6,618 matches
-
copilărie cele două școli românești, ortodoxă și unită. În prima era și locuința directorului, respectiv administrația ambelor școli românești și anexele gospodărești, din care voi menționa doar grădinița cu flori și stupina, situate pe marginea pârâului, un refugiu drag al adolescenței. Nu pot trece peste aceste aspecte ale satului natal fără să menționez faptul că În copilărie noroiul curgea din "pitorescul satului natal" până În Visa și sătenii au depus o muncă susținută pentru Îndepărtarea lui, anual cărând zgură din gara Copșa
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
1923 s-a oficiat căsătoria celor doi tineri. În primii ani ai căsniciei au locuit În Suseni Împreună cu Bunicii. Numai după nașterea mea, la 2-3 ani, ne-am mutat În căsuța de pe marginea Visei, cuibul drag al copilăriei și al adolescenței mele. Era o mică gospodărie constituită dintr-o căsuță scundă de cărămidă cu două cămăruțe (tinda și camera de dinainte), acoperită cu țiglă, peste care În ajunul “Sânzâienelor” aruncam coronițele de flori; o șură acoperită cu paie, care adăpostea Într-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Bogdan văduvă de război, cea mai apropiată de noi, care locuia la circa 300 m, pe ultima uliță din partea nord-estică a comunei "sub râpă". Avea o fată Mărie și un băiat, Ioan (Ioniță), ambii, la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa Mia s-a stins după câțiva ani și Tata a devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul Șoala
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Eram pedepsiți și noi pentru "plânsul din senin" și totul reintra În normal. Retrăind iernile copilăriei, nu mă voi opri asupra Crăciunului, Anului Nou și Bobotezei, cu tot farmecul lor, urmând să le dau o atenție mai mare În perioada adolescenței. Voi zăbovi Însă puțin asupra țesutului, principala Îndeletnicire a Mamei și a majorității femeilor acelor vremuri, În prima parte a anului și uneori vara. Mama era considerată una dintre cele mai pricepute femei În țesutul covoarelor țărănești. Camera din față
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pentru toți elevii, cum se consideră astăzi și... trecând cu brio, În toamna anului 1941 am Îmbrăcat uniforma elevilor din cursul superior, echivalentul liceului de astăzi, respectiv culoarea fondului numărului matricol a devenit albastră ca și manșeta de la baza chipiului. Adolescența a intrat În drepturile ei. Mi-am impus un nou mod de viață și m-am implicat În toate acțiunile societății. Începutul Îl făcusem În anii anteriori. Numărul copiilor din sat, plecați la oraș a crescut continuu, deși greutățile sociale
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
obstacol de neînvins În drumul formării mele (1 aprilie 1965). Scriind despre ultimii ani ai liceului și preocupările mele din acele vremuri, n-aș vrea să se creadă că n-am fost și eu tânăr, că nu mi-am trăit adolescența. Nu. Abia ajungeam În sat și “golanii satului” ne Întruneam În prisaca școlii, la butucii Sandei, pe dealurile din apusul sau răsăritul satului. În numeroase duminici, Mama, Îndrăgostită de toate fetele, ne punea la dispoziție camera din față pentru dans
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
arabil, o casă cochetă Înconjurată de arbori pentru Împiedicarea prafului și atenuarea zgomotului de pe șosea, un adăpost de cai de rasă și altele. Doamna Ciortea era foarte primitoare și se antrena adesea cu noi la cele mai diferite jocuri ale adolescenței. La “Ferma Ciortea”, cum era numită În zonă, l-am cunoscut pe marele Lucian Blaga și pe fiica lui Dorly, În după amiaza duminicii În care, de dimineață, elaborase poezia “Mânzul” din volumul “Nebănuitele trepte”. Tot aici, l-am ascultat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sosirea noastră În Iași a venit ca doctorand la Institutul Politehnic și vărul Mitică Chisăliță cu Herta. Locuiau Într-unul din Căminele studențești din Complexul Tudor Vladimirescu. Neavând pe nimeni În Iași, ne vizitau adesea și retrăiam momentele plăcute ale adolescenței din Axente Sever sau din Sibiu. Mitică era foarte mucalit și după un pahar de tărie, discuțiile dintre el și Vasile Sasu sau Sandi Grecianu erau pline de vervă. Toți trei sunt plecați În lumea umbrelor, dar amintirea lor persistă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din centrul universitar. Am dispus Înființarea cercurilor științifice studențești la toate disciplinele și am canalizat timpul liber al studenților spre direcții mai bune pentru formarea lor viitoare. Am sprijinit concursurile științifice profesionale și artistice. În ultimele, mă vedeam În anii adolescenței și știu ce importanță socială au avut. Premiul I pe Centrul Universitar obținut de studenții Facultății de Zootehnie și Medicină Veterinară a fost și Încununarea activității mele. Am cerut cadrelor didactice să-și intensifice activitatea de elaborare de Cursuri și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai discutat puțin despre noi, căci ne vizitase În Iași cu ocazia concursurilor studențești, dar nimic despre trecutele vremuri, despre care nu-i mai făcea plăcere să-și amintească. A fost ultima Întâlnire cu o prietenă dragă din copilărie și adolescență. A greși e omenesc Dacă proverbul “a greși este omenesc” l-am considerat totdeauna valabil, În toamna anului universitar 1976-77 am căzut Într-o capcană. În anul universitar anterior, decanul facultății omoloage din București, prof. dr. Popa Gavrilă a exmatriculat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
frumoasă/ Limba ce vorbim/ Altă limbă armonioasă/ Ca ea nu găsim/ Și dacă la Începutul secolului XX se sublinia caracterul armonios, unic, al limbii române, și dacă sub vraja lui Alecu Russo (Cântare României), G. Sion (Limba românească) și În adolescența mea, Tudor Vianu, ne-au format graiul românesc, nu văd motivele pentru care să renunțăm la limba Sfintelor Cazanii de dragul unor disonanțe lingvistice, chiar și În scrisul și vorbitul științific. Limbajul care curge ca mierea parcurge mai ușor căile minții
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
edulcorată, metaforizantă, ci e directă, caută culorile tari, e demitizantă, e fără perdea. Dacă ar fi să dai câteva sfaturi unui tânăr care se simte atras de poezie, care ar vrea să i se dedice, așa cum erai tu la vremea adolescenței, care ar fi acestea? Ce sfaturi ai da adolescentului care ai fost, de fapt? Altcuiva nu mi-aș permite niciodată să dau sfaturi. Nu aș avea ce să învăț pe altcineva. Niciodată n-am agreat poziția aceasta de învățător, refuz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin naștere, ci prin adopție. Am copilărit în Sângătin, un sat din județ care, ca toate satele peste care s-a abătut ciuma roșie a cooperativizării, nu mai este decât un paradis în paragină. În Sibiu mi-am trăit însă adolescența ca elev al Liceului "Gheorghe Lazăr", marcat fiind de farmecul său medieval ce și-a pus amprenta pe firea mea de poet. Idealizează, te rog, cât poți, atmosfera cultural-amicală a Sibiului care te-a luat captiv... Numai în Sibiu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e depășită câteodată de utilitatea scrisului, în ciuda celor care văd în el doar gratuitatea. Culmea, au dreptate când simt asta, dar o pierd când recunosc! Nu pot să uit cât de singur m-am simțit în copilărie și chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un viitor scriitor, iar un scriitor în carne și oase am văzut destul de târziu. Contează cărțile, după cum știi. Am citit cu acea plăcere cu care citim toți fără să intrăm în pielea și rolul scriitorului, iar lectura din copilărie și adolescență a fost cu adevărat paradisiacă. Acum citim cu toții cu ochiul atent și rece al celui profesionalizat; cititul microscopic este pentru arhivari, omul trebuie să citească așa cum mănâncă sau face baie, cu poftă, relaxat, lăsând să intre în toți porii lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
biblioteci populare la Osica, la căminul cultural din comună, unde doamna Tina Ciuculescu m-a lăsat să-mi aleg ce cărți am vrut. Și am vrut și ce nu era de nasul meu. Nu am citit poezie decât tîrziu, în adolescență, pentru că mi se părea dificilă. Am citit poeți români buni și traduceri excelente apărute în acei ani. Nu știu cum e cu modelele, nu am avut unele anume, acele întâlniri memorabile au avut loc pe nesimțite, ca un infarct pe picioare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a mea. Și eu am fost la Combray... Ai avut în viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place (detești) din mediul literar românesc? De ieri și mai ales de azi? Cred că în adolescență, atunci când citeam revistele culturale, am fost influențat treptat de anumite dispute ideologice din lumea culturală bucureșteană purtate în jurul revistelor "Luceafărul" (unde domina componenta naționalistă, agresivă, agreată de partidul comunist, cu particula securistică de acolo) și "România literară" (campioana liberalismului cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
saramura supranumită Doman, plachia cu același nume etc. Vorbește-mi despre maeștrii tăi. Cât de importanți sunt maeștrii în evoluția unui scriitor? Au fost maeștri care te-au dezamăgit în timp? După sacii de cărți citiți în copilărie și în adolescență, la un moment dat s-au cernut și s-au cernut și-n site și mai dese până au rămas mai ales marii prozatori ruși și urmașii lor prozatorii americani. Dar rușii, în primul rând, de ce nu și sovieticii (că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-au eliberat nu numai indivizii ci și etniile, de la Marea Baltică și de la Marea Adriatică până în Caucaz. Cât privește premiul Nobel, avem a face cu o tentație puerilă. Ca orice premiu, de altminteri, în materie de producție spirituală, atunci când am depășit adolescența și prima tinerețe, cu strădaniile lor de studiu ce se pretează la o asemenea satisfacție. De ce tocmai Nobelul? E suficient să-i rememorăm pe marii scriitori ai lumii care nu s-au "în-nobelat", comparativ cu destui alții, de talie modestă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lor formatoare, contactul timpuriu și îndelungat cu diferența apuseană, cu exotismul mediteranean, cu semnele trecutului occidental, ocolul pe la ceilalți, atât de prielnic bunei instalări în identitatea... personală, comunitară, regională, națională; poate limba germană, pe care ar fi trebuit, din fragedă adolescență, în locul rusei și al dialectelor lemnoase, să izbutesc a o șprehui fluent, nu doar a o consulta ca pe o limbă moartă; poate și o inițiere mai profundă în muzicile clasice. Asta e. Și nici nu cred că a venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum de ai păstrat același titlu pentru cartea ta de debut, lucru care s-a întâmplat mult mai târziu? Să fie acest lucru un semn că te-ai născut pentru "un proiect poetic" pe care l-ai urmat încă din adolescență? Ce amintiri ai despre debutul tău, despre acea vreme, despre aspirațiile copilului care lua pieptiș drumul literaturii...? Cât de important este debutul pentru un scriitor? Cine își mai amintește astăzi de revista "Cutezătorii?" O revistă a pionierilor... Și totuși, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
istoria adevărată a Cenaclului Flacăra... Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste el, de fapt, viola... Ai ajuns în București prin cenaclul Flacăra, al lui Adrian Păunescu. Și eu fredonam în adolescență unul din șlagărele tale antirăzboinice care spunea la un moment dat duios, responsabil, că " Nu se naște un copil,/ Făr' o tonă de trotil". Și vedeam parcă tona de trotil amplasată sub pătuțul copilului gânguritor, gata să se lase detonată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca totul să îmi iasă altfel, cu totul altfel, decât celorlalți colegi ai mei de generație. Trebuie să recunosc că m-am maturizat psihic foarte greu, în condițiile cu totul nefirești și umilitoare, în care am răzbit în copilărie și adolescență, fără bani și fără ocrotire familială. Ca să-ți dau o idee, cred că abia acum la 60 de ani, am maturitatea psihică a unui bărbat normal. Mie toate mi s-au întâmplat în viață până acum, și cele rele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu lama, cum am văzut târziu că fac și cei din închisori, din reflexul dureros al izolării în mijlocul agresivității generale, când absența ocrotirii și dragostei se convertesc în regresul psihic de afirmare prin autodistrugere. Aș fi fost în stare în adolescență să mă automutilez în văzul celorlalți, oricât de grav, să-mi tai o ureche sau câteva degete, cu ușurință și iresponsabilitate, numai să atrag și eu atenția admirativă a cuiva, să mă afirm și eu cumva ca ființă umană demnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Să văd curtea lui Pilat unde L-a judecat. Să văd Drumul Crucii cu durerile care le-a suferit Domnul și Golgota cu tainele ei. Dar anii au trecut. Cu munca și viața mea tristă s-a dus copilăria și adolescența. Și iată, a sosit și timpul să mă căsătoresc. Aveam 19 ani când m-am căsătorit. Lucram Într-o fabrică din oraș, ca muncitoare. Dar dorul de a merge În pelerinaj nu s-a stins. Uneori mă gândeam că dacă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]