KorAP: Find »[drukola/base=certa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...217 218 219 ...284 >

7,090 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

mai tutuia. Situația devenea îngrijorătoare. „La propriu.“ Am stat și m-am gândit. În camera hotelului, Mihnea mă amețise cu poveștile lui cu algoritmi și grafice de predictibilitate. Dar nu eram sigur că mă lăsase să mă apropii. Oricum, mă certasem cu Maria, apoi și cu el. Pusesem oare mâna pe calculator? Și, dacă nu-mi mai aminteam, asta nu se datora tocmai faptului că-i atinsesem tastele? Am răspuns repede, dezinvolt: „În țară. Chiar pe PC-ul meu.“ Grosescu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar râdeau, femeile o ocărau, o osândeau, o priveau cu dispreț, de parcă n-ar fi fost decât un păianjen. Maică-sa le permitea toate acestea, era și ea de față, dădea din cap și încuviința. Pe atunci, din cauza bolii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Filippovna, bătând din picior. Hei, unde te duci? Pe cine o să anunți? Pe Nastasia Filippovna, bâigui prințul. — Cum de mă cunoști? îl întrebă ea repede. Nu te-am văzut niciodată! Du-te și anunță... Ce-i cu țipetele astea? Se ceartă, îi răspunse prințul și porni spre salon. Intră într-un moment decisiv: Nina Alexandrovna era gata deja să uite că „se resemnase“; de altfel, îi lua apărarea Variei. Alături de Varia stătea și Ptițân, care renunțase la hârtia scrisă cu creionul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era o ființă de tot nimicul, nu puteai stoarce de la ea o vorbă mai acătării. A ajuns până acolo, că mi-a furat un cocoș. Nici acum nu-s sigur, dar numai ea o putea face. Din pricina cocoșului m-am certat cu ea, și încă rău de tot; dar s-a întâmplat că, la prima mea cerere, mi s-a repartizat altă locuință, într-un vorstadt din partea cealaltă a târgului, în casa plină de copii a unui negustor cu barbă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase de mult. Dar, peste încă o săptămână, primi de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lingușeli“. Ce-i drept, e drept: Kolea nu umbla cu lingușeli; reușise să se pună acolo cu desăvârșire pe picior de egalitate și independență, chiar dacă uneori îi mai citea generălesei cărți și reviste, însă întotdeauna era serviabil. De altminteri, se certase crunt de vreo două ori cu Lizaveta Prokofievna, îi declarase că e un despot feminin și că nu-i va mai călca piciorul în casa ei. Prima dată cearta se iscase pe marginea „problemei femeii“, iar a doua oară în privința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe tine te-ar aștepta pieirea... poate, chiar mai neîndoielnică decât a ei. Dacă v-ați despărți din nou, aș fi cât se poate de mulțumit; dar n-am intenția să vă stric socotelile sau să vă fac să vă certați. Deci, fii liniștit și nu mă bănui. De fapt, știi și singur dacă ți-am fost vreodată rival adevărat, chiar și atunci, când a fugit la mine. Uite, ai izbucnit acum în râs; știu ce te-a făcut să zâmbești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a doua zi, deși „și așa va fi prea târziu“. A doua zi îl așteptaseră toată dimineața; l-au așteptat până la prânz, la cină, și, când s-a făcut întuneric de tot, Lizaveta Prokofievna s-a supărat și s-a certat cu toți, nepomenind, firește, nici un cuvânt despre prinț printre motivele disputei. Nu se rosti nici un cuvânt despre el nici în decursul celei de-a treia zile. Când întâmplător, la masa de prânz, Aglaia lăsă să-i scape că maman e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
porumbel. Vă mai amintiți cum am doborât împreună porumbelul? — Iar mie tot atunci mi-a adus o cască din carton și o sabie de lemn. Mi-amintesc și eu! strigă Adelaida. — Și eu mi-aduc aminte, confirmă Alexandra. V-ați certat atunci din pricina porumbelului doborât și ați fost puse la colț; Adelaida stătea cu casca și sabia. Spunându-i Aglaiei că a ținut-o în brațe, generalul o făcuse doar așa, numai ca să înceapă discuția și numai pentru că aproape întotdeauna așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
indignare. — Încetează, Kolea! strigă prințul pe ton implorator. Din toate părțile se auziră vociferări. — Citește! Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm! Nu mai era nimic de făcut. Kolea, înfierbântat, roșu, tulburat, continuă lectura cu vocea emoționată: „Însă, în timp ce proaspătul nostru milionar era, cum s-ar zice, în al nouălea cer de bucurie, s-a produs un incident de cu totul altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
febrilă și cu vocea alunecoasă, în timp ce râsul celor prezenți lua din ce în ce mai multă amploare, trebuie să fac observația că nu i-am corectat decât prima jumătate a articolului, deoarece la mijloc nu ne-am înțeles asupra unei idei și ne-am certat, așa că jumătatea cealaltă nu i-am mai corectat-o și, dacă-i agramată (și e agramată!), nu eu sunt de vină... Uite ce grijă are! strigă Lizaveta Prokofievna. — Dați-mi voie să vă întreb, i se adresă Evgheni Pavlovici lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înainte, Nastasia Filippovna este foarte exigentă, primește în casă numai pe alese. Cu toate acestea a strâns pe lângă ea o echipă întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la Petersburg, poate chiar în legătură cu treburile lui Evgheni Pavlovici, din care se pare că ieșise ceva la iveală. Plecând, ea adăugă că astăzi Lizaveta Prokofievna este într-o stare sufletească infernală, dar cel mai îngrozitor e că Aglaia s-a certat cu toată familia, nu numai cu tatăl și mama ei, ci și cu amândouă surorile - și că „asta nu-i bine deloc“. Dându-i parcă în treacăt această veste (care pentru prinț era extrem de importantă), fratele și sora se retraseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră, prințe, nu s-a suflat o vorbă!“ Dar cel mai important și mai amuzant era că Aglaia se certase cu ai casei din pricina lui Ganea. Habar n-avea cum s-au petrecut lucrurile, dar știa precis că Ganea fusese motivul care declanșase cearta (dacă vă puteți imagina), și cearta e grozavă, deci trebuie să fie ceva important la mijloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bate vântul din altă parte. Cât despre Evgheni Pavlovici, strigă el cu o însuflețire neobișnuită, totul e calomnie absurdă, cea mai mare dintre calomnii! E o defăimare, o intrigă, cineva dorește să strice totul și să ne facă să ne certăm. Vezi, prințe, îți șoptesc la ureche: între mine și Evgheni Pavlovici încă nu s-a rostit nici o vorbă, pricepi? Nu suntem legați prin nimic, însă această vorbă poate fi rostită și chiar curând, poate chiar foarte curând! Deci, totul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
respect - și tocmai aceasta era toată pacostea. Privindu-și fiicele, era chinuită de teama că le dăunează în carieră, că are o fire ridicolă, indecentă și insuportabilă; bineînțeles, își învinuia de asta și fiicele, și pe Ivan Feodorovici și se certa zile întregi cu ei, iubindu-i în același timp până la uitare de sine și aproape cu patimă. Cel mai mult o chinuia temerea că și fetele ei devin la fel de „ciudate“ ca ea și că pe lume nu mai există și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aici și ai ascultat! Pentru asta, n-o să-l iert, n-o să-l iert pe prințișor, niciodată n-o să-l iert! Și de ce Aglaia, de trei zile, o ține numai într-o isterie, de ce era cât pe ce să se certe cu surorile, chiar și cu Alexandra, căreia îi săruta întotdeauna mâinile și o respecta ca pe maică-sa? De ce, de trei zile, ne dă bătăi de cap? Ce să caute aici Gavrila Ivolghin? De ce ieri și astăzi s-a apucat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
plâns și ne-a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință despre zidul casei vecine, încât neapărat va începe să tânjească după acest zid, poți fi sigur de asta. — A spus adevărul: o să se certe, o să se încaiere cu tine și o să plece, și cu asta, basta! Și, cu demnitate, Lizaveta Prokofievna trase mai aproape coșulețul cu broderiile ei, uitând că deja toți erau gata să plece la plimbare. Mi-aduc aminte că tare se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
supere mai tare pe ea însăși din cauza asta, lucru care i se citea în scânteierea ochilor; de regulă, după un minut își muta mânia asupra celui cu care vorbea, indiferent dacă acesta era sau nu vinovat, și începea să se certe cu el. Știindu-și, simțindu-și timiditatea și sfiala, intra de obicei rar în discuție și era mai taciturnă decât surorile ei, uneori chiar prea taciturnă. Însă când, mai ales în asemenea cazuri delicate, trebuia neapărat să deschidă discuția, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
va supăra dacă ea se va duce s-o caute în parc și că, probabil, acum stă cu o carte în mână pe banca verde de care le-a vorbit acum trei zile și din pricina căreia mai că nu se certase cu prințul Ș., care nu găsise nimic deosebit în amplasamentul acestei bănci. Surprinzându-i la întâlnire și auzind cuvintele ciudate ale fiicei ei, Lizaveta Prokofievna era teribil de speriată din mai multe motive; dar, aducându-l acum cu ea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Kolea și, ultimul, Ippolit. IItc "II" Trecuseră de-acum cinci zile de când Ippolit se mutase în casa lui Ptițân. Totul se petrecuse cumva natural, fără vorbe mari și fără vreo disensiune între el și prinț; nu numai că nu se certaseră, dar parcă se despărțiseră prieteni. Gavrila Ardalionovici, atât de ostil cu Ippolit în seara aceea, venise în persoană să-l viziteze, de altfel în cea de-a treia zi după incident, condus probabil de un gând subit. Cine știe de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deodată atât de mult, încât nu mai semăna deloc cu cel dinainte. Îl mai neliniștea și faptul că în ultimele trei zile bătrânul nu mai pusese strop de băutură în gură. Știa că s-a despărțit și chiar s-a certat cu Lebedev și cu prințul. Kolea de-abia se întorsese acasă cu două litre de vodcă, pe care o cumpărase cu banii lui. — Mamă, zău că-i mai bine să bea, încercase el s-o convingă pe Nina Alexandrovna, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Kolea insista, încercând să-și convingă mama că la mijloc nu-i decât faptul că tânjește după băutură sau, poate, și după Lebedev, cu care generalul intrase în niște speciale relații de prietenie. Însă, cu trei zile mai înainte, se certase brusc cu Lebedev și o rupsese cu el teribil de furios; chiar și cu prințul avusese cine știe ce scenă. Kolea îl rugase pe prinț să-i explice și, în cele din urmă, ajunsese să aibă bănuiala că nici acesta nu vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
apucat de demență. Kolea încă nu înțelegea cu totul cum stau lucrurile și chiar spera să aibă succes cu severitatea. — Ei, acum unde ai de gând să mai mergem, generale? spuse el. La prinț nu vrei, cu Lebedev te-ai certat, bani nu ai iar eu nu am niciodată. Uite-așa, am rămas cu buzele umflate în mijlocul străzii. — Mai plăcut e să umbli cu buzele umflate decât să rămâi cu ele umflate, bâigui generalul. Cu acest calambur... am făcut furori... în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ariciul, urmat în fugă de Kostea Lebedev; Aglaia n-a putut răbda și, văzând că mesagerul agită cam prea tare coșulețul, a strigat de pe terasă în urma lui: „Kolea, te rog, nu-l scăpa, dragul meu!“ ca și cum nu s-ar fi certat cu el cu câteva clipe mai înainte; Kolea s-a oprit și, tot ca și cum nu s-ar fi certat, i-a strigat cu cea mai mare prietenie: „Nu, nu-l scap, Aglaia Ivanovna. Fiți cât se poate de liniștită!“. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]