11,066 matches
-
încât credeam că mă conectase la o priză fără știrea mea. —Spune-mi ceva, Sam. Sunt primul băiat de școală privată pe care l-ai avut? m-a întrebat sărutându-mă pe gât. Impulsul electric spori în intensitate. Mi-am aplecat capul într-o parte, încercând să nu țip prea tare. — Nu te-am avut încă, am subliniat, abia reușind să-mi stăpânesc volumul vocii. —Ai răbdare o clipă. Cu o mișcare precisă m-a întins jos pe mochetă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui James. M-am uitat și l-am văzut pe Sebastian înmărmurit, cu o expresie îngrozită pe față. — Bineînțeles că am aflat, am spus pe un ton calm. Ne-am înțeles să împărțim câștigul. Dar spune-mi, James, m-am aplecat înspre el, ai specificat că trebuie să fie în pat sau se pune și capota mașinii lui? James a devenit de culoarea unui moț de curcan și a cloncănit ceva. I-am zâmbit dulce, mi-am terminat șampania și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
privirea aprinsă și strălucitoare. Nu mâncase nimic și fusese pe la toaletă de două ori. Nu era greu de ghicit ce făcea. Mă simțeam privită și m-am întors să văd cine era. Capul auriu al lui Charles de Groot se aplecă brusc deasupra farfuriei. L-am privit gânditoare. Oare observase interesul meu pentru starea de agitație a prietenei lui? Sau se întreba dacă Bill îmi spusese ceva înainte să moară? Nimeni nu pomenise de moartea lui Bill. Pentru ei, poate nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe lângă axa sex-conversație menționată mai devreme) era obligația de a socializa cu prietenii lui. Singurul pe care îl plăceam era Simon Grenville și, din fericire, el, și nu James Rattray-Potter, a fost cel care a venit la mine în timp ce stăteam aplecată peste balcon, uitându-mă la oraș, gândindu-mă la ceea ce îmi spusese Bill chiar înainte de a muri. Clădirea Lloyd strălucea impresionant în soare, cu tuburi argintii împletite în jurul ei ca niște viermi paraziți, contrastând cu celelalte clădiri de ciment gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la noi cu un aer răutăcios și atoateștiutor. Nu, nu este asta... Atunci de ce te agiți atât? Frumoasă rochie. Dai bine în poză. Această rochie devenise năpasta vieții mele. Panicându-mă, am deschis gura să protestez în continuare, când Simon se aplecă spre mine, liniștindu-mă: — Nu te îngrijora, Sam, voi discuta eu cu Venetia. Este redactorul șef al revistei. Am eu grijă să n-o publice. Fotograful scăpase mergând către un alt grup, care ținea morțiș să i se facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care era noua tendință în modă, punk reactualizat sau bibliotecara șic, Baby ar fi purtat-o, fie că se ducea la o petrecere în grădina Palatului Buckingham fie la o baracă unde se vând droguri în Washington DC. S-a aplecat să mă pupe, echilibrul ei nefiind cel mai bun. Se pare că urcam simțitor în ierarhia „persoanelor pe care e bine să le cunoști“ a lui Baby: de la Școala de Arte, unde ne cunoscuserăm și unde evident nu fuseserăm prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adânc. —Ai avut cumva dreptate, a spus. Nu instalația l-a omorât. — Știam eu! am țipat eu triumfător. —Te-ai îndoit vreodată de asta? a întrebat curios. Nici măcar o dată? Am dat din cap. În nici un caz. Niciodată. Continuă. M-am aplecat nerăbdătoare. —Sam, uneori oarba ta încredere în tine... nu, încăpățânare... —Hawkins! —Bine. Sculptura nu l-a ucis pentru că era deja mort. Și-a ridicat mâna ca să mă oprească să vorbesc. —Dar ai greșit în legătură cu partea asta. Nu ai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întrebat, uitându-mă spre fereastră. Cred că am auzit ceva trântindu-se. Exact cum speram, Suki s-a dus imediat să se uite în grădină și să verifice dacă Geneviève îi invada teritoriul. Din moment ce pentru aceasta era nevoie să se aplece peste pernele de tafta și jucăriile pufoase care umpleau scaunul de la fereastră, am avut destul timp cât să ridic mâneca de mătase a pijamalei Briar Rose și să mă uit la brațul Belindei. În jurul cotului erau îngrămădite mai multe semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
într-o altă mașinărie și a alergat către scările rulante ce duceau spre Northern Line. L-am urmat și m-am simțit imediat descoperită. Dacă s-ar fi uitat în spate pe scări, m-ar fi văzut imediat. M-am aplecat parcă pentru a-mi lega un șiret, ascunzându-mă la propriu în spatele fetei din fața mea. Numai că eram încălțată cu botinele mele de piele, care nu aveau șireturi. După un timp am început să mă joc cu elasticul. Oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căzut. Și asta mi-a dat motiv să mă uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce faci aici? Tom s-a oprit din drum, părând la fel de surprins să mă vadă precum eram și eu să-l văd. —Locuiesc pe următoarea stradă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la mână multe persoane. A înghițit. — Aș putea să te angajez? m-a întrebat, luându-și geanta. Îți pot da chiar acum un avans. —Să mă angajezi pentru? Ochii i-au licărit. —Să le recuperezi... notițele lui... — Ascultă... M-am aplecat înainte, înmuindu-mi vocea. —Nicola, pe mine mă interesează ce s-a întâmplat cu Charles de Groot din motive personale. Nu sunt detectiv particular și dacă fratele tău așa ți-a spus, înseamnă că nu a prins bine firul poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a fi atrăgea numai secretare și fete cărora le lipsea încrederea. — A, bună ziua, domnișoară Jones, a ciripit Susie. Mă bucur că ați venit să mă salvați. Domnul Rattray este foarte nebunatic. James încuviință scurt din cap înspre mine și se aplecă peste birou, șoptindu-i ceva la ureche lui Susie. Ea a chicotit, obrajii ei luând o tentă de roz, și i-a spus aproape pe șoptite: N-aș putea spune... păi, poate... bine, rămâne vineri atunci. James a mai mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lucru pentru care-i eram recunoscătoare, însă Janey era mai puțin. Era și normal să fie îngrijorată. Helen cu siguranță găsise pe cineva de la o revistă sau pe cineva care scrisese episoadele unei telenovele, iar în momentul de față se apleca cu ochii ei verzi fixați pe țintă, promițând Dumnezeu știe ce pentru o scurtă menționare a numelui ei în direct sau măcar pentru ceva scris despre ea. Am reușit să-i distrag cu succes atenția lui Janey cu faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am luat-o razna. În afară de asta, toate prietenele lor sunt îngrozitoare. Doar ți-am spus asta. Ar fi „Cina din Iad“. Sebastian s-a bosumflat. Stăruința pentru acea idee nepotrivită începea să mă îngrijoreze. Totuși, arăta încă drăguț. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele ieșite în afară mai mult decât de obicei, parțial pentru că voiam și parțial pentru a-l distrage de la acest subiect. A cedat pentru un moment, dar apoi m-a îndepărtat. — Ce este? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
l-am călcat cu tocul cui pe un picior, apăsând până a țipat. Cât timp era încă în șoc l-am tras de testicule atât de tare încât le-ar trebui o hartă să-și găsească locul inițial. S-a aplecat. I-am pus ambele mâini pe cap, depășind sentimentul de repulsie că m-aș putea murdări de briantina cu care își dăduse pe păr, și am apăsat în așa fel încât fața să-i vină în contact cu genunchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Jordan terminase de vorbit la telefon până am ajuns eu la biroul ei. S-a uitat la mine curioasă, dar fără să mă recunoască la început; apoi și-a dat seama cine sunt și s-a schimbat imediat. S-a aplecat peste o grămadă de rapoarte ale unor companii în încercarea de a părea ocupată. În fața ei, calculatorul intrase în stand-by. Nu alesese toasterele zburătoare, ci un program de îmbobocire a florilor, care înfloreau și dispăreau în câteva secunde. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încordată, observă Dominic Planchet în spatele meu. M-am întors, luată prin surprindere; nu-l auzisem venind. Un alt atribut al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite în copilărie. Se apleca peste bară, purtând niște pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu. M-am întors în timp ce mă ținea în brațe. Se uita în jos la mine cu drag, cu ochii de culoarea metalului, dar mult mai gingași. M-am ridicat pe vârfuri și i-am dat părul pe spate. S-a aplecat și m-a sărutat ușor pe buze. Vasul s-a legănat sub picioarele noastre. — Ar trebui să fie miezul nopții, a spus, nu patru după-amiaza. Și ar trebui să fim singuri. Nimic nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu se mai căsătoresc niciodată. Sigur că-și are amantele sale, dar asta nu se pune. Și nu am fi putut să ne judecăm cu el prin tribunale. Gândește-te la scandalul pe care l-am fi provocat. M-am aplecat peste balcon, confuză. Îmi pare rău, nu înțeleg. Sigur... Vreau să spun... — Am încercat să mă gândesc la un mod frumos de a o spune și m-am dat bătută. Dar faptul că trăiești așa cu Sir Richard nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nesiguri de-a lungul punții. James ținea în mână un pahar mare plin pe jumătate și încerca să nu-l verse; Susie, agățată de cealaltă mână a lui, chicotea, ceea ce nu era deloc de ajutor. Dominic și Sebastian, care se aplecau peste balustradă, erau cât pe ce să fie aruncați peste bord de o încercare nesigură a lui James de a-și salva paharul. Din moment ce nu avea mâini libere cu care să se echilibreze, nu i-a fost ușor; a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că un coniac -, dar Susie refuza isterică, îndepărtând paharul. Nimeni nu putea să o învinovățească. Dominic a ieșit din salon, aproape în fugă. — Am vorbit cu căpitanul vasului, ne-a spus, aplecându-se. Ar trebui să ne oprim în curând. Va chema serviciile de urgență și o ambulanță. —Să-i aduc niște frișcă să bea? m-a întrebat Sebastian disperat. Nu poate să-i facă rău, am zis, mormăind. James era încolăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dat droguri și lui Bells, nu? Totul a fost din răzbunare, ca să ne tragi la fund... Atinsese un punct slab. Strânsoarea lui Dominic a slăbit ușor în timp ce a urlat la ea. Destul cu imaginația ta... Mi-am îndoit genunchii repede, aplecându-mă, degetele lui desprinzându-se de mânecile tricoului meu, și am făcut câțiva pași rapizi în față înainte să mă poată prinde din nou. —Dominic, nu este nevoie de asta, i-am spus. După cum ai spus, nu am nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi terminat. Era destul de puternic pentru a mă omorî. Respirația îi șuiera printre dinți, singurul zgomot din cameră în afară de soneria ușii. S-a aruncat iar spre mine, dar a fost lent și a lovit de departe, iar eu m-am aplecat din nou; tejgheaua era în spatele meu, dar aveam destul spațiu să mă mișc. Apoi piciorul mi s-a împiedicat de ceva care nu trebuia să fie acolo. M-am balansat puțin, reușind aproape să-mi revin, dar acel ceva mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
despre ce discutam. Erați undeva, ca să folosesc metafora care v-a furnicat adineauri, în sticla aceea. — Tot nu înțeleg. — Nici eu nu am cum să vă explic. E prea mult timp de atunci. Ea a ridicat din umeri. S-a aplecat, întinzându-se peste masă, și a luat paharul. A sorbit din el, ținându-l mult lipit de buze. Mă cerceta curioasă. — Voia să spună, a intervenit prietenul meu, că te cunoștea de atunci. De când te-a văzut aici numai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd prin fața căminului, să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]