10,800 matches
-
observa, noțiunea de canon este redată atât prin „regula” cât și prin „canon”, ceea ce demonstrează cât se poate de clar că Dionisie Exiguul a fost primul canonist care a introdus noțiunea de canon în limbajul latin de specialitate. În viziunea călugărului daco-roman, ordinea enumerării textelor canoanelor Sinodului de la Sardica diferă de limba greacă (Sintagma Ateniană). De exemplu, în versiunea lui Dionisie, conținutul canoanelor cinci și șase sunt identice cu textul canonului șase din Colecția greacă. În schimb, textul canonului cinci din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ajunsese la uniformizarea celor două tradiții pascale. A fost necesară intervenția papei Adrian I († 795) și invocarea autorității Sinodului I ecumenic de la Niceea (325) ca data romană să fie însușită. Tradițiile și variațiile din Statul Franc sunt cunoscute prin intermediul incidentului călugărului irlandez Columban († 615). Respectând ciclul roman de 84 de ani cu unele modificări, unde echinocțiul era socotit la 25 martie și conducând mănăstirea Luxeuil, acesta intră în conflict cu episcopii franci. Aceștia din urmă, adepții sistemului lui Victoriu de Aquitania
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
evreilor). Să rămână fiecare cu Dumnezeu la ceea ce este chemat, dacă și o tradiție și alta este bună. În Irlanda și în Britania computul dionisian a fost întâmpinat cu aceeași intransigență și spirit regional. În general, anglo-saxonii, barbari convertiți de către călugărul Augustin, au primit de la el ciclul pascal dionisian. Inițiativa va fi apoi ușurată și datorită faptului că pe scaunul de arhiepiscop de Canterbury a ajuns grecul Teodor († 690). Acesta s-a dovedit un om foarte învățat, filosof, cu mari merite
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răsăriteni - de talia lui Chiril al Alexandriei sau a lui Grigorie al Nyssei - i-a cerut pătrundere intelectuală, o cultură foarte variată și mult har. Scopul traducerilor din limba greacă în limba latină a fost de a ajuta confrații săi, călugării sciți, în vederea apărării Ortodoxiei, în contextul discuțiilor hristologice, pentru combaterea nestorianismului. De asemenea, traducerea canoanelor nu arată o lucrare mecanică de arhivar, ci o cunoaștere a izvoarelor creștine ecumenice, precum și talent literar. Astfel, pune la îndemâna clericilor, monahilor de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Faulhaber la München au vorbit cu mult curaj. Peste 300 de preoți catolici germani și austrieci au fost deportați la Dachau; mulți dintre ei au plătit cu viața rezistența lor: Bernahrd Lichtenberg, preot la catedrala din Berlin, iezuitul Lupert Mayer, călugării August Ruf și Max Joseph Metzger, pastorul Dietrich Bonhoeffer, mare teolog. Și dintre laici foarte mulți au plătit cu viața; de la Hans și Sophie Scholl, autori, în 1942, ai manifestelor semnate Trandafirul alb împreună cu Will Graf, pînă la colonelul Claus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost luate și în alte părți: la Köln, în zona britanică, la impulsul lui Leo Schwering, fost deputat în Landtag, și al lui Konrad Adenanuer, cu acordul arhiepiscopului Frings, personalități catolice și evanghelice s-au strîns la mănăstirea Walberberg în jurul călugărilor dominicani Laurentius Siener și Eberhard Welty. Alte grupuri au apărut la Düsseldorf, la Münster, la Wüppertal, la Bochum. În Nord, unde rădăcinile Zentrum-ului n-au fost niciodată puternice, protestantul Hans Schlange-Schöningen a fondat Demokratische Union, în timp ce la Hamburg lua naștere
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în perioada post-franchistă: fragmentarea regională și clivajele personale. În Țara Bascilor, supraviețuia o rețea clandestină a Partidului Naționalist (PNV), care rămînea influent în rîndul populației, iar în Catalonia s-a format o opoziție de inspirație creștin-democrată chiar din 1945 datorită călugărilor de la mănăstirea Montserrat 15. Pe plan național, Francisco De Luis a fondat în 1954 o structură creștin-democrată, Associación española de Cooperación europea (AECE), care se sprijinea pe partidele europene de aceeași inspirație. În 1956, a fost creată o altă mișcare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de prostime sunt ilustrative în acest sens. În Neculce găsim următorul fragment menționat de Pompei Gh. Samarian: "mergând cu multă gloată din țară la Poartă, cu mulți boieri și mazili și curteni și cu ceilalți mai proști, și preoți și călugări..." etc. (Letopeiseți.) Abia mai târziu prostia s-a identificat cu oligofrenia. Anterior, pentru oligofrenie exista o terminologie care încă mai persistă pe alocuri, dar cu oarecare schimbare de nuanță: slab de minte (slăbiciune de minte), nevolnic, slab de hire. Trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Râșca) între 1850 și 1860, profil pe care îl sintetizăm în tabelul anexat la finele capitolului referitor la ospicii. Nu avem nici o cunoștință despre personalul sanitar sau mănăstiresc îngrijitor de bolnavi. Credem însă că îngrijirea bolnavilor era lăsată în seama călugărilor, la această mănăstire existând o astfel de tradiție care s-a perpetuat până spre cel de al doilea război mondial, când la Râșca a fost adăpostită o unitate militară spitalicească. Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca are foarte multe necunoscute. Interesându
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
seminar de teologie, biserică parohială și lăcaș de cult pentru bolnavii psihici ai Spitalului Socola Orice biserică este un spațiu viu al comuniunii omului cu Dumnezeu și al trăirii în dimensiunea veșniciei. Inițial mănăstire de maici (sec. XVI-XIX), apoi de călugări (1803-1886) și local al Seminarului Teologic "Seminaria Veniamina", sub oblăduirea lui Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, și martoră a Unirii Principatelor Române (1859), a devenit apoi biserică parohială. Adăpostind, în cimitirul alăturat, oseminte ale unor mari personalități din vremuri îndepărtate și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de stavropichie. În anul 1803, fiind stareță Elisabeta-Schimonahia, sora Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, prin hrisovul domnesc dat de Alexandru Moruzzi, la 5 septembrie, călugărițele de aici au fost mutate la Mănăstirea Agapia, județul Neamț, în care viețuiseră până atunci părinți călugări, iar aceștia au fost aduși la Mănăstirea Socola, împreună cu starețul lor, Sofronie Arhimandritul. Aici au reorganizat spațiul existent, întemeind astfel vestitul Seminar Teologic "Seminaria Veniamina", recunoscut prin erudiția excepțională a vestiților săi dascăli teologi, care apoi i-au conferit și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
această biserică plină de istorie și cu peripețiile ei, sperăm să dăinuie în veci și monumentul eroilor, prin monumentul deosebit ridicat aici în cinstea lor. Loc de slujire sacră timp de aproape cinci secole, străjuit de rugăciunile maicilor și ale călugărilor, odinioară viețuitori aici, Biserica "Schimbarea la Față Socola" oferă credincioșilor un program liturgic complet, într-o atmosferă duhovnicească binecuvântată: în ajunul duminicilor și sărbătorilor, se săvârșește slujba Vecerniei, uneori completată cu rugăciunile Litiei; în afară de Sărbătoarea Bobotezei, când se sfințește agheasma mare, la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în care căuta destindere la Cambridge sau când îl vizita pe Partridge la Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi întâmplat dacă nu ar fi acceptat oferta de la Cambridge, o ofertă pe care nu ar fi putut-o primi în Austria. Iată opinia prietenului său Frank Parak: „Pe temeiul concepției sale despre viață, ar fi intrat probabil ca frate călugăr la Hütteldorf sau la Kloster Neuburg, unde lucrase deja ca ajutor de grădinar într-o vară.“ Tractatus-ul său, apărut în Anallen der Philosophie a lui Ostwald, ar fi rămas neobservat, O VIAȚĂ DE EROU? 107 contactul său cu Cercul de la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de comunitate și sunt favorizate sau defavorizate de evenimente politice. Viața bună trebuie să fie trăită într-o societate bună și ea nu este pe deplin posibilă altfel.“ (B. Russell, „What I believe“, în op. cit., p. 63.) 52 Despre un călugăr student, pe care l-a cunoscut atunci când începuse să studieze la Cambridge, Wittgenstein a spus: „Să citească câteva cărți bune dintr-o știință a naturii și să vadă ce gândire modestă este aceasta.“ (Apud Br. McGuiness, Approaches to Wittgenstein, Routledge
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de semnificative. Astfel, sunt prezentate pilde despre oameni simpli, cetățeni ai Republicii Democratice Vandana, zidari, sudori, cofetari și chiar hamali, care au ajuns să adune averi considerabile. Până și oamenii bisericii au izbutit asemenea performanțe, fiind descris și cazul cucernicului călugăr Inochentie: acesta a cultivat cu sârg și iubire pătlăgele marca "Inima milostivă", care a devenit, alături de tradiționala boia iute, un brand al patriei sale. (Cum mănăstirea se afla chiar la Brandul Mare, se și spunea cu mândrie "Brandul nostru de la
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Zumba) a scos la iveală mărturii de necontestat cum că vandanii care nu și-au părăsit niciodată pământurile natale au pus bazele unei agriculturi avansate încă din paleoliticul inferior, artefactele găsite în marile șantiere de la Piscul Babei, Râtul Gros, Valea Călugărului etc., dovedind că străbunii protovandanii se foloseau deja de atunci de plugul din fier. Ba, mai mult: au fost descoperite din aceeași perioadă și mașinării extrem de complicate, al căror scop minunat nu a putut fi încă identificat. De asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
care, identificându-se cu preoții Templului, au ales moartea voluntară. Însă ei nu se opresc aici, ucigându-și și familiile, cum făcuseră sicarii din Massada. Evreii descriși în aceste cronici practicau iudaismul cu minuțiozitate. Nu se deosebeau prea mult de călugării și călugărițele creștine, care prețuiau mult ocazia de a se sacrifica, nici de cruciații care considerau că moartea pe câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul din Mainz arată că martiriul era și idealul cruciaților
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de semnificative. Astfel, sunt prezentate pilde despre oameni simpli, cetățeni ai Republicii Democratice Vandana, zidari, sudori, cofetari și chiar hamali, care au ajuns să adune averi considerabile. Până și oamenii bisericii au izbutit asemenea performanțe, fiind descris și cazul cucernicului călugăr Inochentie: acesta a cultivat cu sârg și iubire pătlăgele marca "Inima milostivă", care a devenit, alături de tradiționala boia iute, un brand al patriei sale. (Cum mănăstirea se afla chiar la Brandul Mare, se și spunea cu mândrie "Brandul nostru de la
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Zumba) a scos la iveală mărturii de necontestat cum că vandanii care nu și-au părăsit niciodată pământurile natale au pus bazele unei agriculturi avansate încă din paleoliticul inferior, artefactele găsite în marile șantiere de la Piscul Babei, Râtul Gros, Valea Călugărului etc., dovedind că străbunii protovandanii se foloseau deja de atunci de plugul din fier. Ba, mai mult: au fost descoperite din aceeași perioadă și mașinării extrem de complicate, al cărui scop minunat nu a putut fi încă identificat. De asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
un scenariu "second best"? Un alt proiect, "Pegasus" continuă să rafineze cronovizorul aflat la Vatican, inventat de un grup de 12 oameni de știință, inclusiv Enrico Fermi (laureat Nobel) și Werner von Braun (părintele programului spațial ameri can), reuniți în jurul călugărul Ernetti Pellegrino, genial specialist în fizică cuantică, în jurul anului 1950. Crono vizorul este un aparat ce captează prin rezonanță frecvențele armonice superioare remanente ale oricărui cuvînt sau faptă din trecut. Acestea nu dispar niciodată, ci se conservă într-o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dintre pădurile de prin apropiere. Se gândeau că trebuie să stea ascunși până se domolește furia acestei pacoste. Apoi aveau să revină în târg cu tot calabalâcul ca să-și reia, ca de multe alte ori, viața de la capăt. Preoții și călugării de la mănăstire au strâns în lăzi odoarele și icoanele făcătoare de minuni. S-au adunat, la urmă, cu pioșenie, în jurul raclei cu sfintele moaște. Trebuia luată și ascunsă degrabă pentru a nu cădea în mâinile păgânilor. După ce au făcut rânduiala
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a făcut-o numai cu credința că va trăi mai ușor, dar ne spune nepotul său, Matei a devenit mare bețiv, arțăgos și foarte certat cu pravila 83. Despre celălalt frate, Iancu (Iachift), ne spune tot nepotul său, Matei: "Era călugăr doar de formă, nu stătea la mănăstire, era arendaș prin județul lași, în tovărășie cu unul anume Mandrea. Se îmbrăca călugărește doar cînd mergea în oraș, încolo umbla civil. Pasionat de vînătoare, avea o sumă de cîini prepelicari și copoi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar destul de transparent. În basmul mai sus amintit, găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]