7,862 matches
-
versul, Simțirea, năzuințele și mersul. Și câteodată chiar de mi-a fost greu, Nu mi-a părut și n-o să-mi pară rău Că m-am întors prin vreme înapoi Să-mi regăsesc copilăria-n voi. Căci toți și în adâncul inimii Păstrăm ceva de când am fost copii, Și-atâta timp cât dăinuim sub soare Nicicând copilăria-n noi nu moare. Și ca să înflorească-n voi, prin ani, Lumini, în candelabre de castani, Să mai lăsați și-n zilele de mâine COPILĂRIA să
Nicuşor Constantinescu. In: ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
ascunde de noi? Draga mea, există oameni pe lumea asta care nu sunt buni la inimă și distrug ce este mai important fără să-și dea seama. Acum să continuăm... După cum am spus: zâna primăverii și ajutoarele ei, acolo, în adâncul pădurii, muncesc din greu... Dar de ce muncesc? O să ajung și acolo... Muncesc deoarece ele trebuie să picteze fluturii în culori vii, trebuie să le construiască traseul albinuțelor, să găsească familii buburuzelor, să trimită furni cuțele la adunat grăunțe pentru iarnă
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
prăbușit în genunchi în fața ei, inspirând profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a lămurit ea trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și sânii de buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jane Austen“ înscrise pe o plăcuță plasată deasupra unei uși duble. Repezindu-se către respectiva ușă, Hugo spera cu disperare că nu ratase momentul. Dar asta numai pentru că, dacă ajunsese prea târziu, Amanda avea să fie furioasă pe el. În adâncul inimii lui, Hugo nu avea deloc chef să fie martor la naștere. Cu atât mai puțin în zona carnagiului, așa cum Neil insista s-o numească. —Tu rămâi în zona burții. Ăsta e sfatul meu, urlase el către Hugo când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-l întâlnească pe Neil în cel mai prietenos moment al zilei. —E liber mâine-dimineață, la nouă și jumătate, s-a stropșit ea. Dar asta e tot. Accepți sau refuzi. —Accept. Mulțumesc, Shauna, a spus Hugo mimând perfect satisfacția. În adâncul sufletului însă, era disperat. Prinsese tocmai perioada de mahmureală maximă. Mai mult, la nouă și jumătate dimineața, Theo era treaz în mod garantat. Chiar foarte treaz; de fapt, se urca pe pereți de treaz ce era. Ceea ce, din păcate, însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
creștinul poate să se unească cu ceilalți pentru a rezolva problemele morale, deopotrivă sfidante și complexe. De aici se remarcă dinamismul în căutarea adevărului. 1.1.2 Legea înscrisă în inimă Nucleul acestui dinamism se află în afirmația Conciliului: „În adâncul conștiinței, omul descoperă o lege pe care nu și-o dă el însuși, dar căreia trebuie să i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească și să facă binele și să evite răul, răsună la momentul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
explozii distructive neașteptate și denotă o incapacitate evidentă de a citi propriile emoții și sentimente, de a interpreta lumea interioară și de a-i da un sens, pe scurt, incapacitatea de a trăi în propria istorie ceea ce se simte în adâncul sufletului. Fenomenul cultural care înglobează această incapacitate de relaționare cu propria lume interioară și cu ceilalți este indicat prin expresia „modernitate lichidă” (Zygmunt Bauman), adică o epocă definită de lipsa regulilor și de aducerea în sfera privată a îndatoririlor și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în pericol existența sau evoluția. Fidelitatea apare ca o dorință de continuitate, deoarece are de a face cu sensul propriei vieți și cu binele personal. În cazul nostru, înseamnă că dorim să apărăm iubirea față de o altă persoană, născută în adâncul inimii noastre și percepută ca un dar autentic, împotriva acelei fragilități care poate să izoleze întreg proiectul nostru uman. De aceea nu există fidelitate fără pasiune, risc, fără un pariu pe o persoană. Pe de o parte, fidelitatea presupune acceptarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Moartea cea mai adâncă, este moartea în singurătate”, a spus cineva. În astfel de clipe ești separat de viață, ești separat de lacrimi, de zâmbete de prieteni și chiar de moarte. Puținătatea puterii noastre de înțelegere, nu poate pătrunde până în adâncul lăuntric al spiritului nostru. Năpădit de gânduri, bătrânul Iorgu se simțea străin și singur zăvorându-se doar cu durerile, suferința și amintirile lui. Nici odată nu s-a simțit atât de singur... Singurătatea la care era osândit, îl înspăimânta. Noaptea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Domnul, nu poate schimba omul! Completă Carmen. Fiecare urcă muntele pe propria cărare într-o călătorie dramatică, spre întâlnirea cu Dumnezeu...! a mai adăugat ea. Era în sufletul lui un fel de amărăciune și de furie... O furie ascunsă în adâncul sufletului, împotriva destinului său. S-a făcut pe jumătate parcă... S-a împuținat, așa, deodată... Și, s-a îngheboșat de parcă ar fi intrat oasele unele în altele, iar ochii i s-au ascuns în fundul capului. Din bărbatul drept ca lumănarea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu te simți un hoț?!... Oare, n-am furat-o noi toți, lumina celor care n-o văd, ori sunetul celor care nu-l aud ?!... Era în sufletul lui un fel de amărăciune si de furie... O furie ascunsă în adâncul sufletului său, împotriva destinului său. Nu mai stia de câte zile nu mai vorbise cu nimeni. Cu fiecare zi ce trecea, mantaua tăcerii cădea tot mai grea peste el, ca si cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenusă. -O, Doamne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în sus și cu privirea ațintită în tavan, frământat de gânduri... pășind în trecut... Gândul îl purtă în dupăamiaza aceea de Sf. Maria, când el a necăjit-o, fără să-și dea seama, de față cu străinii. Acum regreta din adâncul sufletului său, dar era prea târziu. Cuvintele ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nimica n-a răzbate In lumea mea adâncă, moartă de demult... Și, mintea îi repetă rar ultimul vers, cu glasul coborât și cu chipul, parcă, golit de orice expresie. ”In lumea mea adâncă, moartă de demult” Privea fix undeva în adâncurile nopții... poate nici nu știa unde se afla în clipa aceea... apoi, continuă pe același ton... ”... Un singur lucru de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici? De aici ce mă alungă? Doar, de rușine-mi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o mână în șold, parcă era una cu crucea. Dar, nu și-a revenit bine din uimire, cu vorbele, ”da, da, Fata”, rămase în gât... că, Vasilica începu să se îndepărteze încet-încet, învăluită într-o lumină mare, pierzându-se în adâncul cimitirul printre cruci, șoptind ”Goguu Goguu!” Iorgu a rămas cu cuvintele, ”da, da, Fata”, pe buze trist, dar fericit că a văzut-o. Si, și-a continuat rugăciunea în genunchi la marginea mormântului. - Iți mulțumesc, Fata, că mi te-ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
seama ce se întâmplase. Și-a amintit povestea biblică, a încercării prin care a trecut Avraam cu fiul său Isac... Nu este oare, sacrificiul celui pe care îl iubește mai mult, modalitatea ultimă de a¬ți dovedi credința?! Undeva, în adâncurile minții, i-a văzut pe bunicii lui, învățătorul, veteranul de la Oituz, și pe bunica Ileana de la Zahorna. Căuta să umple distanța dintre el și ei, cu gânduri... Căldura îi curgea prin vine... Își simțea sângele clocotindu-i Avea senzația că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt, din ea ieșeau flăcări, fum și ceață... Din adâncuri îl chemau voci ademenitoare, ca de sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște brațe nevăzute care-l țin, îl opresc... totuși, el începu să coboare pe o scară care se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sirene... ”Goguu.Goguuuu... Hai, vină!” și ecoul se prelungea fără capăt. De sus, de pe margine, simțea niște brațe nevăzute care-l țin, îl opresc... totuși, el începu să coboare pe o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul prăpastiei. Zvonul de voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos... Hohote sinistre luară locul corului fecioarelor. Căldura din adâncuri îl dogorea, îl sufoca. Vru să se trezească, dar nu putea, se simțea legat fedeleș și cu căluș în gură. Trupul parcă nu era al lui... fața lui, nu era a lui, nu avea barbă, pomeții nu-i ieșeau afară
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg urechile. E lac de sudoare. Treapta trosnește și cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un ecou prelung care se stingea în adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins mâna... Înspăimântat, se trezi prăbușit lângă pat. La trezire din coșmar, simți un sentiment incredibil de ușurare. Maica Preacurată, cu blândețe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spune Cuvântul Evangheliei!” îi șopti gândul. - Bine, dar cum a făcut Dumnezeu lumea?!... insistă Iorgu. ”- În Scriptură șopti gândul stă scris: ”La început Creă Dumnezeu Cerul și pământul. Și fără formă și deșert era pământul; și întuneric era preste fața adâncului; și Spiritului lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei. Și Dumnezeu vru să fie lumină și fu lumină... Și Dumnezeu vru să fie lumină și fu lumină... Și Dumnezeu despărți lumina de întuneric. Și Dumnezeu numi lumina ziuă și întunericul îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-l acceptăm, să-l înțelegem...! murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune. Dogma trebuie s-o accepți fără explicații. Dumnezeu este Taină, veșnicie... dintotdeauna și pretutindeni... Legile lui Dumnezeu, nu-i îngăduit să le cercetezi, este o limită de cunoaștere îngăduită omului, dincolo de care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un capăt la altul al lumii, acelaș lucru pretutindeni până în adâncul oceanelor. Ce fel de Dumnezeu este acest Dumnezeu care îngăduie asta?! Ce tablou mai e și Creația Lui!... Un masacru general!... Legile cele mai crude, mai inumane; lupta pentru existență, înlăturarea celor slabi, viața hrănindu-se din moarte, ființa mâncând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]