6,344 matches
-
gradele până la acela de profesor. Este vicepreședinte al Asociației Umoriștilor Români și, din 1990, deputat în Parlamentul României, inițial ca reprezentant al Partidului Liber-Schimbist, al cărui membru fondator a fost. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale (1967). Debutează în presa literară cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a.
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
literar și artistic” ș.a. Debutul său editorial l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962). Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale și remarcându-se ca un bun specialist în materie, i-a consacrat mai multe lucrări: Caragiale. Universul comic (1967), Nu numai Caragiale (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și I.L. Caragiale față cu kitschul (1988) ș.a. Prima lucrare, pornind de la teza de doctorat, e o monografie a comicului caragialean, studiu sistematic propunându-și să-l fixeze mai precis
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
în materie, i-a consacrat mai multe lucrări: Caragiale. Universul comic (1967), Nu numai Caragiale (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și I.L. Caragiale față cu kitschul (1988) ș.a. Prima lucrare, pornind de la teza de doctorat, e o monografie a comicului caragialean, studiu sistematic propunându-și să-l fixeze mai precis pe scriitor în marea tradiție comediografică și să-i definească „orizontul tipologic” și „mijloacele”, apartenența stilistică. După un examen minuțios al „filiațiilor” și al „influențelor”, cercetătorul argumentează o dată mai mult
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului liric (1977), antologia Drumuri și zări (1982, în colaborare). A scris prefețe la ediții din opera lui I.L. Caragiale, N. Gane, Delavrancea, Homer, Alejo Carpentier ș.a. SCRIERI: Caragiale. Universul comic, București, 1967; Tensiunea lirică, București, 1971; Stelele cardinale, București, 1975; Pygmanolion, București, 1982; Nu numai Caragiale, București, 1984; Alfabetul de tranziție, București, 1986; I.L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988; Pentru contra, București, 1991; Râsete în Parlament, București, 1994; Caragiale
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
București, 1972; Antologia umorului liric, pref. edit., București, 1977; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Viorica Diaconescu, Florin Manolescu, Alexandru Melian și Petre Nicolau). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Ștefan Cazimir, „Caragiale. Universul comic”, CNT, 1967, 14; Al. Călinescu, Două studii despre Caragiale, IL, 1967, 10; Al. Piru, Lirismul ca tensiune, RL, 1971, 28; Al. Ciorănescu, Ștefan Cazimir, „Tensiunea lirică”, „Revue de littérature comparée”, 1975, 3; G. Dimisianu, Un eseu despre Eminescu, RL, 1975
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
Dem. Ionașcu), București, 1975; Draga noastră președintă. Bărbatul la 30 de ani, București, 1976; Un car de suflet, Timișoara, 1977; Amintiri inventate, București, 1978; Iubirea, Chiajna și eu. Mărirea și decăderea lui Alior Sfoiag, București, 1978; Mic dicționar de subiecte comice, Timișoara, 1979; Idei de-a gata, București, 1981; Moda jurnalelor, București, 1982; Primul trimestru, Timișoara, 1983; Salt în mâine, București, 1984; Peștișorul Geo și ceilalți, Timișoara,1986; Iubiri paralele, Timișoara, 1987; Cartierul sonor, București, 1989; Privind peste umăr, I, București
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
are o rubrică de satiră la care colaborau Gh. Tăutu, N. Roiu și I. G. Athanasiadi. Se republică și Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 de Nicolae Istrati, în care scriitorul urmărise obținerea unui comic de limbaj prin folosirea unui amestec de grecisme, slavonisme și arhaisme. Textul era însă, la 1868, anacronic și fără finalitate. B. P. Hasdeu și Cezar Bolliac sunt criticați în două articole nesemnate, primul pentru că în loc să se dedice științei face politică
CLOPOTELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
apoi un expozeu asupra poeziei românești de avangardă din deceniul al patrulea, unde sunt caracterizate, cu bogate exemplificări, dadaismul, futurismul, suprarealismul. Se insistă asupra caracterului lor antiacademic (și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
prin modul de tratare a personajelor, Enigma Otiliei rămâne cap de serie în romanul românesc (citadin) interbelic de observație obiectivă. Cu Bietul Ioanide, C. își schimbă tehnica: renunță aproape cu totul la „obiectivitate” și „indiferență”, proiectând asupra personajelor o viziune comică, parodică, uneori sarcastică. Fluxul continuu al narațiunii (caracteristic în Enigma Otiliei) e întrerupt de întoarceri în trecut, de scrisori, de jurnale ca acela al lui Tudorel, de pură esență totalitară, dezvăluind adeziunea la mișcarea de extremă dreaptă, mai exact, legionară
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
a realizat o combinație între această metodă și aceea a ușii. Înainte ca ușa să fie folosită pentru prima dată în mod inteligent, cimpanzeii nu i-au acordat atenție. Pentru cel care vede pentru prima oară experimentele, discuția anterioară pare comică. Köhler își amintea, de exemplu, de felul cum a perceput o prietenă primul experiment din viața ei; ea nu și-a dat seama că maimuțoiul Tschego încerca să împingă cutia din calea ei, de teamă să nu-și piardă mâncarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
exemplu, cineva care merge la o nuntă va ura „casă de piatră!”, iar cineva care merge la o înmormântare va spune „Dumnezeu să-l odihnească!” - și nu invers (de altfel, se poate observa că în anumite comedii se folosește un comic de situație tocmai prin inversarea unor asemenea adecvări ale limbajului la contextul în care acesta se produce). Respectivele ritualuri ale limbajului sunt învățate din copilărie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumită cultură și comunitate; totodată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
absentă niciodată. Debitor literaturii franțuzești, comediograful preia de acolo subiecte, motive, uneori maniera. A mai însăilat piese istorice (Mircea cel Bătrân), cu monoloage emfatice, o ambianță lugubră și multe anacronisme, cuplete, pe care le interpreta amicul său I.D. Ionescu, „cânticele comice”, o revistă slabă, Ai cuvântul!, și o alta, de umor politic, Aripile furtunoase. S-a încercat și în dramatizări, ca de pildă aceea după romanul Kârdjali de Mihail Czajkowski. Ca prozator, el se arată copleșitor prin abundență și dezolant prin
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
explicit acestuia funcția de „ambasador”. Autorul nu se lasă acoperit de narator. Narează el însuși, dar nu spune mai mult decât ar putea să spună personajul delegat. E o relativizare inversă. O altă particularitate este aceea că narațiunea include jocul - comic de cele mai multe ori - și, întrucât instrumentul expresiei este cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
și muzica. Todisco propune clasificarea migrației după aria de ocupare, după cum urmează (http://www.merit.unimaas.nl/braindrain/): oameni de știință, cercetători și academicieni; experți internaționali; funcționari internaționali; manageri multinaționali; clerici și membri ai sectelor religioase și organizațiilor; artiști, actori, comici și lucrători turiști; specialiști din sport; ofițeri, soldați privați; studenți și cei care au absolvit studiile postuniversitare. Iredale propune cinci tipologii pe baza cărora este clasificată forța de muncă calificată (Iredale, 2001, 8): motivația - de exemplu, exodul forțat, capitalul uman
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
par bune de așternut pe „răbojul micii istorii a teatrului”: Un comediant și o fată de familie (1967), General la patru ani (1969), Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală (1970), Tovarășul meu de drum, tutunul (1973). Cu simț al amănuntului comic și pitoresc, memorialistul recompune în manieră anecdotică figuri și scene cu haz, încercând, în tonuri surâzătoare, să reînvie o epocă pe care o cunoaște bine. Târgurile de provincie, unde peregrinează trupe de actori, sunt cadrul predilect al evocării, ispitită, cu
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
motive, ele trebuiau să respecte cât de cât o anumită ordine a naturii. În Arta poetică, Horatius comenta alcătuirea lor, pe care o punea pe seama imaginației necenzurate a poeților, asemănând-o imaginarului oniric și punându-i în seamă un efect comic: Dac-ar voi grumazul de cal să-nădească un pictor/ Cap omenesc și să-mbrace de-asemeni cu pene pestrițe/ Membre-adunate de ici și de colo, așa ca femeia/ Mândră la chip să sfârșească nespus de hidos într-un pește,/ Râsul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
într-o ficțiune vocabularul nou al științei sale și implicațiile imaginare, metaforice, pe care aceasta le propune. Așa că își împănează narațiunea cu note explicative, mai ample decât textul în sine. În Histoire comique des étates et empires de la Lune ⁄ Istorii comice conținând Statele și Imperiile Lunii (1657)14, Cyrano de Bergerac, inserează abil aceste elemente noi ținând de descoperirea lui Galileo, care pe-atunci erau totuși imposibil de verificat din punct de vedere tehnic. Eroul său se înalță deasupra Parisului, grație
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Popa, Paul Lăcătuș, Ed. Larry Cart 2000, 1994 (LT). 26 Visul este utilizat atât ca mijloc de a întruchipa un viitor socialist, ca în opera lui Edward Bellamy, Looking Backward: 2000-1887 ⁄ Privind îndărăt: 2000-1887 (1881), cât și dintr-o perspectivă comică, cum face Mark Twain în A Connecticut Yankee in King Arthur's Court ⁄ Un yankeu la curtea regelui Arthur (1889), anticipând paradoxurile temporale pe care le va exploata Réné Barjavel. 27 La fel cum locuitorii continentului pe care-l numim
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se ciocnească consoanele - bruscând ritmul și imprimând o anume duritate cadenței - creează un efect de stridență. Poetul arici face versuri înțepătoare. Glumița e cam groasă, în stilul onomasticii lui Alecsandri în care demagogul se cheamă Răzvrătescu. Desigur, totul e aici comic, și trebuie luat ca atare, la gradul al doilea. Există însă și un miez grav. Faptul că Heliade Rădulescu îl încondeiază pe Alexandrescu stabilind paralele fictive între numele caraghios și versurile proaste arată un anume exercițiu al ideii. Adică ne
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ghica, nume vechi, "de familie", e însoțit și de prenume. Ca să marcheze caracteristica lui singulară - ca să îl scoată din logica eredității -, Heliade Rădulescu simte nevoia unei construcții mai elaborate, în măsură să sublinieze individualitatea. Rezultă de aici o expresie involuntar comică: Ghici Ioan. Nu e singura însă, mai există și Danielii Skavenski sau Panii Anton. De ce pentru noi această formă sună atât de strident? Să facem o încercare exact în stilul lui Heliade Rădulescu, pe un material contemporan. Brebanii. Cărtăreștii. Simona
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
un vers, luat pe ici pe colea din operele lui Virgiliu și tot atunci din același Virgiliu o femeie, Proba Falconia, a cusut o Sântă Scriptură [...]. În secolul nostru un francez, numit Beuchot, a combinat tot astfel o carte foarte comică, apărută la Paris în 1814, sub titlul de C.C. Tacite, historien du roi, de Madame, de Buonaparte. Ei bine, de ce să nu facem și noi Istoria lui 11 februarie numai și numai din versurile dlui D. Bolintineanu?112 În convenția
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe Landru sau pe cutare autor de reviste de la Cărăbuș? Se îndoiește cineva că, jucând bine reviste proaste, Tănase n-ar prefera să joace bine reviste bune? Nu sunt! Ce-i vinovat Tănase? Născut, și nu făcut, Tănase e tipul comicului predestinat. Ivirea lui pe lume trebuie să fi fost o adevărată intrare în scenă.. Sunt sigur că, văzându-l în leagăn, părinții lui au râs. Trebuie să fi râs și doctorul și moașa și vecinii și toți câți îl vor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Talleyrand? Imposibil! De data aceasta, marele arhitect al universului a, cum se zice, nirnerit-o. Toate însușirile genului, Tănase le întrunește la superlativ: înfățișare, voce, dicție, simț al ritmului, ureche muzicală (era să zic musichallă), comunicativitate, prestigiu humoristic, în fine via comica. Din clipa în care intră și până când iese din scenă, Tănas;e e comic. Râsul izbucnește în spectatori spontan și irezistibil, ca un motor, pus în mișcare prin mise en marche automatique. Dar calitatea de căpetenie a lui Tănase e
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Toate însușirile genului, Tănase le întrunește la superlativ: înfățișare, voce, dicție, simț al ritmului, ureche muzicală (era să zic musichallă), comunicativitate, prestigiu humoristic, în fine via comica. Din clipa în care intră și până când iese din scenă, Tănas;e e comic. Râsul izbucnește în spectatori spontan și irezistibil, ca un motor, pus în mișcare prin mise en marche automatique. Dar calitatea de căpetenie a lui Tănase e că emană simpatie. E simpatic. Eminamente simpatic. Tănase n-ar putea fi luat în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de căpetenie a lui Tănase e că emană simpatie. E simpatic. Eminamente simpatic. Tănase n-ar putea fi luat în serios, dacă ar încerca să exprime ura sau sarcasmul. Expresia lui denunță o bunătate fără margini. Tănase nu e numai comic, e și vesel, ceea ce e aproape, dacă nu cu totul altceva. E vesel și bun. E vesel, pentru că e bun. Bunătatea e totdeauna simpatică, iar veselia, izvorâtă din ea, contagioasă. Aici se ascunde, după a mea părere, secretul marelui succes
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]