6,500 matches
-
au Înființat organizația Balamalaha (majuscule În orig.)”. Modul În care această formațiune politico-economică se Înființase la Huși este descrisă cu precizie: „Partidul evreesc (cel citat mai sus, n.n.) a tatonat terenul pentru a vedea dacă poate lua ființă la Huși”. Contrazicându-se cu cele afirmate anterior, Terdiman Îi liniștise pe șefii cei mari afirmând: „Din cele constatate, evreii (hușeni, compl.ns.) nu au primit această propunere ci șiau manifestat hotărârea de a merge alături de guvern (dr. Petru Groza, compl.ns.)”. Foarte
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Din când În când și În special În pauză, se mai discută despre scrisorile venite din Statul Israel și atunci intervin lămuritorii noștri (subl.ns.) combătând dacă este cazul”. Dar, ne Întrebăm noi, avea cineva curajul nebun de a-i contrazice pe tovarășii lămuritori școliți pe la cursurile de cadre de (dez)nădejde?!? Cu mare satisfacție, autorul notase: „În general Însă aceste scrisori În ultimul timp au un caracter destructiv pentru sioniști”. Care, completăm noi, Își vedeau liniștiți de misia lor trimițând
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o realizare neignorabilă. E cea mai completă, mai elocventă și mai erudită formulare a viziunii tale asupra cinemaului, o viziune care în filmul romînesc de azi mi se pare singura îndeajuns de clară și de bine articulată încît să poată contrazice viziunea neorealistă impusă de Cristi Puiu. știu că nu ți-ai conceput filmul cu vreo intenție polemică (ai scris scenariul acum 20 de ani), după cum știu că admiri Moartea domnului Lăzărescu la fel de mult ca mine. Dar, lansat în acest moment
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dragoste și familie, Alexandru (tatăl lui Ion Iliescu n.n.) a avut în decursul vieții sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgăroaica, despre care oltenitenii spun că ar fi fost țiganca caldarareasa fără știință de carte (deși realitatea o contrazice), i-a dăruit, în 3 martie 1930, pe băiețelul Ionel, ce avea să ajungă președinte al României. Domiciliul la acea dată era pe strada I. H. Rădulescu nr. 8, strada numită (Țigănie) în Oltenița, din pricina numărului mare de țigani care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură și ca minte, așa că Ghiță nici nu încerca să o contrazică în discuțiile ce le purtau. Rareori scos din sărite de purtarea ei, punea mâna pe câte o scurtătură și îi trăgea câteva, ca să arate că el era bărbatul în casă. După ce se căsătoriseră își ridicaseră o căsuță cu o odaie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și de fecioru-său Dumitru, care părea a fi un băiat vrednic la cei treisprezece ani ai lui, ar fi putut în continuare să facă chirii cu căruța, ca să mai scape de necazuri. îi spune planurile sale lui Maria care îl contrazice, cu părere de rău, spunându-i că „nu-s pe măsura timpurilor pe care le trăim”. Dacă el crede că ar mai putea să facă chirii, e bine, dar tot el i-a povestit că în ultimul timp evreii nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ci de veșnicia ei, vorba lui Eminescu”. Aflându-mă foarte aproape de maior, îi spun, oarecum șoptit, că nu Eminescu a spus aceste cuvinte, ci Vlahuță. Superiorul își menține afirmația, în timp ce eu susțineam contrariul. Mare greșeală mai făcusem în acel moment contrazicându-mi comandantul și lucrul acesta avea să-mi aducă multe neplăceri timp de doi ani... Comandantul și-a dat arama pe față de multe ori, cu intenția clară de a scăpa de mine, expunându-mă în diferite momente. Am executat ordinele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spusesem celor din jur că eu voi primi această nouă misiune! Maiorul e oarecum puțin stânjenit, totuși îmi spune că tot eu voi pleca în noua misiune! Cine m-a pus să-mi aprind paie în cap și să-mi contrazic superiorul? Ordinul se execută, nu se discută. „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă”, se mai spune în popor. Plec într-o misiune, indirect periculoasă. Trebuia să păzesc cu cei 40 de oameni ai mei un sector de cale ferată de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
totul e gata și aștept doar ziua de 15 septembrie și ora 8, când toate școlile din țară își deschid larg porțile pentru noul an de învățământ. Adaug însă următoarele: „Să știți că la școala aceasta nu aveți director!” Mă contrazice, spunându-mi abia acum că trebuie să rămân director, fără a mai fi sancționat conform... reclamației. Îi arăt două numere de înregistrare la care înaintasem raportul școlii la sfârșit de an și demisia mea din direcție. Îi mai spun că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
într-adevăr, n-a fost lăsat să-și facă treaba. Și pe urmă a fost acuzat pe nedrept. S. B.: El a fost un personaj tragic, a avut o situație ingrată atunci, un rol ingrat de jucat pentru că îi erau contrazise și uzurpate ordinele. M. M.: Ei, asta am vrut să zic. Și eu am văzut unele filmări și așa zice: "Lăsați-mă în pace!" E clar. S. B.: "Lăsați Armata, băgați unitățile-n cazărmi. Nu incitați!" Dar el se bătea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se autoexilează la Berlin nefiind nici vorbitor de limbă germană și cu atât mai puțin german, în țara care cel puțin aparent reprezintă gradul maxim de alteritate față de civilizația românească, Germa nia. În rest, conținuturile operei, subliniază Ioana Pârvu lescu, contrazic etosul unei societăți și implicit al unei literaturi „naționale”, adică profund identitare, prin faptul că deformează până la grotesc și abnorm exempla- ritatea unui profil identitar. Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd a reacțiilor și a discursului. Pe acest fond de exasperare termică, regimul nocturn lasă loc unei compen- sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un principiu progresiv de expresie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceea ce ține de natura deformatoare a discursului mediatic, „- Lasă, Nae, că se mai și exagerează...”, sau oferind mode- rația ca expresie a diminuării notelor pesimiste, „nu tre buie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este tocmai acest principiu al moderației, această relativizare igienică a paro- xismelor retorice. Cu toate acestea, ceea ce constituie esența discursului catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
toți la răbdare ; mai puțin ca toți rabdă țiganii și țigancele mai puțin de cât toate : cum le strângi puțin în corset, «stai că spui, mânca-te-aș !»” Este opinia unui profesionist cu o lungă experiență, prin urmare, dificil de contrazis. Între bărbați și femei diferența se instalează nu la nivelul utili- zării unor mijloace mai brutale de obținere a mărturisirii, ci doar în privința rezistenței la tortură. Toate aceste amă- nunte sunt trecute cu vederea la lectură pentru că ne amuză comportamentul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vreme - case pe care le admirăm și le studiem de câte ori ieșim la plimbare. Spații largi, prietenoase, calde, funcționale, acoperiș lin, perceput și în interior din cauza lipsei podului, terase răcoroase unde-ți poți petrece seara cu amicii, râzând, cântând, făcând politică, contrazicând, filosofând etc., așa cum orice om de pe lumea aceasta își dorește. Lipsea piscina și verdeața, dar probabil în timp (scurt timp) vor apărea și ele căci, nu-i așa?, și aici oamenii le fac pe rând, în funcție de posibilități, nu peste noapte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
țară și străinătate, ca de exemplu în Canada și India. Referitor la activitatea desfășurată timp de peste 60 de ani de profesorul D.I. Mangeron în cadrul Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași, se poate face afirmația, fără teama de a putea fi contrazisă, că în toată istoria învățământului nostru superior nu se poate găsi un alt exemplu de cadru didactic universitar care săși fi împletit atât de strâns viața sa personală cu cea a instituției în care a lucrat. A creat școli recunoscute
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
acest moment, Teddy Kollek remarc) faptul c) liderii mai b)trâni nu au vrut niciodat) s) recunoasc) existența unei probleme arabe. Golda Meir a respins categoric prezența unei asemenea probleme. Domnul Galili, vechi sionist și membru al unui kibbutz, Îl contrazice pe Kollek. Domnul Peres este un politician prea experimentat pentru a se l)să antrenat Într-o disput) de aceast) natur) În timpul mesei. Și, Într-adev)r, a Început s) discute literatur) cu mine - un coleg scriitor. Și este o foarte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu știu. Nici de câte ori mi-a spus Papago (căci așa Îl poreclisem pe tata, și mulți din prietenii lui au preluat bucuros porecla): „Orice, dar cu o unguroaică să nu aud că te Însori!“. Nu am Îndrăznit nicicând să-l contrazic. Într-un fel Îl Înțelegeam. Impresiile copilăriei nu se șterg ușor. Dar mie mi-au plăcut Întotdeauna ungurii. Cultura și rafinamentul, delicatețea și bunul-gust, Îmi pare bine s-o constat, Îi caracterizează pe mulți. La Paris sau New York, departe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care În avestă echivalează cu Tatăl nostru! După timpul necesar ca să ne familiarizăm cu aceste morminte, treptat am constatat că „orașul morții“ devenea chiar prietenos. Prin incantație, ritmuri și mișcări În spațiu, sunete trimise la distanță, am descoperit că acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
libertatea să-și ia zborul singur, să devină el Însuși. Știam din experiența educării propriilor mei băieți, Antony și Nicolas, că atunci când Încercam să aplic „idealuri“, fie ele chiar lăudabile, eram În pericol să le impun tipare ce riscau să contrazică temperamentul și firea lor. Copiii se simțeau neînțeleși, pentru că nu-i vedeam așa cum erau. Avizat, deci, asupra capcanelor În care poți cădea ca educator, am acceptat poziția la Columbia cu condiția să-mi pot continua În paralel cariera profesională. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se potrivea deloc cu epoca. Anume: extraordinara lamentație a nebunului. În anii ’50, dar și în anii ’60, ’70, Uniunea Sovietică plesnea de triumfalism. Perioada tulbure, de la începutul secolului al XII-lea, așa-numita „smuta”, evocată în creația compozitorului rus, contrazicea stânjenitor contextul istoric. Abia Rusia de azi, traversând dramatic „smuta” sfârșitului de secol XX, oferă fundalul ideal pentru geniala plângere a oropsitului sărac cu duhul - Nikolka. * Primul meu contact cu Dostoievski s-a produs în anii adolescenței. Pe la 16-17 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel om ostil mie în acea împrejurare, încă tânăr, dar care părea la capătul puterilor și care, peste aproximativ un sfert de veac, după ce îl contrazisese nu o dată pe temutul Ceaușescu, avea să moară în condiții dubioase. Care era „ordinea de zi” a acelei mari ședințe, de ce se adunase atâta lume și atâtea fețe simandicoase acolo, în sala „Dinamo” - nu mai știu. Dimineața, lucrările, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în amfiteatru, s-a ridicat și foarte liniștit a afirmat că Gheorghe Gheorgiu-Dej, de pildă, nu este o personalitate și că trebuie să recunoaștem acest lucru, că el nu se poate compara cu..., sau cu... Și nimeni nu l-a contrazis. Faptul m-a mirat și atunci, iar astăzi pare incredibil. Și totuși, îmi amintesc perfect, așa a fost, au fost spuse exact acele cuvinte. Oricât ar părea de ciudat, a existat un asemenea moment, probabil un reflex al destalinizării hrușcioviene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căci știam că, inexorabil, discuția va ajunge la politică (de fapt, nu la politică, nu „politica” mă speria, căci și el îl înjura pe Ceaușescu, cât la trecutul istoric, relativ apropiat). Și cum nu îmi puteam permite nici să-l contrazic, dar nici să fiu de acord cu el nu puteam... Căci cum să fiu de acord cu cineva care încă îl mai admira pe Hitler și considera un mare ghinion înfrângerea armatelor germane la porțile Moscovei, în decembrie 1941? * Regret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]