12,606 matches
-
apropii de geam, dar nu-ndrăznești sa miști pânza alba-nflorată, care așteapta parcă și ea să repeți clipa trecută de mult, cănd tu erai codană și ne-mplinită decât în suflet și credință... te-ntrebi: nu trebuia sa spargă vocea albul? nu trebuiau să fornăie caii bătând zăpada de dorul fugii lunecate? și câte mii de alte gânduri care-ți împăienjenesc mintea și privirea, împiedicându-te să vezi chiar prin pănzele suprapuse - a fulgilor de nea și de borangic - cum mișcă
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Oho ce sentimente-mi cad pe coapse sau pe zvelta gleznă când de lumină mă dezbrac în sfântă tăinuită beznă se sting pe pielea-mi de sidef toți îngerii de alb seduși ehei ce verde crud imberb îmi înflorește-n corcoduși roiesc în plete corbi de timp cu dor de alge și de mare tresaltă sânii albi perfid respiră norii aer sare Referință Bibliografică: Verde crud / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN
VERDE CRUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377092_a_378421]
-
și masă. Participa la evenimente ca o marionetă, fără să simtă că toate acele eforturi o priveau în vreun mod. Fusese întrebată la un moment dat ce flori îi plăceau, ce culoare prefera, ce gusturi avea... Răspunsurile veniseră mecanic: lăcrămioare, alb, vanilie. Evitase privirea de cele mai multe ori, cuprinsă de un atac de panică. Nu că nu ar fi avut motive să fie panicată. Noaptea care își întinsese brațele peste străzi, îi trezise și alte instincte. Prin materialul subțire al mânecii simțise
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
durere refuz să-mi fiu hotarul strâmb și-atunci ridic din mine focul mă bucură că nu-i aprins încins cu lemne umede stinghere sau vreascuri fără de cuvânt care să definească sensuri grele **** totu-i firesc totul e alb e albul sabiei din munte lovite umbre cad topesc prin ele însele durere că este vie densă dreaptă sau stă pe muchii înclinată aproape de cădere-n zi sau noaptea plâng de dor prin cânt nimic nu mai contează ***** ce vine de la om
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
la Liceul Militar făcea naveta dintr-un sat apropiat. Lăsa bicicleta la ea în curte. Plecau în fiecare dimineață împreună la școală. Diriginta i-a mutat în aceiași bancă. De câte ori li se întâlneau privirile cei doi copii se înroșeau până în albul ochilor. Ea îi compunea în taină poezii. Le ascundea între filele manualelor iar el i le fura. Odată, prin clasa a unsprezecea în vacanța de iarnă Dana a vrut să plece la Sibiu, împreuna cu o colegă ce se iubea
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
E însurat are copii, eu maritată am copil. ” Pe sub masa îngustă genunchii li se ating ușor. Îi prinde între picioarele mușchiuloase de ofițer bine instruit pulpele gingașe și le strange cu putere. Femeia scoate un țipăt mut. Se înroșește, până în albul ochilor. Își ascunde obrajii în palmele reci și umede. Nu-și vorbesc. El fredonează încet cântece de iubire, unul după altul. Au pierdut noțiunea timpului, orele au trecut de parcă ar fi fost clipe.“ Vei fi a mea!””Când”?, îl întreabă
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
Prin guri nevăzute curge mușcătura, Câmpul se lasă locuit de-un gol, Căci iarna-și arată făptura Printre gratii, de abur, domol. Ceasul înlăcrimat aleargă Arătând cu brațu-i ceva de văzut, Cu gest pios încearcă să șteargă -Ce-a fost- cu albul ne-nceput... ........................................................ Sfioasă, din sinele meu, ies Fața-mi înflorește către drum... În astă toamnă visele se țes, Prin umbră, cu tine, în miros de fum... Referință Bibliografică: PRELUDIU / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396, Anul IV
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LA ANII SENECTUȚII Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Un crin de un alb îmaculat, Cu al său parfum ce îmbată, Eu am pus aseară lângă pat, Să-îmi parfumeze noaptea toată. Pe cer luna încet răsare, Vegheată în noapte de stele, Iar eu mă cufund în visare, Purtată de gânduri rebele. la anii senectuții
LA ANII SENECTUȚII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377864_a_379193]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții, Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
lacătul ruginit, deja tăiat de polițiști în timpul căutărilor, îl făcu să cadă cu zgomot pe podeaua devenită translucidă. Pe cele trei rafturi înguste tronau: un cap miniatural fără nas, fără ochi, urechi ori gură, cu o piele strălucitoare de un alb vetust, un ghiveci cu o mușcată fără flori și o pereche de andrele argintii, obiecte, se pare, fără valoare pentru cei care căutaseră semnele crimelor... Le atinse pe rând, dându-le viață: pielea cea lucioasă a capului fără trăsături se
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Acasa > Versuri > Visare > IARNA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului iarna Iarna e feeria pe pământ, să mergi cu Pieter Breugel la vânătoare într-un ținut nordic plin de culoarea albului în raiul înghețat unde domnește liniștea și Dumnezeu. Aici fiorii liniștii se împrăștie ca demonii și ne fură inimile lăsându-ne veșnic sub cerul senin al țării pure din vis. Referință Bibliografică: iarna / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377891_a_379220]
-
să compari Sahara și Hoggarul algerian, cu malul indian al Tanzaniei și al Mozambicului?! Prima reprezintă aventura călătorului, celelalte două, răsfățul oceanului, al plajelor interminabile și inegalabile. Și oamenii, ca să revin la întrebare. Cu suflete mari, în culori diferite. De la albul magrebian, la tuciuriul tuareg, de la castaniul mozambican, la negrul tanzanian. Frumuseți diferite, pentru noi europenii, care mai avem și noi culori creolate, plăcute ochiului, dar ne entuziasmăm în fața frumuseții femeilor metise. Nu glumesc. Într-o seară, la un elegant restaurant
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
al creației globale a naturii, implicit cauză și efect al lucrului și fenomenului terestru global, e sursă a creației filozofice, artistice, măsură direct proporțională a civilizației umane, scară mai sus ori mai jos a condiției umane de viață, e hulub alb de pace al omului cu natura, e fiară rănită din natură, contra omului care o atacă, e frumosul cel mai frumos din minunile peisajelor, e groza sălbatică răbufnită din iad, când omul și natura luptă împotrivă. Toate aceste reflecții ale
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
aspectul auster, dar și măreț, al încăperii decorate în stil medieval. Solitarul fu primul care descoperi localizarea în timp, șoptind pentru sine... le Moyen Âge... Panoplii cu arme de epocă,tablouri - reproduceri după Școala Flamandă timpurie ornau pereții de un alb strălucitor, accentuat de grațioase aplice-lumânări. Jur-împrejurul sălii se răsfirau servante în trepte și cufere cu închizători metalice. Tot metalice erau și ornamentele, și statuetele reprezentând tipologii umane ale Evului Mediu. O masă lungă și nu foarte lată din lemn negru
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O teamă totală, profundă și greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre un om. Un om că toți ceilalți., un
DOMNUL C de MIRELA PENU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377943_a_379272]
-
Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Alb Ceață albă a dimineții-mi deschide ochii limpezi, Privesc la puful alb de păpădie ce zboara-n livezi. Alb e mărul, floarea parfumul în casa și-aduce, Alb mi-i părul pe la tâmple, tinerețea mi se duce. Mi-amintesc albele spume ale mării, iubite, Si rochia-mi albă de mireasă, zilele plăsmuite. Albă mi-i mintea, nici nu mai pot gândi, Albă și față, mă tem că nu
ALB de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377989_a_379318]
-
mai pot gândi, Albă și față, mă tem că nu mă vei găsi. Vino îndat', iubite, albele lacrimi să-mi ștergi, Început-am chiar să văd căi albi pe pereți verzi. Povestea mi se șterge, colile albe acum îi sunt, Albul iubirii noastre, pur, nu-i de pe-acest pământ. Referință Bibliografica: Alb / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALB de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377989_a_379318]
-
găsi. Vino îndat', iubite, albele lacrimi să-mi ștergi, Început-am chiar să văd căi albi pe pereți verzi. Povestea mi se șterge, colile albe acum îi sunt, Albul iubirii noastre, pur, nu-i de pe-acest pământ. Referință Bibliografica: Alb / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ALB de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377989_a_379318]
-
albă care așteaptă sărutul stropului de cerneală...Căci pe coli albe ți-am scris mereu...nesfârșite rânduri, nesfârșite doruri, nesfârșite gânduri....... Ți-am scris mereu, scrisori netrimise..... Epistole frumoase, uneori vesele...uneori triste...bucăți de suflet încredințate hârtiei...și plicului alb ...pe care nu știam ce adresa să trec.... Un M, oricât de frumos ar fi fost scris și oricât de mare ...nu era suficient pentru .. Poștă Română! Eu nu o sa obosesc niciodată a-ți scrie! Dar tu nu știi asta
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
ți-am spus...,știu că ți-am scris undeva ... pe o colaă albă, într-un amurg de toamnă...dar îmi place să o mai fac odată... Îți amintești cuvintele? ”..aș lua o coală albă de hârtie, aș mai dă o dată cu alb și aș zice: -Aceasta este Ella ” Au trecut atât de mulți ani iar tu ai fost lângă mine și cu mine în toți pașii făcuți. Așa mi-a plăcut să te cred...La examenele facultății, pe cărările de munte, munte
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
HAIKU Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku Penița ruptă căzută-n iarba verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Bruma zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpină străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului FAPT DIVERS Primăvara își vinde ghioceii... La un colț de stradă, tot așa cum frivole femei își vând trupul... Voi, cei ce cumpărați, v-ați întrebat,vreodată, dacă pe un strop de alb și o fărâmă de trup, pe un bob de rouă ori o picătură de sânge se poate pune preț?... V-ați gândit, poate, că în Paradisul promis, există doar flori, iarbă și fluturi îngeri și nori!? Tarabe,mașini și palate
FAPT DIVERS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378058_a_379387]
-
ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație . Dar acum îi era teamaă O teamă totală, profundă și greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre un om. Un om că toți ceilalți., un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
ei era pictură. Pictă de la zece ani. În fața pânzei albe se încrunta, se concentra asupra neînceputului ,care o speria. Era că o luptă între întinderea albă și sufletul ei, care, prin prelungirea pensulei lua diverse forme. Sfârșea prin a cuceri “albul” și a iubi propria creație .Dar acum îi era teamaăO teamă totală, profundă și greu de explicat.. Niciodată nu a trait acest sentiment cu atâta intensitate.! În fond, era vorba despre un om. Un om că toți ceilalți., un profesor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
munților. A căutat-o acolo sus, unde vântul este stăpânul absolut... I-a ascultat vocea în susurul izvoarelor întâlnite - destul de rar - în traseele dificile pe care le făcea. O aștepta în serile lungi, lângă focul din fața cortului... O ‘îmbracă “ în albul zăpezii de pe crestele înalte .... Pe “floarea lui de colț “ a jurat să o apere, să o ocrotească, să o admire, să o prețuiască și să o iubească.... O dorea lângă el, să -I împărtășească această pasiune extraordinară pentru munte. Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]