7,769 matches
-
În mod evident, lumea cunoscută și participarea la cunoaștere se particularizează în raport cu comunitățile umane delimitate de mijloacele denominative ale limbii, încît din relația nemijlocită dintre aceste mijloace și această lume, fiecare comunitate are propriul glosocosmos. Astfel, limba umanizează natura, mediul cosmic, care din existență exterioară omului, devine interioară lui. Mai mult, chiar în cazul aceleiași comunități, fiecare vorbitor, deși se raportează la același glosocosmos este marcat de propria individualitate, prin nivelul și felul cunoștințelor, prin predispozițiile psihice, afective și volitive, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tot coerent, identificînd gîndirea cu expresia (cu exprimarea gîndirii prin cuvînt). Aceasta a permis ca, mai tîrziu, în Evanghelia după Ioan, logosul să-l desemneze pe Isus Cristos, în calitate de creator și de mîntuitor, conform cu opinia stoicilor despre divinitate ca sursă cosmică a ordinii și a raționalității din Univers. Ca atare, logosul permite înțelegerea principiilor și formelor lumii, devenind astfel un aspect al gîndirii umane. În epoca modernă, logosul revine, îndeosebi prin textele lui Hegel, cu accepțiuni care vizează atît semnificațiile originare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea, ar fi preferabil ca această noțiune să fie redată prin termenul glosocosmos (care are în prima parte grecescul glóssa "limbă"), ce sugerează reflectarea realității prin sensurile limbii, reflectare proprie comunității vorbitoare și relevantă pentru modul de umanizare a mediului cosmic specific limbii. Această manieră specifică modelează la rîndul ei pe indivizii vorbitori, încît se regăsește în modul de alcătuire și în componentele discursului. V. categorizare, etnometodologie, dialectică, glosocosmos, praxem, reprezentare, traducere. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO LUARE DE CUVÎNT. Prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sens decît pe plan gramatical (o astfel de construcție poate fi (in)corectă gramatical), dar forța de constrîngere argumentativă este în întregime o chestiune de limbă. Astfel, a înțelege ce semnifică enunțul "E frumos" nu înseamnă referirea la o stare cosmică, ci la intențiile locutorului: "Să mergem la plajă". V. argumentare, conector, topos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN P PARAFRAZĂ. În mod obișnuit, se numește parafrază dezvoltarea explicativă a unei unități dintr-un discurs sau a unui discurs. Noțiunea denumită astfel a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are nimic rațional. Trebuie să recunoaștem că lumea este absurdă, dacă trebuie să judecăm lumea după dreptatea oamenilor. Dar este altfel dacă lumea depinde de o altă dreptate, mai bună. Și tocmai acesta este însuși sensul marilor catastrofe istorice și cosmice de a fi o chemare violentă adresată unei omeniri care tinde să fie autosuficientă și să-și uite condiția creată. Marile flageluri istorice sunt o trecere a lui Dumnezeu care smulge omenirea din vanitatea ei și o aruncă în uimire
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
credeți că el nu există!" (Baudelaire, 1864) 2.1. Concepția elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie Vechile civilizații aveau o conștiință a timpului, după cum atestă calendarele lunare folosite de egipteni, dar nu în sensul continuității acestuia, ci ca un ciclu cosmic continuu, în care natura se regenerează anual odată cu divinitatea. Pentru babilonieni sau asirieni istoria nu avea nici început, nici sfârșit, totul era recurent și se rotea veșnic. Acest mit al eternei reîntoarceri, cum îl numește Eliade, la un act primar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la un act primar, un arhetip plasat undeva la originile cosmosului, în illud tempus, în eternitate, era imitat în mod repetat, la popoarele antice, de către monarh sau preot, pentru a regenera lumea în care trăiau. Marele Timp al marilor cicluri cosmice este însoțit de mitul vârstelor succesive, al "vârstei de aur", aflată la începutul ciclului. Această ciclicitate reprezintă răspunsul omului culturilor tradiționale la "teroarea istoriei" prin chiar refuzul acesteia, prin abolirea permanentă a creației, el trăind astfel fără încetare în momentul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
patru regate constituie, dincolo de îmbărbătarea exilaților evrei, o concepție unitară asupra istoriei universale. Cartea lui Daniel, Întâiul Enoch și Apocalipsele evreiești înfățișează un element necunoscut în celelalte tradiții: evenimentele care constituie istoria universală nu mai oglindesc ritmul etern al ciclului cosmic și nu mai depind de astre; ele se desfășoară potrivit planului lui Dumnezeu 33. În acest plan Israel joacă rolul central, pentru că Mesia va coborî în istorie pentru a salva poporul lui Israel și a întemeia împărăția veșnică. Dacă destinul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Istoria ca întreg este vizibilă numai de la capătul ei. Până atunci, viitorul rămâne în afara oricăror pronosticuri. Cu Învierea lui Iisus, sfârșitul istoriei a avut loc deja, deși nu ne dăm seama. La a doua venire, se va întâmpla pe scară cosmică ceea ce la prima venire s-a înfăptuit doar în Mesia. În soarta lui Iisus, Dumnezeul lui Israel este descoperit ca Dumnezeu ascuns, iar Învierea celui răstignit este revelația eschatologică a lui Dumnezeu ca Sfântă Treime. Până la Parusia, nicio revelație de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ce trebuie să se desprindă din prezent, în timp ce vizionarii apocaliptici au prezis viitorul ce trebuie să irupă în prezent"4. Dacă la această reflecție adăugăm și faptul că, din punct de vedere istoric, Apocalipsa reprezintă o reafirmare vizionară a puterii cosmice a lui Dumnezeu, opusă genului profetic în care puterea lui Dumnezeu este percepută ca desfășurându-se în istorie 5, am putea conchide că profeția este specifică evreilor, în timp ce viziunea apocaliptică, în accepția sa actuală, este dăruită creștinilor. Desigur, această constatare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
constituind ceea ce se numește, destinul său, adică viitorul său probabil și improbabil. Chiar din clipa nașterii însă, alături de influența factorilor ereditari intrinseci, încep a interveni, activ și continuu, circumstanțele extrinseci ale vieții, și diversele lor influențe modificatoare: factori climatici, meteorologici, cosmici, microbieni, umani, sociali etc. Ei pot modifica moștenirea ancestrală de predispoziții fiziologice și morbide, fie adâncindu-le, fie creând altele noi. Orice individ se naște deci cu anumite posibilități reacționale, cărora experiența personală le poate necontenit aduce modificări. Fondul temperamento-constituțional
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
fi atins, atâta timp cât universul este într-o mișcare permanentă. Exemplul cel mai elocvent este bucla spiralei din geometria euclidiană, acceptată secole de-a rândul, pentru ca descoperirea geometriei neeuclidiene să o limiteze la lumea macroscopică, geometria neeuclidiană reprezentând lumea infinitezimală și cosmică. Separarea cunoașterii de conștiință este doar o consecință didactică a nevoii de a explica atributul ei epistemologic. Daniel Clement, Dan Dennett III3 redă complexitatea funcționării creierului ca fiind rezultatul permanentului feedback neuronal și al transformării gândirii într-o narațiune în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
km/sec. sau 1 miliard de km/oră). Această viteză este totodată și forța de propagare a forței de gravitație sau viteza gravitonilor. Diferența dintre viteza luminii și viteza sunetului au permis stabilirea distanței astrelor în cosmos și a fenomenelor cosmice. Sunetul se propagă de 1 milion de ori mai încet decât lumina (340 m/s în aer și 1430 m/s. în apă), timpul scurs între vederea și auzul trăznetului exprimă distanța de locul la care a avut loc. Decalajul
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
nervoasă (și în întregul creier) are loc viața infinitesimală sau viața cuantică, sub nivelul vieții biochimice, dar existentă în ea. Viața cuantică este viața nano și picofizică a omului, de un dinamism superior vieții histologice, și egal cu al dinamicii cosmice. Creierul anatomohistologic și cuantic reprezintă infrastructura cunoașterii și conștiinței. Creierul este organul guvernator și elitist al omului; prin el cunoaștem și avem conștiința cunoașterii, prin el gândim și prin el creăm tot timpul vieții, de la stadiul de hominizi la cel
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
informație, menține un grad de entropie suficient. Aici, utilitatea reglează practica. Acest model informațional, care privilegiază în același timp formalizarea, cuantificarea și programatica, a contribuit ca model simplu al analizei structurale, dar cu un grad de respectabilitate superior, la destinul cosmic al comunicării. "Figura" sa s-a difuzat în științele vieții și în științele etichetate ca umane. Ca joc ale cărui reguli sînt astfel trasate în mare, modelul "bilă de biliard" anunță și generează o mare diversitate de schimbări, dar în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu nu puțină vreme În urmă! (Ce sunt cele câteva milenii ale lui Homo sapiens sapiens față de sutele de mii de ani ale acelui primat ciudat care s-a rupt de congenerii săi, prin nu știm ce accident fizic sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În medievalitatea timpurie, de taifunurile holerei ce Înainta victorioasă pustiind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a absolutizării principiului ei, care vrea să extragă din haosul și anomia cosmică, materială, legi de care ascultă - și trebuie să asculte! - micro și macrocosmosul?! Din „filozofică”, așa cum fusese „știința” În secolele grecești, când matematica sau fizica se Îngemănau cu intuiții nu rareori Înalt poetice, când un Thales, Pitagora sau Heraclit, Democrit și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă vii, vorbind și mișcându-se În teatrul naiv al Misterelor; când trăiau Încă ingenioșii alchimiști ce credeau, copii de geniu, În unitatea lumii și În capacitatea miraculoasă a omului de a ajunge la esență, folosind pentru aceasta Întreg laboratorul cosmic. Când femeia - Femeia! - devenise, Încă o dată, magică, continuând un mister extrem de stimabil, iar cavalerii vremii, de altfel cam bădărani și scuipând pe jos pe dalele și covoarele cele mai scumpe, le aduceau la picioare omagiile lor, uneori În versuri și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nichita și Grigore, care se opreau fermecați la metaforele ei, confiscând-o Într-un strict perimetru estetic, ca o acceptare a morții, o moarte colectivă, a comunității de limbă și cultură! - și, aidoma ciobanului vrâncean, o proiectam pe un fundal cosmic, ca o nuntă la al cărui ritual participau elementele ambientului păstoresc anarhaic, pădurea, stelele, turmele... De ce nu admirăm, de ce nu ridicăm alte balade pe tronul unei admirații ce depășește stricta evaluare estetică sau etnologică? De ce nu Toma Alimoș, Pintea-Viteazul sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un viciu fundamental de metodă. Modelele cosmologice posteinsteiniene, spre pildă modelul pulsatoriu, sunt prefigurate nu doar de Eminescu, ci și de Wagner, de miturile nordice despre Iarna Fimbul și Ziua cea nouă, de mitul chaldeean și platonician al Marelui An Cosmic etc. Logica dinamică a contradictoriului întâlnește logica visului și logica mitului, adică revine la un model al gândirii care a fost reprimat de logica aristotelică. În genere, gândirea științifică a veacului nostru își descoperă înrudiri structurale cu gândirea mitică. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi nedrept să se spună că nu întâlnim la Theodor Codreanu analize, interpretări, observații și explicări uneori ingenioase și pertinente. De pildă, interpretările poemei Luceafărul. Ni se spune că ieșirea din sine a stelei-Luceafăr cu dragoste echivalează cu o geneză cosmică, că întrupările lui Hyperion sunt fapte de expansiune a universului, "degradare energetică prin aspirația la viața efemeră, dar totodată apropiere de simetria perfectă a substanței transcendente", dragostea fiind cea mai înaltă formă de reactualizare a simetriei totale, a fuziunii dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că întrupările lui Hyperion sunt fapte de expansiune a universului, "degradare energetică prin aspirația la viața efemeră, dar totodată apropiere de simetria perfectă a substanței transcendente", dragostea fiind cea mai înaltă formă de reactualizare a simetriei totale, a fuziunii dintre cosmic și uman. Însă Hyperion e numai stea, pe când Cătălina numai om, femeie. Hyperion, exponent al eternității nu poate deveni muritor, Cătălina, muritoare, nu accede la nemurire. E diferența de a înțelege dragostea ca fenomen, contingentă și ca idee, transcendentă. Aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și tendințe care nu au nimic de-a face cu spiritul poporului român, (dacă nu sunt chiar de-a dreptul antiromânești), o astfel de carte ce ne trimite cu grație, dar în același timp cu fermitate la sursele de "înțelepciune cosmică" ale nației ne aduce în suflete un plus de bucurie și de demnitate. "Mișcarea" (București), nr. 2, februarie 1993 Lucian CHIȘU Eminescu filosoful Trimis de Maiorescu la Viena și apoi la Berlin pentru a susține un doctorat în vederea catedrei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
romancier autentic instituie o nouă viziune asupra Timpului (vezi Marcel Proust, Thomas Mann ș.a.) și prozatorul Theodor Codreanu imprimă aici imaginea timpului-oglindă, a timpului reflectat, de la cel individual, al conștiinței, la cel social, al luptei pentru existență, și la cel cosmic prin inversarea "săgeții timpului": Viitorul se scurge atunci spre trecut, violentând lumea pozitivului care continuă totuși să trăiască iluzia că înaintează sper viitor". De aici, Mare Duh devine prin reflexie, Emar-Hud. Autorul urmărește în acest mod: "zidul invizibil, dar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tragică. Și o recunoaște fără menajamente, asumându-și ispășirea păcatului, prin trăirea agonică a neputinței de a muri. Mărturia frontală o găsim în Pulvis: Mai mult ca oricine îmi pare c-am greșit. Dimensiunile universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia limbii poetice de a sugera mai mult decât a spune ceva pe nume. Întreaga artă bacoviană este aceea a intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]