6,798 matches
-
am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și alte unelte menite să păstreze ordinea stăteau agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau cravata și sacoul de pe bancheta din spate. Apoi m-am strecurat printre cele două mașini până la ușa din dos. Zece zile de temperaturi-record umflaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fusese atât de simplu încât nu îmi venea să cred că nu se mai gândise și altcineva la asta. În timp ce traversam camera, ecranul gri și lucios al televizorului îmi reflectă imaginea. Un bărbat înalt cu părul negru, jachetă în dungi agățată de umăr, un soț, tată, om de afaceri, un american. Am bifat punctele la fel cum un bărbat și-ar verifica buzunarele ca să se asigure că are la el portofelul, cheile și bricheta, dacă fumează. Eu nu fumez. Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
afaceri. Dar treptat cuvântul „când“ a început să își facă loc în planul sigur al lui Harry, iar apoi „dacă“ a început să îl înlocuiască pe „când“. Nu acel „dacă“ plin de învățăminte al experienței din trecut de care se agățau ca niște iepuri fricoși cei din tabăra DP, ci acel „dacă“ al regretului, al șansei pierdute. Zicea că bancherii îl tot amânau. Consiliile locale de urbanism nu îi acordau nici măcar un minut. De fiecare dată când schimba ceva în planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o fac. Nu ar fi fost corect. Ne-am oprit la un colț ca să așteptăm să se schimbe culoarea semaforului. Un alt brad de Crăciun ieșea dintr-un alt tomberon. Beteala argintie se ținea de crengi de parcă s-ar fi agățat cu disperare de viață. Pe de altă parte, nu aș fi făcut rău nimănui. I-aș fi făcut un serviciu lui Harry. Și aș fi venit și în ajutorul justiției. Și al evreilor. Sau al unui evreu. Cel puțin o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sus. Aveam nevoie de spațiu ca să îmi întind picioarele. Încă se mai uita fix la mine, cu acea privire de bufniță, dar eu nu mă puteam uita la el. Privirea mea ricoșa prin cameră, căutând ceva de care să se agațe. Simțeam cum funiile Burghezilor din Calais se strângeau în jurul gâtului meu. Atunci am văzut-o. Stătea pe raftul unei biblioteci scunde, în spatele lui. Nu îmi puteam imagina cum de îmi scăpase până atunci, dar nu înțelegeam nici cum am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la capătul coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă acoperită cu un cearșaf alb. Nu voiam să mă așez pe ea. Am ales scaunul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fusesem de acord cu acest aranjament. Cu cât o aveam mai repede pe Madeleine, pe fete și pe David din nou sub acoperișul meu, cu atât aveam să fiu mai fericit. Am mers prin casă, aprinzând luminile. Apoi mi-am agățat haina în cămăruța din față, mi-am dat jos sacoul și cravata, am luat un pahar din dulăpiorul de băuturi și o tavă cu gheață din frigider. Nu sunt un băutor. Beau uneori un pahar de whisky cu partenerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sufrageriei, fetele mele își întoarseră privirea de la televizor, văzură că aveam o cutie în mână și se ridicară într-o secundă. Alergară spre mine. David le urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
e nevoie ca doamna van Daan să îmi spună că sunt un «sfânt»? Înțeleg că vreți să o portretizați drept o persoană isterică și excesivă, dar mă simt puțin rușinat.“ Otto Frank în notele pentru scenariști 14tc "14" M adeleine agățase fotografia cea mare pe peretele din sufragerie, cu un prosop de bucătărie pus în spatele ramei aurii de lemn ca să nu zgârie peretele. O ajutasem să aleagă poza, dar aceasta era prima dată când vedeam produsul finit. —A ieșit bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înălțime, David se rezema de Betsy și Abigail avea un braț după umerii lui Betsy. Și rama ieșise bine. Madeleine își petrecuse o jumătate de după-amiază în magazin să o aleagă. Tot ce mai rămăsese acum de făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei. Mi-am pus brațul în jurul taliei lui Madeleine în timp ce mă uitam la cei trei copii americani ai mei, ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
apoi vocea răstită a tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți și Romeo, aici de față, trimite scrisori de dragoste prin Miep. De ce nu agăți la fereastră o pancartă? Aici se ascund evrei. Vocea lui Pfeffer, sugrumată de demnitatea rănită, demnă de milă din cauza lacrimilor pe care încerca să le ascundă, îi răspunde: —E ușor pentru tine să vorbești, pentru tine și pentru Frank care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
poate fi explicată decât dacă recunoaștem în ea dorința noastră de a uita camerele de gazare și efortul nostru de a face asta, glorificarea abilității de a reacționa într-o lume extrem de personală, sensibilă și tandră și acolo să ne agățăm cât mai mult timp posibil de ceea ce au fost odată atitudinile și activitățile zilnice ale cuiva, deși înconjurați mereu de un maelstrom, gata să ne înghită în orice moment.“ „Lecția ignorată a Annei Frank“, de Bruno Bettelheim, în Anne Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
strădui să-și concentreze gândurile asupra femeilor, reușind să ajungă la erecție; o apucă cu toate cele zece degete, ca un hoț care se cațără pe burlan sau, zâmbi În sinea lui, ca un om care se Îneacă și se agață de un pai. Însă oboseala era mult mai puternică decât dorința, așa că renunță și adormi. Afară ploaia se Întețea. 3 Cutia cu viermi La știrile amiezii auzi că un tânăr arab fusese lovit și ucis de un glonț din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
odată, parcă Îngrozit de ce-i ieșise din gură, trase Încă o pernă, Își acoperi capul cu ea și Începu să plângă În hohote. Gemete Înăbușite, Întretăiate, semănând a sughițuri. Fima Încercă să-i tragă perna de pe față, dar Dimi se agăță de ea cu putere și nu vru să-i dea drumul, așa că Fima renunță. Își dădu seama că nu era vorba nici de boală, nici de febră, ci de o suferință care necesita răbdare și tăcere. Se așeză pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În clipa asta, la patruzeci și patru de ani de la moartea ei, Își dori să-i Înapoieze sărutarea. Să Întoarcă lumea cu susul În jos pentru ea, să găsească și să-i Înapoieze căciulița albastră cu un moț de lână agățat În vârf. Când ajunse la capătul străzii, care era și capătul cartierului și al orașului, Fima observă ceva transparent care creștea și umplea tot spațiul. Era ca și cum ar fi foșnit din toate părțile mii de fâșii moi de mătase. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de hățurile calului, încercând cu vorbe domoale să calmeze animalul, pentru a-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda întunecată a tufișurilor de tuia, în spatele a ceea ce mi-a revelat viața rurală, străină mie, se căsca acum un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult trecută, chiar în mijlocul prezentului: fagii și puținii jnepeni care se agățau cu ghearele rădăcinilor de stâncile calcaroase ale munților Jura aparțineau deja unei epoci îndepărtate situate mult în urmă; veri reci, bogate în ploi au transformat malurile lacurilor și câmpiile în pământuri mlăștinoase. Odată cu fierul nu mai era nevoie de cositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și simplu nedrept și ordinar ca nevasta lui Hackler, care îl ajutase la finanțarea întreprinderii cu veniturile ei modeste, să fie aruncată ca o „vechitură“ împreună cu copiii și, în afară de pierderea soțului, mai avea de suportat toate prejudecățile ce rămân îndeobște agățate de o „femeie divorțată“. W. simți datoria morală să-i ia partea femeii, chiar dacă nu putea s-o facă pe față. Avea s-o ajute să împiedice divorțul, iar în indignarea lui nu observa că de fapt nu urmărea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
razant înspre pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească la doi, trei metri de sol, în vreme ce lațurile cu care era prins îi intrară în carne. Se clătina acolo, lipsit de ajutor, agățat de odgonul de sârmă, până ce fu din nou ridicat. Fețele din cadrul ușii îl priveau, iar cea a tatei era palidă. Poate că de vină sunt ochelarii. Trebuie să-ți comanzi ochelari noi. Ca odinioară, Onkel Rodolph, care în timpul unei conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nu știu nimic de genul acesta. Tot ce știu este că ai încercat să-l impresionezi pe bărbatul acesta, că ai încercat așa de tare, încât ți-ai angajat cele două prietene să te pregătească. Cum să înveți tehnici de agățat bărbați via mesaje în timpul unei cine de afaceri? Nu-mi amintesc să fi învățat așa ceva la MBA1. Ciudat. Nici eu, nici el nu râdeam însă. Am turnat ceai automat. Nu știam ce altceva să fac. Nu a fost așa. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rănit? l-am întrebat. S-a ridicat în fund cu grijă. N-o să mor. Dar tu? Dacă-mi dai să mănânc, sunt șanse să supraviețuiesc. După ce a verificat că nu-i ieșea nici un os prin piele, a luat un sac agățat de șaua calului său. Din sac, ca și cum ar fi fost fără fund, a scos o sticlă de șampanie, o pâine plată, o roată de brânză Cheddar, un pachet de unt și o ciocolată cu fructe și nuci uriașă. —Minunat! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o iau de la capăt! Oprește-te! —Du-te să te întâlnești cu ea, mi-a spus el. Să vă lămuriți. Apoi, când te întorci acasă, poți să te lămurești și cu mine. Cred că mai degrabă aș fi preferat să agăț necunoscuți în Kittenz în noaptea asta. —Ai făcut pomeți, mi-a strigat Maria, cu invidie. Acum clar te-ai transformat în femeia care le are pe toate. Am scuturat din mână ca să-i dau de înțeles că nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la mine. Pentru că așa s-a întâmplat când ne-am cunoscut la Bristol, ne-a explicat Phil. — Dar până a luat el două băuturi cu care venea spre masa mea, un frizer scund pe nume Gus încerca deja să mă agațe, spunându-mi că-mi va face șuvițe gratuit dacă sunt de acord să merg pe pieptul lui gol cu tocurile mele cui. Așa că l-am chemat afară ca să încingem o bătaie, dar era doar o glumă... —Phil oricum folosea satira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocul ei o aduceam binișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]