7,971 matches
-
și a ajuns În cele din urmă la un miez cam amar, cu gustul căruia se Învățase să trăiască. Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, Însă fărĂ să alunece În sarcasm, așa cum se Întâmplă cu oame- nii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsĂtor, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost Împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic În mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la spate, ca să nu alunece. Am oftat, abținându-mă să-l Înjur și să cobor, cum aș fi făcut În mod normal. Eram la mâna lui. la Spitalul de Urgență, spre surprinderea mea, În loc să sară să-mi panseze rana, medicul mi-a dat o eprubetă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un aer diafan. Cu mișcări agile și Îndemânatice scoate dintr-o oală uriașă trei homari aburinzi pe care Îi așază pe farfurii, alături de câte un cartof copt, cu unt și o lingură de soté de legume. Fiecare mișcare a ei alunecă lin În următoarea, conferindu-i un aer de panteră. — Haideți că se răcește, ne Îmbie ea. Jean-Claude alege un vin din anul nașterii mele, făcut din strugurii cei mai fini de pe Valea loarei, pe care ni-l toarnă În cupe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva Înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult, de când a dispărut Ștefan, sau poate și mai de mult, de când a murit mama Ana, nu mai poate exista un adevăr unic. Dar nici Anek®ntav®da, logica punctelor de vedere multiple a filosofiei jainiste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Apoi, a Început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu Îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fărĂ să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie Îndepărtată. Am alunecat Înspre ea, departe, din ce În ce mai departe, până totul În jur a devenit alb și Înghețat. Cineva bătea Într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba făcută din piele de ren, din ce În ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok‑ul nu era altul decât propriul meu subconștient, dar iată că el exista cu adevărat, În mod independent. Probabil În graba Împachetării lucrurilor pentru plecarea Înapoi În românia foto- grafia alunecase din ungherul unde stătuse dosită În ultimele săptămâni. Am luat poza În mână și m-am scufundat În fluidul privirii angalok-ului. Într-o clipă mi-am dat seama de o sumă de lucruri. mi-am dat seama că imaginea aceea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
populației inuite. Din acel moment și până la introducerea motoneige-ului s-au scurs vreo zece ani, timp În care eschimoșii au rămas fărĂ mijloace de deplasare. — Se poate și asta, fu de părere Tukalaq, evitând cu diplomație să lase discuția să alunece pe o pantă politică. Dar așezarea are și un nume mai simpatic. i se mai spune și Amaamatisivik - locul unde femeile alăptează continuu ca să nu plângă copiii și să sperie turmele de caribou, surâse el. Alături de noi călĂtorește un grup
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dinăuntru, un fel de fluid începuse să curgă, cald și sărat, spălând și lipind între ele toate fărâmițele. Roata înțepenită a unui altfel de timp, care curge în altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, în straturile rarefiate ale materiei, existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară în viața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iar eu îmi petreceam o bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei în dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am puterea să mă scutur odată de starea aceea de paralizie și să le poruncesc să înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu îmi era însă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
surd și orb, crezând că lumea se reduce la coridorul mai larg sau mai strâmt în care înaintezi spre moarte, de câte ori ai spus NU ungherelor ascunse care au apărut în viața ta ? De câte ori ai avut puterea să te lași să aluneci în acea stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela în stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai închis cu spaimă sau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care au apărut în viața ta ? De câte ori ai avut puterea să te lași să aluneci în acea stare lichefiată, intermediară, dintre tine și alt tine, chiar cu prețul golului acela în stomac, al golului care apare când te lași să aluneci pe panta spre o altă consistență a lumii ? De câte ori ai închis cu spaimă sau cu timiditate ungherele nepătrunse ale tainei celei mai mari de pe lumea asta - sufletul tău ? oare unde ai fi acum dacă în loc să alegi anii de uitare pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înainte în continuare spre tunelul sigur al morții. Dar dacă vreo ușiță nemaivăzută se va ivi din senin în calea ta, nu sta pe gânduri - intră ! Pășește dincolo. Te va face să cuprinzi totul în palmă, să lași totul să alunece printre degete, să te temi, să te înalți, să fii tot ceea ce ești și nu știi. Măgina De câte ori mă duceam la măgina, orice nesiguranță se risipea. Textura lumii se făcea din nou fină și subțire ca un voal, și puteam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și a ajuns în cele din urmă la un miez cam amar, cu gustul căruia se învățase să trăiască. Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, însă fără să alunece în sarcasm, așa cum se întâmplă cu oamenii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsător, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic în mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la spate, ca să nu alunece. Am oftat, abținându-mă să-l înjur și să cobor, cum aș fi făcut în mod normal. Eram la mâna lui. La Spitalul de Urgență, spre surprinderea mea, în loc să sară să-mi panseze rana, medicul mi-a dat o eprubetă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un aer diafan. Cu mișcări agile și îndemânatice scoate dintr-o oală uriașă trei homari aburinzi pe care îi așază pe farfurii, alături de câte un cartof copt, cu unt și o lingură de soté de legume. Fiecare mișcare a ei alunecă lin în următoarea, conferindu-i un aer de panteră. — Haideți că se răcește, ne îmbie ea. Jean-Claude alege un vin din anul nașterii mele, făcut din strugurii cei mai fini de pe Valea loarei, pe care ni-l toarnă în cupe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult, de când a dispărut Ștefan, sau poate și mai de mult, de când a murit mama Ana, nu mai poate exista un adevăr unic. Dar nici Anekantavada, logica punctelor de vedere multiple a filosofiei jainiste, nu e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Apoi, a început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fără să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie îndepărtată. Am alunecat înspre ea, departe, din ce în ce mai departe, până totul în jur a devenit alb și înghețat. Cineva bătea într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba făcută din piele de ren, din ce în ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
văzut deodată în carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok-ul nu era altul decât propriul meu subconștient, dar iată că el exista cu adevărat, în mod independent. Probabil în graba împachetării lucrurilor pentru plecarea înapoi în românia fotografia alunecase din ungherul unde stătuse dosită în ultimele săptămâni. Am luat poza în mână și m-am scufundat în fluidul privirii angalok-ului. Într-o clipă mi-am dat seama de o sumă de lucruri. mi-am dat seama că imaginea aceea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
populației inuite. Din acel moment și până la introducerea motoneige-ului s-au scurs vreo zece ani, timp în care eschimoșii au rămas fără mijloace de deplasare. — Se poate și asta, fu de părere Tukalaq, evitând cu diplomație să lase discuția să alunece pe o pantă politică. Dar așezarea are și un nume mai simpatic. i se mai spune și Amaamatisivik - locul unde femeile alăptează continuu ca să nu plângă copiii și să sperie turmele de caribou, surâse el. Alături de noi călătorește un grup
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Lia-l mângâie, fără să-i atingă coada. Cățelușul i se gudură, se lăsă dezmierdat, angajându-se Într-o joacă nebună, cu fata. Lia nici nu observă când i se dezgoliră picioarele, ceva mai sus de genunchi, fusta, largă și lungă, alunecându-i pe margini. Bubu Întinse mâna, cu siguranță, și-ncercă să-i acopere pulpele ademenitoare. Ea glumi, așezându-se mai apăsat pe bancă: nu plac picioarele goale ale fetelor frumoase? Lui, da; mie - nu prea. De ce, oare? Din motive multe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
până, când, picioarele lui, aproape că nu mai ajungeau betonul balconului. Ba, la un moment dat, din exces euforic, el a prins a părea, ca un fel de parașută, primprejurul ei, Însă, palmele, fiindu-le, de-acuma, transpirate, degetele le alunecară, brusc, unele din altele, Bogdan scăpând, dincolo de balcon, În abisul celor nouă etaje, câte număra blocul, de jos și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care le avem? - Imi promiți că nu mai intri pe mirc? - Nu pot să iți promit. Nu vreau să îmi calc promisiunea. - Pentru că nu mă iubești! Poate pentru că te iubesc. Țușca, ți-am zis că nu e bine. Simt cum... alunec. Cred că am o depresie. - Gărgăuni. Dacă ești nebun, stai la ospiciu. - Nu am zis că sunt nebun. Poate am o depresie... - Depresie au numai puturoșii. Uite la Vlad. Vlad e unul dintre prietenii noștri. Poate e mult spus, nici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în brațe în biserică și te-am scos așa în lume? Că nu aveam casă și nu vroiam să te trec pragul spre o casă, ci spre lumea întreaga. - Cand m-ai scăpat... - Cand te-am scăpat. Desuurile de matase alunecau și ți-am spus să te ții de gâtul meu, să mă ajuți, că nu sunt în stare să te duc tot drumul... Și nu m-ai ajutat. Îmi pare rău că nu sunt destul de tare, oh, nici nu știi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la galaxii, avea puls. Gounod fusese un ales: și Faust, și Mefisto, și Margareta Îl arătaseră cu degetul: Acesta-i omul! Vals! Ascultînd acordurile de Început, Thomas dorea ca revărsarea aceea de sunete să nu se mai sfîrșească; el să alunece, Împreună cu iubita lui, Încă neaflată, dar Închipuită, peste mozaicul unei săli de bal ce nu avea capăt. Doar ei; să nu atingă pe nimeni, să nu fie atinși, să nu audă nimic altceva, nici măcar șoaptele de admirație ori de invidie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație, mâna stângă nu a mai ajuns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]