5,855 matches
-
din elementul civil, era un lucru copilăresc. De aceea ordinul a căzut în desuetudine. statuia lui mihai viteazul La ordinea zilei statuia lui Mihai Viteazul încredințată pentru execuție sculptorului Carrier Belleuse din Paris. Ministerul de Lucrări Publice se adresează Societății Amicilor belelorarte spre a-și spune cuvântul asupra acestor trei puncte: 1) Asupra aspectului și formei proiectului trimis de sculptor. 2) Inscripțiile. 3) Instalarea în raport cu proporțiile și caracterul monumentului. Comitetul acestei societăți compus din: Grigore G. Cantacuzino, C. Esarcu, N. Grigorescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de a vă garanta independența și libertatea. Iertați-mi a răspunde simpatiei voastre prin sfaturi: aceasta este rolul obicinuit al oamenilor care au trecut prin lume, care o cunosc și au s-o părăsească. Aceste sfaturi vi le dau ca amic sincer al nobilei voastre națiuni, care a primit civilizațiunea de la romani și căreia-i place a veni astăzi să o caute în Franța. Aveți dreptate să o căutați la dânsa căci credeți, dacă Franța atât de fericită adesea în teribilul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în 1873; din 1874 va fi profesor de istorie, apoi de limbă și literatură franceză la Liceul Sf. Sava din București; în perioada la care se referă Bacalbașa, Bonifaciu Florescu s-a manifestat ca un antijunimist activ, remarcându-se, alături de amicul său Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, în lupta de combatere a guvernului conservator. Numele său este des întâlnit și în corespondența primilor social-democrați români, prin 1875. 16. Amintirile lui Bacalbașa privind „popularitatea“ poetului bucovinean Dimitrie Petrino (1838-1878) în rândurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reluate apoi de el, cu nuanțe republicane, în Telegraful. Legăturile sale cu lumea școlară a Bucureștilor sunt acum puternice, e admirat de adolescenții încălziți de ideologia încă revoluționară a liberalilor și, în semn de suverană prețuire a foarte tinerilor săi amici, le închină cu generozitate de viitor maestru, în Oltul, o Odă dedicată junimii liceale din București (Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, Ed. pentru Literatură, București, 1966, p. 119). 18. În anii 1873-1875, din inițiativa lui Vasile Boerescu, ministrul Afacerilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noastre politice. Acest comitet, deși menit a se ocupa special de afacerile electorale ale Ilfovului, va urma cu cel mai viu interes tot ce va fi relativ la alegeri în toată țara și va fi gata să dea concursul său tutulor amicilor politici din districte, cari vor voi să se puie în relație cu dânsul. Dacă vom păstra cu toții, precum am păstrat în trecut, aceeași unitate în principii, vom fi siguri de triumf în viitoarele alegeri și vom da țării [noastre] liniștea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vă rog să faceți cunoscut este că la Galben am mers în trăsură cu dl. Câmpineanu, după ce acei 300 alegători erau acolo, unde s-au găsit indignați ca oricine se vede victima fărădelegii, și că numai cuvintele de împăciuire ale amicului meu Câmpineanu au putut să liniștească și să evite vărsarea unui sânge inocent. Pentru aceasta mă refer la onoarea d lui Bagdad care era acolo [și care va recunoaște aceasta ca un omagiu datorit Adevărului]. Cât pentru epitetul de cap
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din inițiativa unor liberali radicali (I.C. Brătianu, Emil Costinescu, Eugeniu Carada, P.S. Aurelian ș.a.), care investiseră și ei sume mo deste în acțiuni, Societatea de Asigurare „Unirea“ se voia o replică la societățile de asigurări înființate de Vasile Boerescu și amicii săi politici în 1871 („Dacia“) și 1874 („România“), societăți ale burgheziei naționale menite să concureze societățile străine de același tip care activau la noi în țară și treceau peste hotare beneficiile pe care le realizau aici, lipsind astfel tânărul stat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îndată de demisia acestuia și apoi - în semn de solidaritate - a întregului cabinet Lascăr Catargiu; două zile mai târziu, la 30 ianuarie/11 februarie 1876, fruntașul conservator revine asupra demisiei sale, remaniindu-și guvernul, prin înlocuirea lui Titu Maiorescu cu amicul său politic junimist P.P. Carp și a ministrului de Finanțe G.Gr. Cantacuzino cu I. Strat; acest fapt a contribuit însă la degringolada regimului conservator și apoi la prăbușirea lui, așteptată cu nerăbdare de liberali, care amenințau în continuare, inclusiv pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pregătea; declarându-se totuși solidar cu foștii săi colegi de Consiliu și neputând împiedica darea lor în judecată, el și-a dat demisia la 23 iulie/4 august 1876, înlesnind astfel ascensiunea la putere a lui Ion Brătianu și a amicilor săi liberali-radicali, care vor asigura cu autoritate cea mai lungă guvernare de partid (1876- 1888) din istoria României, perioadă hotărâtoare pentru dobândirea independenței depline a țării și pentru îndrumarea ei pe calea dezvoltării capitaliste și democratice. 80. Bacalbașa încurcă datele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
preaînaltul meu frate, socot de a mea datorie a face cunoscut vouă, românilor, că trecerea oștirilor noastre prin țara aceasta, unde vor sta numai vremelnicește, nu trebuie nicidecum să vă turbure, guvernul vostru fiind considerat de noi ca un guvern amic. Vă invit dar, prin aceasta, a urma în pace îndeletnicirile voastre și a ușura armatei chipul de a satisface nevoile și trebuințele sale; totdeodată am luat toate măsurile pentru ca orice s-ar da armatei, să fie plătit fără întârziere și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era neapărat excesivă, angajamentele solemne ale Rusiei dovedindu-se, până la sfârșit, simple vorbe goale. 54. Reprezentanții grupării centriste au făcut declarații de adeziune la politica guvernului liberal: „D-lor, nu sunt din majoritatea Senatului, nu sunt pe băncile ministeriale tocmai amicii mei politici, dară în astfel de împrejurări nu cred că aș fi bun român de nu voi da sprijin ministerului actual“ (D. Ghica - „Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 30 aprilie, seara, 1877“, MOF., nr. 122, 8/20 iunie 1877, p.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cunoscut ca revoluționar „roșu“ nu era deloc agreat de oficialitățile ruse. Chiar în timp ce rostea discursul reprodus mai sus, generalul Ignatiev, fostul ambasador rus la Constantinopol, i-ar fi șoptit, cu tâlc, țarului: „Sire, c’est Rosetti“. Învinuit mai apoi de amicii săi politici radicali că l-a elogiat și s-a înclinat în fața țarului, simbol temut al reacțiunii europene, fruntașul liberal-radical le-ar fi răspuns acestora - potrivit unui raport din 20 iunie 1877 al agentului diplomatic austro-ungar la București, Zwiedinek von
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ajutor de înmormântare pe care s-a prezentat personal să l ridice, adresându-se astfel funcționarului uimit care urma să-i achite suma de 2 000 de lei: „Vasăzică, ca să mă îngropați îmi dați bani, dar ca să trăiesc, nu. Apoi, amicul meu, treabă-i asta?“ Pornind de la această întâmplare marele actor a scris farsa Millo mort, Millo viu, datată pe manuscris: 29 aprilie 1876 și reprezentată în același an, la 8/20 iulie (Ioan Massoff, Matei Millo și timpul său, București
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
București, în aprilie 1972. Amuzat și absent, a declinat invitația de a veni la prima ediție a Salonului Băcăuan al Cărții: „Monșer, sînt teribil de ocupat!” * Nu se putea să lipsesc (azi, 23 mai) de la susținerea tezei de doctorat a amicului „Tase” Trandafir! Deși cunoștea întreg „scenariul”, el a manifestat, deopotrivă, bravură și nesiguranță. Cu numai cinci minute înainte de a porni către „locul de execuție”, m-a tras deoparte și mi-a cerut să-i confirm că pronunță „suficient de corect
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Al treilea membru al comisiei, Pompiliu Marcea, a comentat lucrarea cam „în două ape”, însă aplicat, făcînd dovada că a citit-o cu atenție. Magnanim, în cea mai scurtă intervenție, profesorul Al. Piru a declarat-o „excelentă”. În fine, eu, amicul lui T., am făcut - involuntar - notă discordantă, căci, din cele opt referate externe, dna Silvia Buțureanu, decanul Facultății de Filologie, a citat doar partea finală dintr-al meu, în care formulam o serie de observații bibliografice! La Casa Universitarilor, unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ales. Cînd am ajuns la Comitetul Județean de Partid, el încă nu sosise. Mi s-a spus să-l aștept în cabinet, unde se aflau deja Petru Enășoae, președintele Comitetului de Cultură, și Petre Filioreanu, redactorul-șef al ziarului, doi amici, pe care un hîtru i-a poreclit „frații Petreuș”. Stăteau unul lîngă altul la o masă în jurul căreia ar fi încăput ușor 10 persoane. M-am așezat în partea opusă. Era amiază și lumina soarelui care intra prin geamurile largi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lăsa să vorbească numai revolta, simt bine că anumite siluete de oameni n-ar putea fi descrise decît cu piciorul” (Nicoară al Lumei [N.D. Cocea], „C. Disescu”, în „Facla”, nr. 25, 18 iunie 1911, p. 425). *Sînt sigur că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu cel politic și, nu în ultimul rînd, fapt care m-a determinat să scriu aceste rînduri caustice, îi îngînă pe cei ce mă persecută, ignorînd că așa ceva nu se împacă defel cu „amiciția noastră”! *„El (Strindberg) nu ierta unui amic să aibă relații cu cineva pe care avea pică, și deci îl considera «dușman»”. Deși nu sînt Strindberg, trebuie să procedez la fel. Nu știu (și nici nu m-am interesat) cum arăta. L-am auzit doar întrebîndu-l pe Nanianu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ironic, și copiii, nu pentru că m-aș fi lăudat vreodată cu scrierea ei, ci pentru că li s-a sugerat că, odată publicată, s-ar mai rări dificultățile financiare, ar putea avea cel puțin o vacanță mai bună! La rîndul lor, „amicii”, înțelegînd că rolul meu la revistă s-a diminuat, au devenit mai „discreți”. Înțeleg cu melancolie ceea ce mi se întîmplă, dar nu consider că trebuie să mă schimb. *Curriculum vitae: promovat la 30 de ani, subestimat, marginalizat la 40. * Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că-mi apreciază recunoștința, pur și simplu mă emoționez. *Revăzute după un timp îndelungat, unele însemnări fugitive îmi provoacă din nou nedumeriri. „N-are memoria promisiunilor”, am găsit scris pe o bucată de hîrtie. Cine? Un bărbat, o femeie? Un amic, un funcționar? Interogîndu-mă, am descoperit un întreg cerc de persoane cu acest defect. Cine o fi, totuși? Dacă am notat acele vorbe înseamnă că am crezut în promisiunea lui (sau a ei) și am fost dezamăgit. Se referă, oare, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doctorul respectiv le-a întrebat, implacabil, de ce-au adus-o la București. Nu știu, oare, cît de dificil e de a transporta înapoi un cadavru? în cele din urmă, acordul ca el s-o examineze l-a obținut un amic de-al Getei Paraschivescu, securist, care i-a spus că „Bunica” e o mătușă de-a sa. Geta, fostă studentă la Bacău, e secretara directorului de la Filantropia (Institutul Oncologic), iar securistul are în mînă aprobările pentru ieșirile în străinătate. Ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au ajutat să mă adîncesc în propria-mi sinceritate. *Doamna B. (îmi place să-i zic așa, sună ca într-o nuvelă de Negruzzi) spune despre Cojocaru că are „o minte labirintică”, orientată spre rău. Au fost un soi de amici. Se pare că el i-ar fi făcut niscaiva „propuneri”. Nu-s de acord cu aprecierea ei, totuși recunosc că felul lui de a discuta seamănă adesea a „iscodiri”. Le pun însă pe seama unei curiozități sănătoase. În ceea ce mă privește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o, cu brutalitate, S. „Ți ai întemeiat succesul pe un plagiat!” Dovada că ocazia de a i-o spune era de mult pîndită - avea la el Cîntecele lui Bilitis de Pierre Louÿs (în traducerea lui Barbu Solacolu) și Nuduri, volumul amicului. „Iată, «Cabaniere» a ta e plagiată după «Hanul» lui Louÿs!” A intervenit Genoiu, pentru a-l apăra pe O.: „Termină, domnule, n-avea cum să plagieze, căci nu știe rusește!” în mintea lui, probabil, Bilitis e un georgian care a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care nu-i din „lemn masiv”, ci din „rumeguș presat”), al treilea felul în care sîntem îmbrăcați. Eu sînt responsabil pentru toate frustrările lor. Mai nou, Ducu îmi reproșează că din cauza delăsărilor mele, el nu poate să-și mai invite amicii în casă. „Ce, aia (sufrageria, pe care i-am cedat-o) îi cameră?” îl nemulțumește: masă ovală, neagră, lucioasă! Ar prefera un spațiu mai intim, fără vitrine și tablouri, ornat cu afișe. Zîmbetul nu-i de ajuns ca să mă opun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă amestec, îl împinge în față pe Sp., „un foarte bun polemist”. „Tu ești cel vizat, tu ar trebui să răspunzi”, i-am spus. Mereu ambiguu, se vrea „curat”, „echidistant”. Nu s-ar strica nici cu colegii vechi, nici cu amicii tineri. Ei bine, așa ceva e aproape imposibil! Pe trotuar, o cerșetoare știrbă taie o pară cu o monedă de 5 lei. Are poalele umede de zeamă. Molfăie și nu-i pasă de nimeni. *Arendășia ca fenomen istoric a dispărut; au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]