5,695 matches
-
În 1916-1917 a fost reținut și anchetat de poliția maghiară. Împreună cu dr. Ioan Cheri (), și el profesor al gimnaziului din Brad, a fost delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 din partea Reuniunii de cetire și cântări „Concordia” din Brad. Bolnav de tuberculoză, s-a stins la doar 41 de ani. Dr. mat. Ioan Radu (de la Brad) (n. 10 noiembrie 1866, Hărțăgani - d. 30 decembrie 1936, Brad) s-a născut ca fiu al lui Candin și al
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
fost admisă cu nota 9,95 la Liceul de Matematică - Fizică nr.1 din Onești, fiind prima pe liste. A câștigat Premiul I la Festivalul regional „Retorta de cristal” (1984), iar la nici 14 ani, la faza națională a concursului „Cântarea României” de la Focșani, a fost remarcată de Dumitru Moroșanu și Zsolt Kerestely, care au chemat-o la București să participe la preselecția concursului „Steaua fără nume”, deși vârsta minimă acceptată prin regulament era de 17 ani. Pentru a putea participa
Loredana Groza () [Corola-website/Science/298245_a_299574]
-
prezintă un tablou de mari dimensiuni, ""Pietà"", la care lucrase timp de trei ani, lucrare care din păcate s-a pierdut. Este acceptat la "Salon" și în 1853, cu lucrările "Darius în timpul bătăliei din Gaugamela" (Musée Gustave-Moreau Cat. 223) și "Cântarea cântărilor" (Dijon, Musée de Beaux-Arts). La Expoziția Mondială din 1855 participă cu tabloul "Atenienii sunt sacrificați Minotaurului în labirintul din Creta". Aceste prime apariții oficiale sunt înregistrate doar succint de critici; tânărul pictor este enumerat printre emulii lui Delacroix și
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
un tablou de mari dimensiuni, ""Pietà"", la care lucrase timp de trei ani, lucrare care din păcate s-a pierdut. Este acceptat la "Salon" și în 1853, cu lucrările "Darius în timpul bătăliei din Gaugamela" (Musée Gustave-Moreau Cat. 223) și "Cântarea cântărilor" (Dijon, Musée de Beaux-Arts). La Expoziția Mondială din 1855 participă cu tabloul "Atenienii sunt sacrificați Minotaurului în labirintul din Creta". Aceste prime apariții oficiale sunt înregistrate doar succint de critici; tânărul pictor este enumerat printre emulii lui Delacroix și Chassériau
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
sa parte, cu melodii din patrimoniul muzical al mai multor popoare, ca, de pildă, cu dansul "La Mantovana", cunoscut din timpul Renașterii Italiene, cu cântecul suedez „Ack, Värmeland”, cu cântecul ucrainean "Katerina Kucereava", cu imnul spaniol "Virgen de la Cueva", cu cântarea religioasă franceza "Oh, Prends Mon Ame", cu cântece din Țara Bascilor și deasemenea din Olanda, cu o melodie folosită de evreii sefarzi în rugăciunea "Halel", cu melodia poloneză "Pod Krakowem" etc. O melodie similară, a inspirat probabil și tema principală
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
mai cunoscute sunt cele ale dirijorului italian Bernardino Molinari (1880-1952) din 1948, cea a compozitorului israelian Paul Ben Haim și cea din 1947 a lui Kurt Weill. La enoriașii sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și Psalmul 126 "Cântarea Treptelor" pe melodia imnului Hatikva. În anii care au precedat declararea independenței Israelului, "Hatikva" era în concurență cu câteva imnuri alternative, mai ales cu cel al "Mișcării Sioniste Muncitorești", compus pe textul poeziei "Binecuvântarea poporului" ("Tehezakna") de către poetul național Haim
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
a devenit standardizat în vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot") pentru a folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la capitolul gramatică și lexicologie al ebraicii biblice
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu, colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București". În 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
a existenței unei limbi romanice deja diferită de latină (813, documentele conciliului din Tours), primele texte scrise ce reflectă o limbă diferită de latină, cel mai important fiind Jurămintele de la Strasbourg, și primul text literar, "La Cantilène de Sainte Eulalie" (Cântarea Sfintei Eulalia) (880-881). În secolul al IX-lea se diferențiază net dialectele "oïl" de cele "oc". În perioada francezei vechi (secolele X-XIV) se scrie în mai multe dialecte "oïl", dar în ele trăsăturile comune sunt relativ numeroase. Deși primele opere
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
În timpul celui de-al Doilea Imperiu Francez "La Marseillaise" nu a mai fost imn național, dar a recăpătat acest statut în timpul celei de-a Treia Republici, mai exact la 14 februarie 1879. În anul 1944, Ministrul Educației francez a recomandat cântarea imnului în școli, lucru care astăzi nu mai este practicat. Constituțiile celei de-a Patra Republici (1946) și a celei de-a Cincea Republici (1958) au păstrat "La Marseillaise" că imn național (articolul 2 al Constituției Franceze din 1958). La
La Marseillaise () [Corola-website/Science/296738_a_298067]
-
a dezvolta idei naționaliste germane încă din tinerețe. El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania, disprețuind Monarhia Habsburgică care se afla în declin și dominația ei asupra unui imperiu pestriț etnic. Hitler și prietenii săi foloseau salutul "Heil" și cântarea "Deutschlandlied" în loc de imnul imperial austriac. După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler la școală s-a deteriorat și mama sa i-a permis să plece. El s-a înscris în "Realschule" din Steyr în
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
2s-T=19.5 de sutimi. Similar, notele G Diez și A Bemol diferă cu 2s-t=41 de sutimi. Toate acestea fac că transpoziția sau modulația să nu poată fi aplicate, ceea ce reprezintă unul din principalele dezavantaje ale acestei scări sonore. Cântarea bizantina românească urmează (cel puțin teoretic) scară sonoră a lui Anton Pann formată din 22 de secțiuni. Diferite moduri (sau glasuri sau ehuri) bisericești au diferite scări sonore. De exemplu, glasul 8 are un ton mare (Ț) egal cu 4
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
3,2} de secțiuni. În acest glas, comă sintonică este egală cu 55 de sutimi, iar comă lui Pitagora cu 109 de sutimi. De notat că alte biserici ortodoxe, de exemplu biserică ortodoxă greacă, folosesc o scară sonoră diferită de cântarea bizantina românească.
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
O scară sonoră este un sistem de organizare a sunetelor după înălțimea lor. Alegerea unei scări sonore adecvate este importantă, deoarece diferențe dintre intervale de câteva sutimi pot fi sesizate de auzul uman. Cântarea bizantină și gregoriană folosesc scări sonore apropiate de intonația naturală, temperamentul mezotonic a fost dominant în baroc, iar temperamentul egal este dominant în prezent. Intervalul muzical este un concept mai general decât înălțimea notelor individuale. Din această cauză, o scară
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
în timpul unui pelerinaj la Sfântul Munte Athos. Arhimandritul Iason locuia, împreună cu nepotul său, călugărul Sofronie, în curtea Bisericii Oțetari. Aici, la Biserica Oțetari, va fi botezat viitorul Mitropolit și va lua primele lecții de învățătură bisericească, de citire, scriere și cântare psaltică, de la călugărul Sofronie. Chipul Mitropolitului Nifon este pictat în pronaosul Bisericii Oțetari. Cu prilejul restaurării din 1860-1866, Gheorghe Tattarescu (1820-1894), unul dintre cei mai importanți pictori români, a executat întreaga pictură murală în ulei, precum și iconostasul. Biserica a fost
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Mucenic Haralambie: “Alesule din ceata arhiereilor, Mare Mucenic Haralambie, care porți nume întocmai cu harul dat de atotputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-ne cugetul... curăță inima, întărește-ne voința în a face bine și primește de la noi cântări și laude sfinte și ne ajută în necazuri, în boli și suferințe”. (Acatist, Condac 1 și 13). Sfânta Liturghie se slujește aici cu un cor liturgic înființat prin osârdia fostului preot paroh, Gheorghe Dimulescu, care a păstorit comunitatea credincioșilor din
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
atenție folosirea ei în exces de către concurenții de la "American Idol" sau "The X Factor". Melisma a fost utilizată pentru a hipnotiza ascultătorii de popoarele antice, fiind inclusă în cânturi și în anumite ritualuri. Se întâlnește și în cultura indiană, în cântarea Torei. Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici, care le-au introdus în cântul gregorian. Papa Grigore al XIII-lea a propus eliminarea lor
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
recitării de la început (aici cântă și corul). Partea se încheie repetând alleluia în tutti. În unele versiuni arhaice se interpretează de trei ori jubilarea, iar de fiecare dată se cântă o variantă mai lungă, aceasta fiind probabil o urmare a cântării improvizatorice. Fragmentul pentru cor „For Unto Us a Child Is Born” din oratoriul "Messiah" de Georg Friedrich Händel conține numeroase exemple de melismă. Fraza cu cea mai lungă melismă începe cu al treisprezecelea timp din partea sopranei și se termină cu
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
țărănesc iar mama lui era în serviciul unei familii princiare pe nume Lobkowitz din apropierea satului natal.[2] Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului alături de coriștii bisericii. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume. Unul dintre primii lui profesori de
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
pe tot parcusul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei. Un rol important în formarea muzicală a lui Dvorak îl vor avea cantorii bisericii de la care tânărul Antonin va învăța meșteșugul cântărilor bisericești în tradiția husită. Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat Jean Hus. Acesta a fost influențat în gândirea lui
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
de un alai de călăreți îmbrăcați în costume naționale, cu colaci moldovenești și cu versuri rostite de unul dintre bătrânii satului. La această sărbătoare a participat a participat o mulțime mare de credincioși atât localnici, cât și din localitățile învecinate. Cântările bisericești au fost interpretate de Corala „Armonia” de la Constanța. În piciorul Sfintei Mese din altar au fost așezate părticele de moaște, preotul paroh precizând că cele așezate la ridicarea bisericii nu s-au mai găsit, fiind pierdute, probabil, în timpul războiului
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
cunoscute și luate în considerare într-o asemenea cumpănă a dreptății internaționale. Jurnalul adăugat la sfârșitul cărții conținând însemnările intime ale femeii care l-a iubit mereu nemărturisit pe eroul principal, oarecum misterios, e un poem erotic în proză, o Cântare a cântarilor din vremurile vitrege ale istoriei basarabene care adâncește sentimentul de tensiune psihologică stârnit de carte prin eșecul deplin al vieții sentimentale a personajului, viață care, dacă împrejurările ar fi fost altfel, ar fi fost și ea frumoasă sau
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
luate în considerare într-o asemenea cumpănă a dreptății internaționale. Jurnalul adăugat la sfârșitul cărții conținând însemnările intime ale femeii care l-a iubit mereu nemărturisit pe eroul principal, oarecum misterios, e un poem erotic în proză, o Cântare a cântarilor din vremurile vitrege ale istoriei basarabene care adâncește sentimentul de tensiune psihologică stârnit de carte prin eșecul deplin al vieții sentimentale a personajului, viață care, dacă împrejurările ar fi fost altfel, ar fi fost și ea frumoasă sau măcar acceptabilă
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
Neuma poate fi oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică. Notația neumatica continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele notații ecfonetice, apărute din secolul al V-lea, utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil o notație simplificată pentru diferite „formule muzicale”. Originea
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Neuma poate fi oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică. Notația neumatica continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele notații ecfonetice, apărute din secolul al V-lea, utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil o notație simplificată pentru diferite „formule muzicale”. Originea neumelor nu este cunoscută cu certitudine. Există mai multe
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]