9,537 matches
-
Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În orig.). . Aparținând bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat și erudit englez. . Nu sunt decât fluturi de zarzavat! (În fr. În orig.). . Un fluture de aur În zborul lui ușor / Străbate Înmiresmate câmpuri (Salcia). . Înghețată În albastru, cu aripa mărețului Sylvan (În fr. În orig.). . Omletă cu dulceață de fragi (În fr. În orig.). . Terenuri de vânzare (În fr. În orig.) . Arahide (În fr. În orig.) . Cine iubește cu foc pedepsește cu foc (În fr. În orig
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un vânticel și frunzele pădurii foșnesc, șoptesc...Funigeii au pornit alba lor nuntă aeriană. O ciocănitoare bate toaca într-un copac și niște păsări gureșe ciripesc, se hârjonesc de-a dragostea. Ștefan urmărește zborul sacadat al unui fluture alb pe albastru siniliu al cerului. Se uită la toate aistea cu încântare, de parcă le vede și le aude pentru prima oară. Uitase că mai există aiestea toate. "Și războiul aista"... Se ridică într-un cot. Vocea lui nu e deloc poruncitoare: Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru... Îți vine să crezi că de privești de pe Ceahlău de pe Panaghia Ceahlăului se vede până aici? spune Ștefan cu un fel de mândrie. În zilele senine, de privești undeva departe, unde cerul se întâlnește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru... Îți vine să crezi că de privești de pe Ceahlău de pe Panaghia Ceahlăului se vede până aici? spune Ștefan cu un fel de mândrie. În zilele senine, de privești undeva departe, unde cerul se întâlnește cu pământul, sclipește ceva, ca și cum soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turnului mărginit de metereze și creneluri. Era spre amurg și soarele la apus incendiase cerul. Țamblac, cu capul pe spate, privea fermecat magnificul spectacol ceresc. Un vultur cu aripile întinse plana în cercuri largi, maiestuos, ca un stăpân al înaltului albastru. Mi-ai amintit de Constantinopol... începe Ștefan rezemându-se de marginea unui meterez. Mi-ai povestit asediul și-am tras învățătură din greșelile voastre. Mă obsedează moartea Împăratului Constantin Paleologu... Singur... Singur cu sabia împotriva unei întregi armate... Fantastic! O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
divine au și hotărât să rămână pentru totdeauna împreună în memoria mea. * Studiile universitare mi le-am început la 1 septembrie 1954, la Cluj, într-o dimineață răcoroasă și senină când deasupra orașului se boltea un cer extraordinar de un albastru intens și pur, cum, de atunci, n-am mai văzut, cred, niciodată. (Am visat, în schimb, peste un însemnat număr de ani, un asemenea cer într-un vis ce se petrecea tot la Cluj și l-am reîntâlnit într-una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1968. * 21 august 1968 s-a nimerit a fi o zi înnorată, ploioasă, cvasi-autumnală. Toamna s-a făcut simțită și a doua zi, când a fost neobișnuit de rece pentru acel anotimp, pe fondul unui cer complet senin însă. Un albastru de gheață, așa mi-a rămas în minte acea zi de 22 august. Așezați în jurul unei măsuțe - ne aflam la grădina „Doina” de lângă fostul sediu, de pe Kiseleff, al Uniunii Scriitorilor (de unde probabil veneam, oprindu-ne „pentru o clipă” să bem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Biserică înmulțirii pâinilor - este pe marginea Tiberiadei la Capernaum Nu departe de Muntele Tabor este Marea Galileii și câteva sate în împrejurimi. Această așezare este mai mult pe un șes. Apă aceasta este de un colorit frumos. De la bleu la albastru deschis, apoi închis, mov până la violet. Așa se schimbă ea din bleu în mai multe nuanțe, după curenții care-i poartă valurile de cleștar. Parcă-s boabe de mărgele - boabe de perle, așa-s stropii valurilor ușor ondulate plăcute inimii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe langă Marea Mediterana. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul însorit. Iar marea cu mici valuri parcă se leagănă răspândind stropi că perlele. Doamne, ce frumos peisaj, ce plăcut e s-o privești! îți dă sănătate și te hrănește psihic. Așa zic eu. Am văzut sate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sine. Analogiile onomastice nu sunt însă decisive pentru identitatea modelelor. Dar eu am văzut ochii Elizei Băicoianu. În vremea copilăriei mele frecventa regulat casa noastră, unde dădea amical lecții de canto cuiva din familie. Ochii ei, foarte mari, de un albastru ca al florilor de câmp, erau de o franchețe și de o voioșie dezarmante. Lena Ceptureanu era bogată și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Era îmbrăcat cu pardesiul albastru, părea că nu știa că murise, se comporta ca și cum ar fi în viață. Exact așa cum Swedenborg descrie starea neliniștită a spiritelor după moarte. Un nou vis către dimineață: eram cu regina Angliei, Elisabeta, îmbrăcată în albastru, îmi arăta brățara ei cu safire spunând că era pentru mine. Era plină de humor. Ne-am plimbat printr-un parc - deodată au apărut niște tipi ciudați, cu lanțuri, și am înțeles că vroiau s-o răpească pe regină. S-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ferestrele marelui apartament, ca să comunicăm și cu restul lumii, când vom petrece. La ora două după-amiaza, primul oaspete: Birgitta (Trotzig), cu un tablou mare în brațe și chip strălucind de iubire. E o gravură de Ulf, totul în nuanțe de albastru, cu motivul păsării zburând deasupra apei. Ceva care amintește și de bluza mea de mătase, cumpărată de la „Maison de France” pentru această petrecere. Fiica Birgittei, Erika, a venit cu prietenul ei, subțire ca o nimfă tânără, cu miros de pădure
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață care treptat se transforma în vânătaie. Acel sărut al ei, ca și suflatul ușor peste locul dureros făceau ca durerea să dispară miraculos. „Gata, a trecut!” spunea ea, râzând numai din ochii ei albastru indigo, pentru că nu-și putea permite să râdă cu gura știrbă, pe care o acoperea destul de des cu palma ei muncită de corvoadele zilnice. Era un sărut și o suflare alchimică, venind din profundul ființei ei. O evoc aici, comparându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea, pianista Ingrid Lindgren, a împlinit cincizeci de ani. Mulți invitați în camerele sale mici. Printre ei, celebrul dirijor Leif Segerstam, ca un soare, blond, bărbos, semănând perfect cu Brahms! Mânca numai creveți și privea în gol, umplând vidul cu albastrul ochilor lui! Noiembrie Ițak Rabbin a fost asasinat de un tânăr fanatic extremist, tocmai când cânta ceva frumos. Am văzut la televiziune filmul cu asasinarea. A nins aici, la Stockholm, atât de frumos, ca și cum cineva ar vrea să corecteze desenul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe strada Amaradiei și pe alte străzi iubite de mine, acolo unde locuia și pe care trecea băiatul drag mie. Chiar dacă el nu era acasă, acea stradă și străzile învecinate cu ea aveau magia lor - zăpada era altfel, cu mult albastru în ea, ca ochii lui, topindu-se mai încet, la fel ca și frunzele toamnei având o lumină galbenă intensă, călătorind până în dreptul casei unde locuiam eu. Nămeții de pe strada Amaradia parcă ar fi rude cu zăpada de pe strada pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
subiectul" apare înconjurat de flora și mai ales de "fauna" de referință. Rezultatul n-o fi poate o capodoperă renascentistă, dar ceva gen picturile naive ale Vameșului Rousseau, cu arătări de pe altă lume, tot a ieșit! Valé! ACTUL I UN ALBASTRU INFINIT! Pornesc la drum sub un titlu sugerat de o melodie de succes cândva și în analiza "Patologiei ochiului albastru" de la câteva considerații de ordin general. "Cooperativa Ochiul și Timpanul", cum plastic a fost botezată la noi Securitatea lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
înființare, conform unor date publice, CNSAS-ul a reușit să "demaște" doar 922 de ofițeri și 475 informatori, din 10 144 ofițeri, 3 179 subofițeri și zeci de mii de informatori!). La cele câteva note ale "Uverturii" la "Patologia ochiului albastru", apreciez că ar mai fi necesare unele considerații asupra interferențelor, vechi, multe și complexe, dintre "Cooperativă" și "Diplomație". De-a lungul secolelor de existență a celor două profesii, s-a creat între ele o simbioză perfectă, cele două fiind practic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat numea "un albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul României în iulie 1998: fusesem convocat în fața Comisiilor de politică externă reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, pentru a fi audiat în vederea trimiterii ca ambasador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
îi arată mai mulți papagali, de diverse culori, clientul întrebându-l: Cât costă ăla verde? 200 de lei. De ce-i atât de scump? Știe 200 de cuvinte! Dar ăla galben? 300 de lei. De ce? Știe 300 de cuvinte! Dar ăla albastru? 500 de lei De ce? Știe 500 de cuvinte! Și ăla roșu? 2 000 de lei Știe 2 000 de cuvinte? Nu, domnule, nu știe nici un cuvânt, dar e șeful celorlalți! Cam asta era situația cu șeful meu de serviciu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
practic a ministerului erau în primul rând miniștrii, care acceptau, fără să crâcnească, "prețioasele indicații și decizii" ale "comandantului suprem" și ale tovarășei sale de viață, ce hotărau, la cererea organelor de securitate, în ce procente MAE trebuia să fie "albastru" (de regulă, cel puțin 50%), câte posturi din centrală și de la misiuni le reveneau. (De menționat, spre meritul lui, pe lângă alte măsuri și poziții salutare, că doar Corneliu Mănescu a încercat într-o oarecare măsură să stăvilească această tendință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și de acolo, s-a aflat la un moment dat în situația de a fi trimis "la munca de jos" și expediat ambasador (așa cum au procedat Ceaușeștii și cu alte cadre de partid, miniștri, primi secretari..., deveniți "incomozi"). Cunoscând păienjenișul "albastru", creat la misiunile diplomatice și cu acceptul său, avea să refuze: "Voia să mă trimită ambasador într-o țară... N-am vrut. Pentru că mai știam și eu ce e pe acolo. Lucram și eu cu securitatea, ca oricare din externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dădea o notă de distincție, chiar dacă era dezacordată și nimeni din ambasadă nu știa s-o readucă la viață, nici măcar cu "gama măgarului"! La capitolul dotări, dispuneam de două Dacii negre, una capitonată cu roșu, pentru șeful misiunii, cealaltă cu albastru, pentru toți ceilalți. Din vremurile bune mai trona în garaj un Chevrolet "De Luxe", cu doar 12.000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de Temuco până la frontiera cu regiunea vecină, Aisen, cale de sute de kilometri, se pot întâlni vulcani de peste 2000 de metri și zeci de lacuri care de care mai frumos și mai viu colorat, în game surprinzătoare de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor, lava răcită constituindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]