5,517 matches
-
căpăta proprietăți antigenice atunci când se leagă de molecule mai mari, de cele mai multe ori proteine. Așa se întâmplă cu medicamentele, care deși au masă moleculară mică, pot da reacții alergice foarte intense, deoarece se leagă de proteinele plasmatice. ele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin contact, inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt macrofage - și sunt fragmentate. După acest proces APC expun
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
care deși au masă moleculară mică, pot da reacții alergice foarte intense, deoarece se leagă de proteinele plasmatice. ele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin contact, inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt macrofage - și sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele sunt substanțe ce pot activa
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
da reacții alergice foarte intense, deoarece se leagă de proteinele plasmatice. ele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin contact, inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt macrofage - și sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele sunt substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele și
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
cells) - de fapt macrofage - și sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele sunt substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele și alte celule. Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, și pot fi împărțite în trei categorii: Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele sunt substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele și alte celule. Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, și pot fi împărțite în trei categorii: Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
T helper (limfocitele T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele sunt substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele și alte celule. Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, și pot fi împărțite în trei categorii: Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I.
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
T). Acestea devin active și secretă citokine. Citokinele sunt substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele și alte celule. Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, și pot fi împărțite în trei categorii: Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
numeroase decât antigenele endogene, și pot fi împărțite în trei categorii: Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-țintă. Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii: Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-țintă. Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii: Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-țintă. Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii: Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B). Alloantigenele sunt antigene de specie
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-țintă. Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii: Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B). Alloantigenele sunt antigene de specie, de ex. majoritatea antigenelor bacteriene.
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-țintă. Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii: Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B). Alloantigenele sunt antigene de specie, de ex. majoritatea antigenelor bacteriene.
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
Antigenele endogene pot fi împărțite în trei categorii: Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B). Alloantigenele sunt antigene de specie, de ex. majoritatea antigenelor bacteriene.
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
Idioantigenele sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B). Alloantigenele sunt antigene de specie, de ex. majoritatea antigenelor bacteriene.
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după inițialele în limba engleză). Izoantigenele sunt antigene de grup, specifice doar unei părți a populației, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B). Alloantigenele sunt antigene de specie, de ex. majoritatea antigenelor bacteriene.
Antigen () [Corola-website/Science/298382_a_299711]
-
un metabolism mai activ decât monocitele. Macrofagele sunt răspândite difuz în organism, la nivelul țesuturilor conjunctive și în apropierea membranelor bazale ale vaselor sanguine de dimensiuni reduse. Se găsesc în număr mare în zonele unde există un aflux important de antigene: țesut pulmonar, ficat, splină și ganglioni limfatici. Macrofagele au funcții numeroase și complexe, sunt implicate în apărarea imunitară nespecifică și specifică. Funcțiile macrofagelor decurg din următoarele proprietăți specifice:
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
părinți sunt afectați, riscul la copii este de 10 ori mai mare decât în general. SM este de asemenea mai întâlnită la unele grupuri etnice decât la altele. Genele specifice care au fost corelate cu MS includ diferențe ale sistemului antigenului leucocitar uman (human leucocyte antigen, HLA) — un grup de gene de pe cromozomul 6 care servește drept complex major de histocompatibilitate (MHC). Că schimbările din regiunea HLA sunt asociate cu riscul de SM se știe de treizeci de ani; mai mult
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
copii este de 10 ori mai mare decât în general. SM este de asemenea mai întâlnită la unele grupuri etnice decât la altele. Genele specifice care au fost corelate cu MS includ diferențe ale sistemului antigenului leucocitar uman (human leucocyte antigen, HLA) — un grup de gene de pe cromozomul 6 care servește drept complex major de histocompatibilitate (MHC). Că schimbările din regiunea HLA sunt asociate cu riscul de SM se știe de treizeci de ani; mai mult, s-a constatat că aceeași
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
apoptoice, sunt eliminate acele sinapse care nu stabiliseră legături utile. Astfel, așa cum ilustrează exemplele precedente, supraviețuirea tuturor celulelor din țesuturile organismelor multicelulare depinde de continua activitate a semnalelor provenite din ambianța extracelulară. Ca răspuns la apariția în organism a unui antigen străin, limfocitele B produc fiecare un anticorp particular, recombinând la întâmplare genele lor codificante de imunoglobuline - recombinări VDJ ("variable diversifying joining"). Limfocitele care produc anticorpi inactivi sau autoimuni sunt eliminate prin apoptoză. În cazul unei infecții virale, limfocitele T citotoxice
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
Anafilaxia este o reacție alergică severă care survine brusc și poate cauza moartea. Simptomele tipice ale anafilaxiei includ prurit, inflamația gâtului și hipotensiune. Se manifestă hipersensibilitatea imediată, sau de tip I, care survine la câteva minute după contactul cu antigenul. În mod obișnuit, boala este cauzată de mușcături și înțepături de insecte, de alimente și medicamente. Anafilaxia este indusă de eliberarea de proteine din anumite tipuri de leucocite. Aceste proteine sunt substanțe care pot declanșa sau agrava o reacție alergică
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
unei reacții imunitare, dar poate fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție imunitară. În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
fi indusă de degradarea acestor celule, fără legătură cu o reacție imunitară. În cazul în care anafilaxia este indusă de o reacție imunitară, imunoglobulina E (IgE) formează legături cu materialul străin care declanșează reacția alergică (antigenul). Combinația dintre IgE și antigen activează receptorii FcεRI în mastocite și bazofile. Mastocitele și bazofilele reacționează eliberând mediatori inflamatori cum ar fi histamina. Acești mediatori stimulează contracțiile mușchilor bronhici și dilatarea vaselor de sânge (vasodilatare), sporesc scurgerea de lichid din vasele de sânge și inhibă
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
forță” între cele două alele, ambele se exprimându-se și sunt numite alele codominante. Un exemplu de alele codominante sunt alelele I și I ale grupei sanguine AB0 care codifică glicoziltransferaze cu activitate enzimatică diferită (adăugarea unei N-acetil-galactozamine pentru formarea antigenului A și a unei D-galactoză pentru formarea antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
și sunt numite alele codominante. Un exemplu de alele codominante sunt alelele I și I ale grupei sanguine AB0 care codifică glicoziltransferaze cu activitate enzimatică diferită (adăugarea unei N-acetil-galactozamine pentru formarea antigenului A și a unei D-galactoză pentru formarea antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza colosalei variabilități a organismelor sexuate. 1. Raicu P., Genetica
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
Imunodifuzia radiala simplă sau imunodifuzia simplă bidimensionala a fost imaginata de Mancini, Carbonara și Heremans în 1965. Metodă constă în difuzia radiala pasivă a unui reactant în faza lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este înglobat celălalt reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare. Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și invers proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea
Imunodifuzia radială simplă Mancini () [Corola-website/Science/316857_a_318186]