5,499 matches
-
demonstrațiile conduc către o adunare În care se afirmă valorile comune, Împărtășite de participanții la acest eveniment ceremonial. Acesta este reuniunea politică: „În aspectele sale cele mai generale, reuniunea nu există decât pentru a depune mărturie despre unitate și despre comuniune. ș...ț Prin formele sale repetitive, reuniunea celebrează armonia, respinge diferența - și, de aceea, poate fi considerată un ritual” (Y. Pourcher, 1990, p. 89). Structura reuniunii politice este una rigidă, intens formalizată: ordinea intervențiilor, lungimea discursurilor, conținutul și, deseori, reacțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transmite ceva lumii profane, fără a mai primi (cel puțin În termenii acestor mituri) altceva În schimb. Sacrificiul unilateral al divinității declanșează Însă reciprocitatea sacrificială - aceasta trebuie să fie refăcută prin devoțiunea oamenilor, adică prin instituirea sistemului de rituri de comuniune de tip rugăciune, ofrandă sau sacrificiu: În ajunul morții sale, Pangu s-a metamorfozat de tot: respirația i s-a prefăcut În vânt și nori, glasul i s-a făcut tunet asurzitor, ochiul drept s-a făcut soare, ochiul stâng
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
circular, un 515 adevărat Eden, format din arbuști și ronduri de flori, scări de marmură ce coboară spre râu, Plaza Mercu Tanda este dominată de o coloană de 78 m Înălțime, monument reflectând pasărea, simbolul orașului iar forma piramidală argintie comuniunea Între Dumnezeu, Om și Natură. Această piață a fost inaugurată la 29 august 1995 de primul-ministru Tun Dr. Mahathir Mohamad, ocazie de a fixa În fațada monumentului o capsulă conținând date despre istoria și dezvoltarea localității Putrajaya. Interesant este și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
putea să consimtă sau cere ceea ce nu este corect, așadar, nu ar putea fi numită «vocea lui Dumnezeu» în acest sens”. 1.1.2.3 Loc de întâlnire cu ceilalți Am spus deja că interioritatea conștiinței este o interioritate de comuniune, dialog cu Dumnezeu și cu ceilalți. Întrebarea care provoacă reflecția noastră este următoarea: cum are loc această întâlnire cu ceilalți în conștiință? Teologul redemptorist german Bernhard Häring (1912 - 1998) în reflecția sa asupra tendinței persoanei spre unitate și totalitate, afirmă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și cu științele umane, la care se adaugă semnele timpurilor și experiența umană. Conștiința apare ca o instanță interioară a omului, care exprimă autonomia lui deschisă spre teonomie, spre căutarea și realizarea adevărului și a binelui, nu singur, ci în comuniune cu ceilalți și cu Dumnezeu. Pe de o parte, ea apare ca „loc” al întâlnirii și al descoperirii lui Dumnezeu în intimitatea sufletului omului, „capabil de Dumnezeu”, iar pe de altă parte, ca „loc” al întâlnirii cu ceilalți, fapt din
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ca „loc” al întâlnirii și al descoperirii lui Dumnezeu în intimitatea sufletului omului, „capabil de Dumnezeu”, iar pe de altă parte, ca „loc” al întâlnirii cu ceilalți, fapt din care rezultă nu o interioritate închisă și izolată, ci orientată spre comuniune, prin aspirația conștiinței la integrarea tuturor potențialităților ființei umane. În această optică putem să vorbim de funcțiile conștiinței morale: ca martor, judecător, normă de moralitate, care exprimă, în cele din urmă, raportul dintre persoană, conștiință și libertate. INCURSIUNE ÎN ISTORIA
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fidei și ce implicații are acest tip de raport, se cuvine să amintim următorul fapt: „Subiectul profesiunii de credință nu este înainte de toate individul, ci Biserica. Credința este actul comunitar, actul Bisericii și orice credincios participă mereu și numai în comuniunea eclezială [...]. Fără Biserică nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru orice ființă umană referirea la ceilalți prin raporturi interpersonale dezinteresate și participarea la proiecte sociale comune. Fecunditatea cuplului se manifestă prin creativitate, solidaritate generoasă și prietenie, pe baza unor resurse, calități și haruri care permit angajarea pentru ceilalți. Totuși, comuniunea de viață și de iubire a cuplului ajunge la culme prin nașterea unui copil, rod al deciziei inteligente și al conștiinței inimii părinților, expresie a discernământului lor matur și corespunde demnității lor umane și creștine. 4. Educația fiilor - linii metodologice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru sine, a conserva pentru sine, a disimula și a avea forța de a-l descoperi. Caracteristica faptului de a se expune, pune trupul pe un plan în care exterioritatea și interioritatea nu se pot separa, adică există o tensiune, comuniunea intimă între exterioritate și interioritate”. În această direcție, D. Tettamanzi propune patru pasaje pentru a „atinge” chipul persoanei bolnave, din perspectiva credinței: primul pasaj este de la trup la corporalitate. Trupul bolnavului, de fapt, nu poate fi conceput ca un complex
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
propria unitate psiho-fizică, relația cu ceilalți, cu medicul și cu cei care formează țesutul social ordinar al muncii și al vieții sale. Relația este cea care face din orice persoană un „eu” deschis față de un „tu”, o ființă chemată la comuniunea cu ceilalți și la dăruirea de sine celorlalți, relația cu „Tu”-ul suprem, ființa transcendentă și absolută care pentru omul credincios este Dumnezeu. În experiența bolii și a suferinței, chiar și această relație suferă o sfidare profundă: poate fi obiect
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Cetățenia implică participarea, iar democrația exprimă cetățenia! Cetățenii citadini pot participa sau nu la conducerea treburilor publice. Fiecare în parte poate gândi că nu contează, dar important ar fi să conștientizeze cât de importanți devin cu toții atunci când comunică, intră în comuniune, constituie o comunitate. De regulă, prin orașele noastre există tendința de a-i lăsa pe funcționarii publici să acționeze în numele orașului... Participarea, implicarea locuitorilor se deprind prin socializare, prin învățare, prin muncă. Ar fi eronat să se presupună că oamenii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
iasă din locuințele lor mizere prin orice mijloace au fost ademeniți cu ceea ce era practic irealizabil: o casă a lor. Din "legea Courant", unii au reținut doar acest cuvânt magic, casa, iar propaganda, o dată în plus, a creat iluzia unei comuniuni între guvern și popor. Un program politic tinzând să flateze spiritul individualist a fost prezentat ca o soluție pentru masele de defavorizați"115. Marile ansambluri și-au câștigat imaginea modernității în legătură cu recunoașterea, în cadrul politicii de amenajare teritorială, a rolului nevralgic
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se sprijină orice ajutor real și orice educație adevărată. Pe cîtă vreme satira respinge obiectul sau îl ține strîns ca să-l poată respinge neîncetat, ironia poate fi calea pe care se poate pătrunde în obiect și se poate întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri sanctuarul sufletului de pătrunderea cu forța a celor din jur. Cînd ironistul provoacă mînie prin comportarea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în vin o cale de a atinge un "extaz purificator al vieții", după cum scria Euripide, și căutau nebunia sacră care să abolească granițele personalității lor și să restabilească acea comuniune primitivă dintre om, animal și vegetal. Însă, chiar dacă această manifestare de veselie se apropia adeseori de delir, ea nu genera întotdeauna orgia. Fundamental rural, cultul devine din ce în ce mai citadin. Sub influența orașelor și a burgheziei urbane asociate comerțului cu vin, festivitățile
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
locuit", în orașul Konstanz (conciliul va fi ținut între 1414 și 1418), împărtășirea credincioșilor se practică folosind doar ostia. De fapt, utilizarea liturgică a împărtășaniei sub forma vinului a încetat încă din secolul al XII-lea, interdicția acestui tip de comuniune fiind oficializată la conciliul de la Konstanz care a urmat Reformei. Observăm așadar că pe parcursul a opt secole catolicismul roman a mutilat, într-un fel, comuniunea simplilor credincioși, rezervând potirul doar preoților (și regilor). Justificările date acestei privări sunt decepționante (au
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sub forma vinului a încetat încă din secolul al XII-lea, interdicția acestui tip de comuniune fiind oficializată la conciliul de la Konstanz care a urmat Reformei. Observăm așadar că pe parcursul a opt secole catolicismul roman a mutilat, într-un fel, comuniunea simplilor credincioși, rezervând potirul doar preoților (și regilor). Justificările date acestei privări sunt decepționante (au în vedere, în principal, rațiuni practice: probleme de conservare a rezervei euharistice, pericolul de a irosi Sângele lui Hristos conservându-l într-o cantitate prea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Paul al VI-lea (conciliul s-a ținut între 1962-1965), Biserica Romană a reintrodus accesul tuturor la potir, fără a preciza de altminteri limitele. Potirul s-a transformat și el de-a lungul timpului. Timp de aproape un mileniu, cupa comuniunii era făcută din lemn. Conciliul de la Reims, din 803, a interzis potirul din lemn în beneficiul celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV-lea conciliu de la Lateran), vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune cineva că în sfântul sacrament al euharistiei rămâne
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ochii noștri, pe Cuvântul Întrupat, pe care ei nu-L pot vedea". Trebuie observat că, începând cu sinoadele de la Ameria din Umbria (1595) și Majorca (1639), odată cu folosirea "purificatorului", o bucată de pânză albă care servește la ștergerea potirului după comuniune, vinul liturgic va fi exclusiv alb, pentru ca țesătura să-și păstreze mereu culoarea imaculată. Răspândirea creștinismului pornind de pe coastele însorite ale Mediteranei a făcut ca vița de vie să fie cultivată foarte departe de mediul ei natural: până la sfârșitul Evului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
biserică, sfântul fiind astfel nevoit să stea cu fața la zid tot restul anului, ca un școlar pus la colț. III. Chefliul european Vinul ajunge "convivial" (de la latinescul convivere, "a trăi cu") prin intermediul celebrării religioase păgâne, iar apoi creștine, care este întotdeauna comuniune. Contrar obiceiurilor noastre, grecii nu consumau practic vin în timpul mesei, ci se reuneau special pentru a bea. Acesta este sensul literal al termenului simpozion, "a bea împreună", instituție tipic elenă prin care cetățenii își manifestau solidaritatea într-un mod vesel
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
en Bellevue Rață à la rouennaise Margaux J. Calvet, 1887 Găini de Bresse umplute la tavă Piftii de fazan de Saint-Hubert Salată Potel Șampanie Montebello Înghețată Brânzeturi Fructe Prăjituri Cafea Coniac sau rom Saint-James, 1884 Era banchet, dar era și comuniune. Banchetul culminează cu vinurle sale, este totuși un simbol al participării la o societate, la un proiect, la o sărbătoare (precum sărbătoarea primarilor, descrisă mai sus). Acesta se materializa într-o funcție socială care făcea din masă semnul apartenenței la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
98 Ceea ce numim astăzi "simpozion", pentru a desemna reuniunile din perioada modernă, pare a nu avea decât puține legături cu modelul original. Exceptând faptul că, după un colocviu, un congres... sau un simpozion, participanții nu uită să bea împreună: după comuniunea întru cuvânt urmează comuniunea întru vin. 99 C. Salles, Les bas-fonds de l'Antiquité, Robert Laffont, Paris, 1982, p. 85. 100 J.-F. Revel, Un festin en paroles, colecția "Pluriel", Hachette, Paris, 1982, p. 93. 101 În Viețile celor doisprezece
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
simpozion", pentru a desemna reuniunile din perioada modernă, pare a nu avea decât puține legături cu modelul original. Exceptând faptul că, după un colocviu, un congres... sau un simpozion, participanții nu uită să bea împreună: după comuniunea întru cuvânt urmează comuniunea întru vin. 99 C. Salles, Les bas-fonds de l'Antiquité, Robert Laffont, Paris, 1982, p. 85. 100 J.-F. Revel, Un festin en paroles, colecția "Pluriel", Hachette, Paris, 1982, p. 93. 101 În Viețile celor doisprezece cezari, biografii critice publicate
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele selectate ulterior în antologii. SCRIERI: Premise literare, Timișoara, 1976; Anotimp interior, Timișoara, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]