoratul în filosofie în 1838 și călătorește în Franța și Germania. Întors la Iași, S. va fi, prin pregătirea sa multilaterală, membru în Comitetul academic, desfășurând o bogată activitate didactică la Academia Mihăileană, ceea ce i-a adus, în 1843, rangul de paharnic. Între 1847 și 1850 ocupă postul de conservator al colecțiilor de la Societatea de Medici și Naturaliști, al cărei membru era. Își reia ulterior
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
cu o mare atenție pentru exactitatea informației, rămâne și azi un punct de referință pentru eminescologi. De la S. s-au păstrat în manuscris un studiu monografic despre Ion Agârbiceanu și o lucrare, realizată în colaborare cu Ion Istrate, despre Societatea Academică „Petru Maior” (Budapesta), alături de materialul redactat pentru Dicționarul cronologic al romanului românesc. SCRIERI: Poezia lui Eminescu în Transilvania, București, 1969; Momentul „Tribunei” sibiene (1884-1903), București, 1985. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Drepturile editoriale ale cercetării bibliografice, „Scânteia tineretului”, 1969, 6 403
STAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289852_a_291181]
-
vicepreședinte, iar în 1998 președinte al Academiei Române. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă, coordonează seria „Opere fundamentale”, din care în intervalul 1999-2003 au apărut patruzeci și șapte de volume și, de asemenea, inițiatorul și coordonatorul general al proiectului academic Dicționarul general al literaturii române. Din 1992 face parte din Academia Europeană, a fost ales membru al Academiei Regale de Științe din Danemarca, membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice din Franța ș.a. Este președinte al Comitetului Național
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
din diferite unghiuri apropiate, a chestiunilor vizate, jocul subtil de ipoteze și retractări limitate, punctate cu afirmații revelatoare rostite energic, repetiția inteligent-persuasivă impun concluziile cu tăria unei demonstrații. Ficțiunea jurnalului intim nu este (doar) un instrument de referință, un compendiu academic. E, în sensul cel mai deplin, o carte a unui critic-scriitor, excelent scrisă - și, în mod evident, scrisă cu plăcere -, oferind o lectură agreabilă, însoțită de bucuria intâlnirii cu un spectacol intelectual de calitate. Această trilogie e urmată de Genurile
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Arts la Tulane University în 1973 și pe cel de doctor în literatură comparată și anglo-americană modernă la Stanford University în 1976. După o suită de specializări postdoctorale și de poziții temporare - visiting assistant, visiting assistant professor ș.a. - în instituții academice din Europa (Universitatea din Konstanz, ca bursier Humboldt) și din SUA (University of California - San Diego, Ohio State University, State University of New York-Birghamton, Cornell University), se fixează la University of Georgia din Athens (1982), unde ajunge profesor titular de
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
tragice, iar în Dedicație, o erotică de N. Davidescu, versul central e „Și-n sufletu-mi prea sunt adânci ruine”. S. obține colaborarea sau acordul de reproducere de la scriitori notorii din școala macedonskiană și minulesciană, nu și din grupul simboliștilor „academici” de la „Vieața nouă”. Spirit tutelar, Al. Macedonski acceptă prezența pe prima pagină, în numărul 2, cu violentul poem Ură (apărut încă în 1883, în „Literatorul”, și inclus în volumul Excelsior din 1895), într-un moment când poetul era mai curând
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
al Curții Apelative, iar în 1866 va fi instalat director general la Regia Monopolului Tutunurilor. „Membru onorariu” al Societății de Medici și Naturaliști din Moldova, al Astrei și al Societății Junimea din Cernăuți, în 1868 este ales membru al Societății Academice Române. Fiica lui S., Marica, a devenit soția lui Mateiu I. Caragiale. Cu nonșalanță de poligraf, S., care mânuiește pana cu multă, chiar cu prea multă ușurință, trece de la articole pe teme politice, sociale, economice, culturale la beletristică - poezii, schițe
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
paginile proiectatei „România Orientalis”, idei susținute și de N. I. Herescu. Din păcate, revista nu a putut să apară din lipsă de fonduri și societatea s-a autodesființat prin absența mobilului de activitate, multi dintre membrii ei devenind fondatori ai Societății Academice Române, constituită în 1957 la Romă. N. Fl.
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație constituită la Roma în 1957. Inițiativa a aparținut monseniorului Octavian Bârlea, căruia i s-au alăturat douăzeci și cinci de intelectuali români din exil - filologi, istorici, filosofi, teologi, oameni de cultură -, între care N. I. Herescu, Eugen Lozovan, Paul Miron, Mircea
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]