6,806 matches
-
de Champagne, care-1 însoțise, cu o jumătate de secol mai devreme, pe regele Franței în cea de-a șaptea cruciadă și care face din figura sa o imagine desigur idealizată, dar plină de o sinceritate naivă și de o mare bunătate. Cu Romanul vulpii, în secolul al XII-lea, înving gustul realității și folosirea limbii vulgare, asociate vervei satirice care caracterizează întreg acest ansamblu de 27 de poeme căruia îi este cunoscut doar un singur autor Pierre de Saint-Cloud. Aceste poeme
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este obligația ei. Iar când nu a mai făcut față solicitărilor, hopa, a înebunit “furnica” și nu “lupul”, spune lumea! De ce se ajunge și în astfel de situații? Din cauza neaprecierii sacrificiiilor pe care o femeie le face din prea multă bunătate, iubire față de familie, de către aceasta!? Si totuși, se merită astfel de sacrificii dacă în final nu sunt apreciate? Nimeni nu se naște pentru a slugări alți oameni. Eu numi cresc fetițele pentru a deveni sclavele unor “bărbați”. Doresc din tot
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Petricca da Sonnino încât într-o scrisoare rezervată, Secretarului Propagandei Mons. Ingoli, îi spunea: Vă rog, chiar de pe acum, cu toată afecțiunea posibilă, ca să interveniți pentru ca Pr. Sonnino să fie ales și destinat să-mi fie succesor datorită doctrinei și bunătății sale de viață și de exemplaritate față de însoțitorii săi, nevăzând un altul mai bun în afară de el pentru trebuințele acestei țări. Reîntors în iulie 1632 în Valahia, după ce și-a terminat treburile și a primit subsidiul, Pr. Gregorio da Bari a
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
se mai îngrijesc să învețe alte limbi și nici să mai aducă vreun profit spiritual; cel puțin șase ani ar trebui să stea unul in partibus înainte de a-l abilita cu magisteriul și să se vadă mai întâi aptitudinile și bunătatea vieții sale: pentru că poate face mai mult un simplu frate cu exemplul decât s-ar dori din partea unui teolog cu doctrina, dar scandalos. Vă rog, să nu mă vedeți prea înflăcărat spunând acestea, pentru că văd realitatea și cunosc necesitatea și
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
loc într-o sală construită pentru desfășurarea unor acțiuni diplomatice, încăpătoare și unde fiecare participant putea să abordeze pe cine dorea; așa s-a întâmplat și cu doamna Nusrat Bhutto care m-a abordat și, bineînțeles, a adus în discuție bunătatea salamului de Sibiu și a telemelei, întrebându-mă cum se produc cele menționate mai sus, deoarece au caracteristici nemaiîntâlnite în alte țări. Am prezentat câteva detalii, între care ce intră în componența bunurilor alimentare românești care au determinat atâtea reacții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nu am mai înjurat în viața mea. Pentru mine nu a funcționat înjurătura ca o supapă de răcorire. Mama a fost o femeie frumoasă și inteligentă. Avea o inteligență nativă care mă surprindea adesea. Era foarte credincioasă și avea o bunătate angelică. Dădea și ultima bucățică de pâine. Era bolnavă, avea unele tulburări pe fond nervos pe care cu greu reușea să le învingă. Tocmai de aceea se ruga mereu. Cu siguranță că spunea Rugăciunea lui Iisus. Știa să se facă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
paharelor ciocnite. Cum nu-l cunoșteam decât pe președintele partidului, care ne-a invitat, un evreu scăpat de urgia maghiară, dar nu și de accentul limbii hunilor, răpunzând la numele de Dr. David Villa, contemplam societatea care se delecta cu bunătățile din bufet și comentam cele văzute cu unica persoană cu care nu aveam dificultăți de comunicare: soția mea. Când, spre miezul nopții, găsisem că a sosit în sfârșit timpul să ne retragem, tocmai atunci chelnerii au deschis simultan ușile salonului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ducă acasă. În timp ce așteptam în holul de intrare la președinția Consiliului de Miniștri, l-am zărit pe Eshkol coborând încet se vedea că era obosit pe scară. Ajuns lângă mine, m-a privit zâmbind avea un zâmbet de o mare bunătate și mi-a spus, după un suspin reținut, făcând aluzie la dificultățile întâmpinate în căutarea expresiilor rusești: "Asta este, tinere, n-ai ce-i face, aș-i când ești bătrân". Și a continuat să coboare ultimele trei trepte, îndreptându-se
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Mama a fost o ființă profund religioasă, care respecta toate preceptele religiei noastre. În modestia ei exemplară, se oglindea o practică a moralei interioare de o frumusețe rară. Avea un temperament tolerant până la extrem și era o ființă de o bunătate generoasă parcă fără limite, iar însușirile sale, derivate din personalitatea ei devotată principiilor directoare ale etosului evreiesc, i-au asigurat respectul și admirația multora. Ea a crescut șapte copii cu truda frunții sale și chiar când tata reușea să rețină
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
iar al doilea evreu avea obiceiul bizar de a se izola, în recreații, într-unul din colțurile culoarului ca să mănânce nestingherit hrana adusă de acasă, de parcă se temea ca nu cumva cineva să-i ceară o îmbucătură sau două din bunătatea ascunsă de văzul celorlalți. La restaurant ne-am așezat de-a lungul câtorva mese puse cap la cap și am băut bere băutura cea mai ieftină -, iar conversațiile născute sub influența băuturii ușor alcoolice au semănat primii germeni ai unor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
contribuit substanțial la bunăstarea mea de student lipsit de mijloace proprii. Până la plecarea lor din România după câteva luni nu am știut ce este lipsa, ba câteodată îmi permiteam să invit câte un prieten să se înfrupte și el din bunătățile preparate de sora mea. Nu mă rușinez să recunosc că am iubit profesiunea pe care o alesesem hotarârea de a studia filosofia am adoptat-o definitiv cu trei ani înainte de terminarea liceului; eram mândru de universitatea în care studiam, la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
De, să-i înșface lupii pe ei, la o adică. Mare bucurie la Gavril acasă, care avea fete de măritat. Mititelul, cum este el băiet mare și a venit la noi, spuneau fetele mîngîindu-mă, pupîndu-mă și umplîn du-mă cu bunătăți. Te-au adus băieții ăștia voinici.... Niște criminali, spun apăsat. Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la lupi. Băieții povestesc și toți rîd cu gurile pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de porc de culoare roz și foarte scurte, niște foale de vacă sau porc alb-rozii, sau niște lucruri ca niște cîrpe mari, groase și parcă flaușate, de culori incerte, totuși bătînd mai mult spre gri-murdar și multe asemenea fudulii și bunătăți. Prin anul 1984, într-o zi nu prea caldă, stăteam la un rînd din fața acestui magazin, de fapt nu era un rînd propriu-zis, ci un fel de măciulie formată din vreo 50, 60 de oameni pestriți, printre care se remarcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de 12 persoane. Era o prevedere pentru cazul cînd ploaia s-ar amesteca în treburile pămîntenilor. În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită din trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită din trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară grangurii trăiesc greu? se stropșește la mine un soi de nesimțire din animalul politic. Chiar, unde trăiesc grangurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă uit la copil și abia atunci observ că înțelege profund problemele familiei. Și tata? Ce face toată ziua? Cu camioneta, mai cară una, alta. Numai că se strică tot timpul. Copilul stă comod pe scaun și se servește cu bunătățile puse în față. Se uită atent prin cameră și remarcă fiecare lucrușor. Este frumos la dumneavoastră, spune după cercetare. Dar la tine nu-i frumos? Ba este frumos și la noi, dar nu ca aici. Și ce-ți place ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Gioni era un primar isteț ca un proverb și lumea îl aprecia la superlativ. Dar nici Raluca nu era o ignorantă. Intervenea cu prudență și delicatețe, mai mergea la bucătărie și ne mai aducea cîte ceva înaintea marelui atac asupra bunătăților ce forfoteau prin oale și cratițe. Cum stăteam noi nesătui de parole, sună la ușă cineva, timid, foarte timid. Adică un țîrîit scurt, aproape imperceptibil și apoi tăcere. Este familia Doagă, un prieten din liceu. Nu te incomodează, nu? Vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Chiar cînd pădurea a revenit sfintei mănăstiri, casa și serviciul au continuat să-l preocupe la fel ca și înainte pe bătrînul pădurar. Din cînd în cînd era vizitat de cîte 2-3 călugări în căutare de ciuperci și de alte bunătăți ascunse prin pădure. Dacă mai era și post, atunci bătrînul îi poftea la masă. Am și de post și de frupt, cum doriți, spunea cu puțin sadism. Noi postim, Doamne ferește, replicau călugării. Atunci să vezi cu ce poftă mînca gazda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost mașini pe aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ouă doar cînd iarna își lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai omenească. Rodica era singură acasă și atmosfera aceea o apăsa într-un mod ciudat. La amiază voi găsi ouă în cuibare și am să-mi fac două ochiuri. Dar chiar și cu această bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă opresc brusc cînd văd că fata pleacă din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea. Fata vine cu aceeași farfurie cît roata carului, plină ochi de zgîria tavanul cu bunătățile îngrămădite claie peste grămadă. Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă pe dulceața aceea singură pentru mult timp, deoarece vine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă pe dulceața aceea singură pentru mult timp, deoarece vine cu o altă căpiță de bunătăți. Din nou este doar zîmbet. Femeile mănîncă elegant, chiar foarte elegant, mai schimbăm o vorbă, aflu din ce țară sînt, ce hram poartă, ce țîță au supt și cîți copii, neamuri și acareturi dețin. Am crezut că au ținut post
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vizita la fermă, pe autorul acestui paradis, pe autorul acestei afaceri uriașe, pe posesorul miliardelor din bănci. Mă întîmpină un om simplu îmbrăcat, un gospodar ca pe la noi, ușor obosit și cu o inimă caldă. Întreaga lui ființă radiază o bunătate pe care o percepi imediat. Eu iubesc mult verdele, domnule primar. Am văzut pe la alții și am făcut și eu cum m-a dus capul. Cum adică, domnule Vannucci, ați făcut această minune numai "furînd meseria" de la alții? Da, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deși este încă congelată. Ei, nu se poate! Este Bila... Dar carnea s-a decongelat și acum... pute îngrozitor. Mă enervez. Unde-s pungile, nevastă? La gunoi, le-am aruncat. Ce bine că avem cîini! Să pape și ei ceva bunătăți și să contribuie la prosperitatea patronului de la Billa... Cîntăresc cele trei kilograme de mere, cumpărate pe șosea, pe la Sîrca, și constat că sînt doar două și aproape jumătate. Totuși, românii noștri...., încerc eu împăciuitor. Ba românii dracului, nu ai noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cuvântul mamă era, și trebuie înțeles de către toți copiii din această lume, ca cel mai sfânt și mai scump. El exprimă viață, ocrotire, siguranță și mai presus de toate dragostea care nu poate veni din altă parte. Mama reprezintă bucurie, bunătate, fericire, cerul albastru, raza de lumină și soarele cel mai pur... ea este ființa care se sacrifică cel mai mult pentru toți cei cărora le-a dat viață, dar și prima care se bucură atunci când eforturile ei nu au fost
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]