24,560 matches
-
DREPTUL LA ASIGURĂRILE NOASTRE CĂ LUĂM FOARTE ÎN SERIOS ACȚIUNILE ÎMPĂRĂTESEI. PENTRU INFORMAREA DUMITALE, TINERE, PERSONALUL NOSTRU DE AICI A FOST MĂRIT DE CINCI ORI. POATE CĂ FIIND DUMNEATA ÎNSUȚI ÎNGRIJORAT ÎN MOMENTUL RESPECTIV, N-AI OBSERVAT CĂ LIFTUL DE LA AEROPORT A COBORÎT MULT MAI JOS DECÎT DE OBICEI PENTRU A AJUNGE AICI. AM MAI PRELUAT ÎNCĂ ȘAPTE ETAJE ALE HOTELULUI ȘI ORGANIZAȚIA NOASTRĂ FUNCȚIONEAZĂ NEÎNCETAT. DIN NEFERICIRE, TREBUIE SĂ FIU DE ACORD CU DOMNUL CADRON. ARSENALELE, FIIND CEEA CE SÎNT, TREBUIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SĂU PENTRU APELURI GENERALE (UTILIZABIL ACUM CÎND SE AFLA PE CERUL DESCHIS). O VOCE SEVERĂ ÎI SPUSE: \ NU AI AUZIT ORDINUL UNIVERSAL DE A RĂMÎNE LA SOL? MERGI DREPT ÎNAINTE, RĂMÎI LA ÎNĂLȚIMEA LA CARE EȘTI PÎNĂ AJUNGI LA RADIOFARUL AEROPORTULUI MILITAR DIN DIRECȚIA EST. ATERIZEAZĂ ACOLO, ALTFEL VEI FI FĂCUT ȚĂNDĂRI. DEGETELE LUI HEDROCK CARE SE ÎNTINSESERĂ DUPĂ MANȘA ALBĂ A ACCELERAȚIEI, SE OPRIRĂ ÎN AER. ORDINUL NU PĂREA SĂ CUPRINDĂ NICI O UNDĂ DE SUSPICIUNE CU PRIVIRE LA IDENTITATEA LUI. TRECU REPEDE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SOL. ERA OARE POSIBIL CA NIMENI SĂ NU SE FI UITAT ÎNCĂ LA RECEPTACOLUL BĂRCII DE SALVARE ȘI SĂ-I FI OBSERVAT DISPARIȚIA? HEDROCK ÎȘI MENȚINU DIRECȚIA ȘI ÎNĂLȚIMEA NAVEI ȘI FLIRTA CU GÎNDUL DE A ATERIZA ÎNTR-ADEVĂR LA AEROPORTUL MILITAR. TREBUIE SĂ FI FOST ACOLO UN ROI ÎNTREG DE AVIOANE, PRINTRE CARE S-AR FI PUTUT EVENTUAL PIERDE. DAR PE BUZE ÎI RĂSĂRI UN ZÎMBET TRIST CÎND SE CONVINSE DE NEBUNIA UNUI ASEMENEA PLAN. ERA GREU DE CREZUT CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CA TOATĂ POLIȚIA DE PAZĂ SĂ SE DOVEDEASCĂ ATÎT DE IMBECILĂ, IAR ÎN CLIPA ÎN CARE SE COMUNICA VESTEA DISPARIȚIEI NAVEI DE SALVARE, CINEVA DIN ECHIPAJUL CRUCIȘĂTORULUI AVEA SĂ-ȘI AMINTEASCĂ DE NAVA SINGURATICĂ DIRIJATĂ CU DE-A SILA SPRE AEROPORT. HEDROCK ARUNCĂ O PRIVIRE ÎNCRUNTATĂ CRUCIȘĂTORULUI DE PE PLACA VIDEO A TELEECRANULUI. SE VEDEA EXACT DEASUPRA LUI ȘI ÎNGROZITOR DE APROAPE, MULT PREA APROAPE. FĂCU OCHII MICI. CRUCIȘĂTORUL BLOCA VEDEREA UNEI PĂRȚI AMPLE A CERULUI DE DE-ASUPRA. ÎȘI DĂDU SEAMA DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întoarcere pe Pămînt în circa patruzeci și unu de ore. Hedrock își luase precauția de a-i pune pe Kershaw și Neelan să spună că el e fratele lui Gil și deci putu ateriza fără incidente în Orașul imperial. De la aeroport se duse într-unui din apartamentele lui. Cîteva minute mai tîrziu conecta teleecranul din apartament la una din rețelele lui de retransmisie. Indirect, intră astfel în legătură cu Făuritorii de Arme. optsprezece Pe teleecran apăru imaginea lui Peter Cadron. Nu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cum nu mai puteau să fie o dată tineri. Pe de altă parte, se și temeau, mi-am dat seama. Dacă trecutul adevărat îi sărăcea? Domnul Andrei putea să descopere că n-a fost în realitate decât simplu spălător pe un aeroport. Anton, că n-a fost decât grefier. Încât doreau și nu doreau să afle adevărul. Aveau uneori nostalgia lui, dar mult mai înclinați erau să-l socotească primejdios. Mai ales că niciodată nu se știe cât adevăr poate îndura un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
minciună. 9 mai Mă simt ca într-un tunel. Deci, merg. 12 mai Timp urât. Ploaie. Cerul umed. Și rece. Ce primăvară mai e și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puteam imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată, m-am văzut stând în barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai văzusem aproape nimic, totuși nu-mi fusese teamă. Sfidasem primejdia, coborâsem și mai mult, dincolo de limita la care îndrăznise vreodată un alt pilot să coboare. Zburasem ca într-o noapte de foc și de fum. Când am revenit în aeroport, toți erau muți de admirație. Fotoreporterii dăduseră năvală. Interviuri. Fotografii. Am întors capul, zâmbind, întocmai ca piloții din poza pe care o ținea Laura. Apoi i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dăduseră năvală. Interviuri. Fotografii. Am întors capul, zâmbind, întocmai ca piloții din poza pe care o ținea Laura. Apoi i-am rugat pe fotoreporteri să plece. Eram obosit. Vroiam să-mi beau cafeaua în liniște. L-am simțit pe funcționarul aeroportului apropiindu-se, dar n-am întors capul. "Să aștepte, până îmi beau cafeaua". Când am terminat, el a tușit de câteva ori, ca să-și anunțe prezența. Mi-a explicat că undeva se dezlănțuise o furtună ieșită din comun. Cumplită. Cei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în sala cu oglinzi, s-a făcut o noapte roșie. 41 Asta e tot. De-acolo am venit în acest pod și, recunosc, nu mă așteptam să vă întîlnesc aici. Chiar nu pricep cum a ajuns icoana Martei lângă un aeroport... de ce mă priviți astfel? În hangar nu e decât un avion mic și vechi, ieșit din uz, am văzut și eu. Cu atât mai bine, lucrurile se simplifică. Voi înfrunta furtuna cu el, fiindcă acum înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Când am analizat noua tragedie a Poloniei din 10 aprilie curent, mi-am zis că nu se poate să nu fie la mijloc și mâna din umbră a Moscovei. Ultimele informații atestă că Moscova ar fi provocat ceața artificială de pe aeroportul din Smolensk și urmarea... Tragedia actuală a Poloniei. Pentru 14 iulie notam următoarele: Ziua națională a Franței. Voi fi sunat la telefon de Mariana. Urmăresc la televizor știrile și mai ales grandioasele manifestări de la Paris. îmi atrage apoi atenția afișat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
moguli ai presei macină la moara lor doar vorbe, cu scop vădit de manipulare a maselor. Se afirmă că cele mai fericite țări ar fi Norvegia, Finlanda și Danemarca. La Moscova se semnalează un grav atentat pe unul din marile aeroporturi soldat cu 35 de morți și peste 300 de răniți. Rusia s-a dovedit vulnerabilă, luată prin surprindere. Se subliniază că Rusia trebuie să colaboreze cu NATO pentru combaterea terorismului. Se observă o înăsprire a războiului în Afghanistan, cu pierderi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile, chiar și supermarketurile erau făcute din ea. „Piatră de Ierusalim“ o numise șoferul pe drumul de la aeroport la ambasadă. —Asta-i legea, asta-i legea! spusese el, întorcând spre ea fața nerasă și privind-o peste umăr, ceea ce o determină pe Maggie să dea din cap energic în direcția drumului, încurajându-l să facă la fel. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
revină după cele întâmplate în Africa și de-a o menține în starea în care o găsise: dărâmată. După asta, nu mai erau multe de spus și nici n-au încercat. Și-a împachetat repede bagajele și a plecat la aeroport. Se simțea vinovată, fiind conștientă de tot ce făcuse Edward pentru ea când se afla în cea mai proastă stare posibilă. Și o cuprinse o tristețe covârșitoare, dându-și seama că încercarea ei de-a duce o viață normală s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împovărătoare decât cea de-a asculta o telenovelă la radio - îi ajungea ca să se înveselească. I-a plăcut întotdeauna să conducă. Chiar și asta, o cursă de patruzeci și cinci de minute de la sala de expoziție de pe strada Bond până la aeroportul Heathrow, era o plăcere. Fără telefoane, fără nici un deranj. Doar timp de visare cu ochii deschiși. Conducea foarte des. Nu spre destinațiile principale, alăturându-se celor aflați în trecere sau acelor hoi polloi în drum spre vacanțele lor de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bumbac. Pe drumul de întoarcere către Afula, numărară cel puțin încă două camioane de pompieri și mai multe mașini de poliție mergând în direcția opusă. Ziad scoase telefonul ca să-i trimită un mesaj directorului: „Ascunzătoarea nu mai e“. Capitolul 25 Aeroportul Ben-Gurion, cinci săptămâni mai devreme Lui Henry Blyth-Pullen nu-i plăcea deloc să zboare cu avionul în cea mai mare parte a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că un maniac cu o foarfecă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de la Heathrow era prima lui grijă. Zvonurile legate de explozibilele lichide din avioane nu numai că le-au dat motive în plus de teamă celor cărora le era frică să zboare, precum Henry, ci i-a făcut și pe angajații aeroportului să fie mai atenți la unele produse alimentare pe care le ignorau înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uitat mai atent, ar fi văzut că din următorul rând de ciocolată lipsesc, în mod ciudat, alunele, fie întregi, fie pe jumătate, și e mult prea tare ca să poată fi consumat. Strângând mânerul valizei mai zdravăn ca niciodată, Henry părăsi aeroportul și se așeză la coadă la taxi. Când îi veni rândul, spuse cu o voce puternică, izbucnind ușurat: —La Ierusalim, vă rog. În piața Orașului Vechi. Capitolul 26 Tel Aviv, Israel, miercuri, 8.45 p.m. Pentru o țară mică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În acele momente o lăsa vocea. —Și din cauza acelei greșeli, din cauza mea, negocierile au încetat. Înțelegerea a picat. Am fost nevoită să plec din Congo câteva zile mai târziu și, când am făcut-o, în timp ce mergeam pe strada principală către aeroport, le-am văzut din nou. Acele chipuri, acei copii, adolescenți, fete tinere, cu aceeași expresie uluită în priviri. Și mi-am dat sema că erau așa din cauza mea, fiindcă o dădusem în bară atât de rău. O lacrimă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uităm după insule. Avatarul plana peste orașul virtual, Maggie îndreptându-l mai întâi spre vest, apoi spre est. Nu avea habar de geografia Genevei. Mai fusese o dată acolo, pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de întruniri, mașină, aeroport. Așa că se bază pe cea mai rudimentară metodă posibilă: căută un petic de albastru. Imediat ce găsi linia țărmului încetini, astfel că avatarul ei zbura acum la altitudine joasă, având timp să vadă ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
orașul virtual, Maggie îndreptându-l mai întâi spre vest, apoi spre est. Nu avea habar de geografia Genevei. Mai fusese o dată acolo, pentru o chestiune a ONU, dar avusese parte de obișnuita experiență diplomatică: aeroport, mașină, sală de întruniri, mașină, aeroport. Așa că se bază pe cea mai rudimentară metodă posibilă: căută un petic de albastru. Imediat ce găsi linia țărmului încetini, astfel că avatarul ei zbura acum la altitudine joasă, având timp să vadă ce era dedesubt. Uite una! spuse Uri, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alte câteva trepte, după care văzu un indicator mai oficial, cu câteva explicații, toate în engleză: Aceasta este piața Zidului de Vest. Vizitatorii cu stimulatoare cardiace trebuie să informeze personalul de securitate... Exista un detector de metale precum cele de la aeroport prin care trebuia să treacă, păzit de câțiva agenți ai poliției israeliene. O polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest timp cu colegii ei, apoi îi făcu semn să treacă. Acum se întindea în fața ei o piață asfaltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se gândească, strigă, dar se auzi doar glasul înnăbușit de căluș. Simți că îi vine din nou să verse. Mâinile se mișcau metodic, palpând în sus și în jos fiecare picior și braț, ca un control de securitate într-un aeroport. Desigur, se gândi. O verificau. Simți cum îi umblau în buzunarele pantalonilor, scoțându-i telefonul mobil și micul portofel pe care îl purta. Aveau să vadă cine era. O singură dată mai fusese atât de înspăimântată, atunci când blocaseră tâlharii drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]