6,333 matches
-
și bluzică, flaneluță, cu băsmăluță curată, se împăca foarte bine cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat sticle, cu mânuțele ei mici și slăbuțe, avea bănuțul ei, și era mulțumită. Avea un fiu mare inginer, cu o funcție mare, era director general, și venea la noi la Cămin de-i
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
foarte ocupat, cu mama la cămin și soția bolnavă acasă... Căutându-i vina și cauza lipsei lui de mângâiere, de dragoste față de mamă - ea fiind olteancă, singură, fără soț, explica nouă cum l-a crescut singură, el fiind un copil cuminte, ascultător, din care a ieșit un om cu care mama și societatea puteau fi mândri. Era credința ei sau poate fața ascunsă a situației sale. Adevărul era că mamei sale nu-i ducea grija, ba și profita de micile ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai arată băiatul meu? Este supărat? Mai este tot așa de frumos și elegant, că tare mult m-am trudit cu el de l-am crescut?!”. Și ne așternea aprecierile care ar fi vrut să fie adevărurile ei: „a fost cuminte, m-a ascultat, a învățat singur, nu l-a ajutat nimeni. Îmi pare rău că nu are și el copii. Dar nu am ce face, acum trăiesc cu dorul și gândul la el, să-i fie bine”. A trecut timp
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bătrân cu baba lui, Trăiau săraci ca vai de lume În adâncimea codrului. Moșneagul nu mai vrea nimic Ci numai moartea și-o dorea; Iar baba ar fi vrut să aibă Un suflet tânăr lângă ea. Să fie un copil cuminte, Un cățeluș sau un pisoi. Dar vreau s-aud și eu cum suflă O altă viață lângă noi. Așa zicea sărmana babă Iar moșul nu mai vrea nimic. Ce-mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
veselia și încrederea aflate în declin, tratamentul recomandat și altul cerut de bolnav, ca să-i facă bine. Fiica ei, mogâldeața de odinioară, sub ochii părinților ei și a noastră, asistații și prietenii lor, a crescut, a terminat o facultate, este cuminte, soțul ei s-a făcut bine, iar noi toți asistații, ca și conducerea, o iubim foarte mult, iar atunci când Getuța este plecată din unitate ne lipsește foarte mult. Asistenta și farmacista noastră se împacă frumos și respectuos cu medicul care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
drăguțule! Să nu ieși din cuvântul lor! Să nu spui minciuni! Să te-nchini dimineața și seara! Să respecți duminicile și sărbătorile! Să fii cuviincios și să dai " Bună ziua!" la cei mai în vârstă! Să fii silitor la carte și cuminte! Că dacă știi carte, ai parte! Ai parte să fii în rând cu lumea! Iar când îs sărbătorile din Postul Crăciunului, Filipii din luna noiembrie, care se țin pentru lupi, să ai grijă! Să nu crâcnești, să nu vorbești nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bunica într-o dimineață, ca de obicei, îmi dă să îmbuc ceva și-mi pregătește și trăistuța să plec cu oile. Părinții nu-s acasă? Nu! S-au dus la târg, că-i zi de iarmaroc. Și dacă o să fii cuminte și dacă ei umblă bine cu ceea ce-au dus să vândă, ți-or lua și ție ceva, de sărbătorile care vin...! Ies de-acasă cu oile, cu trăistuța în spate, cu trișca la șold și cu Ursu alături. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ți-ai predat teza de doctorat spre susținere... Da? Însă, mătăluță ai uitat că pentru aceasta mai ai nevoie de un lucru, care depinde ne-a-pă-rat, da, neapărat, de noi? Cine-ți dă avizul? Oare nu Comitetul Județean? Ei, vezi?... Fii cuminte și du-te la noul post! Rectorul interveni și el: Cred că ne-am înțeles! Du-te la postul de la muzeu. O să-ți dau și niște ore, la grupele de subingineri ale Politehnicii de la Iași, care țin orele sâmbăta după-amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și învățat-o să calce pe cadavre"!!! ... A fost dusă într-o noapte la București și înhumată la Cimitirul "Sfânta Vineri". Miu Gheorghiu, fetele, rudele au plâns-o fierbinte. La câteva zile, gura lumii, malaxorul, s-a oprit, a redevenit cuminte. Cei doi colegi de catedră, Nicu Ursu, Mihai Vânătoru, au venit pe la mine, chiar din prima zi, când s-a anunțat decesul și s-a pornit malaxorul și-am redactat toți trei necrologul închinat Ei... Îl recitesc în ziar "Membrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fără folos. Când mă simt de prisos, singur, pustiu. Când aș vrea să merg la cimitirul părinților mei, să așez o lumânare la căpătâiul lor, să-i revăd în taină, să mă reculeg și să mă spovedesc lor în tăcere, cuminte, întreg, ca să pot începe o nouă zi cu speranțe, cu încredere, în ciuda faptului că și bătrânețile acestea înaintează, mi-adaugă noi beteșuguri, că timpul galopează, că simt cum se-nmulțesc noi dificultăți și adversități... Fiindcă, în fond, ce-i bătrânețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
obicei... E-un "copil de pripas", pentru un ceas de taifas! Ia, te rog!... E ceva special, un "lichid" regal!... Am ciocnit și am băut în tăcere, fiecare cu gândurile noastre. Într-un târziu, cum stăteam așa, amândoi apropiați și cuminți, n-am mai putut răbda și l-am întrebat: Domnule Stranski, mă frământă o întrebare... Ei, anume care? Ce-au avut, în fond, rușii cu Polonia? Tocmai am citit recent o nouă lucrare despre acel condamnabil și abominabil masacru de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Să ucizi! Să furi! Fără să-ți pese prea mult că vei da cuiva socoteală!" Din centrul Chișinăului "evreii și rusofonii cântau Internaționala. Notele muzicale păreau, uneori, niște urlete... peste noapte, pe neașteptate, unii dintre locuitorii atât de pașnici și cuminți deveniseră, de bunăvoie ori, mai degrabă, de nevoie, comuniști. Imperiul roșu se extindea și-i cuprindea, în noaptea care venea, ca o mare de nestăvilit, învolburată și înspumată...!" Ținând-o într-o goană continuă, frânt de oboseală două zile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bou, Relule. Dacă ți-e foame să-mi spui. Io am mâncat adineauri. — O să mâncăm mai târziu, zic, da’ spune-mi și mie cine... Da’ cine-i flăcăul ăla fercheș care se ridică dintre fiare? El spune că cel mai cuminte ar fi să mâncăm acuma, fiindcă până diseară nu se știe ce manevre s-or mai ivi. Nu numai că nu mi-ar fi trecut prin cap să dau de el pe-aicea, dar nu-mi amintesc să-l mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
seama ce-i poate pielea și după ce-i umblă sufletul, mă cam Înfierbântasem de unul singur și dintr-o Închipuire. Să stau s-o aștept la locul faptei mele nesocotite, să rămân acolo consemnat zi și noapte, când firesc și cuminte ar fi fost să mă interesez de viața ei, s-o caut, să aflu În ce ape se scaldă și să Încerc s-o conving de bunele mele intenții. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla eventual În vreunul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a Încântat unu’ din gară. Am zis că ducă-se, mi-a zis și Viorel că lasă-l, tăticule, că nu te-a făcut pe tine un sac de ciment, a greșit și el, n-o să mai facă, e băiat cuminte și muncitor. L-am iertat, da, și să spui drept mai mult de gura lui fi-miu. Păi fură el de-aicea de unde mănâncă și unde are un pat să pună capu’ jos, păi unde mai găsește el ca aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bună până-n septembrie Încolo, vere, până atuncea ne Îmbrăcăm toți trei și punem și câte o jumătate de milion deoparte. Păi Neli e de nădejde, vere, peste tot pe unde-am fost m-am ajutat cu ea. I-o fată cuminte și ascultătoare dacă știi cum s-o iei. S-o vezi cum muncește și la sapă și la târnăcop ca și-un bărbat. N-ai s-o auzi niciodată plângându-se. Numai cu nămolu’ nu-i pică prea bine, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-și sieși, apoi continuă. Atunci, am condus-o pe Alina... era și ea într-a cincea la „Oltea...”, Era subțirică, trupeșă, cu privirea lăsată în jos, semnul unei bune educații, nici de cinsprezece ani, avea un obraz curat, de fată cuminte; când râdea făcea gropițe în obraji că te apuca.. o furnicătură. Avea o fața dulce și luminoasă ca o salcie înflorită primăvara... de ziua Floriilor. Cu părul, de culoarea castanei coapte, împletit într-o coadă groasă, sprâncenele frumos încondeiate, obrazul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
era foarte clar de ce anume trebuie să fim protejați de către mama și tata - poate doar de "țiganii" care erau invocați de fiecare dată când apărea încercarea părinților de a corija comportamentul nostru neascultător, când ni se spunea, deci, "să fim cuminți, că altfel ne iau țiganii", un stereotip discriminatoriu foarte răspândit în mediul familial românesc de factură medie. În rest, primeam mereu asigurări că părinții "fac totul" pentru ca nouă "să nu ne lipsească nimic", iar din acest punct de vedere puteam
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fizică reprezentau prețuri mult prea mici comparativ cu dorința de a oferi familia perfectă puilor lor, idee inculcată adesea de cultura patriarhală a societății românești. De mică am fost copilul neastâmpărat, nu am intrat nici o secundă în tiparul de fetiță cuminte și toate prietenele mamei m-au certat constant, făcându-mă să mă simt oia neagră a tuturor copiilor. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că încă din primii ani din viață eram copila nonconformistă, progresistă și nerușinată care avea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
părinți. Nu aveam cum să o am din moment ce am fost crescută într-o "celulă de criză" continuă, în care eu și mama ne-am concentrat pe lupta pentru supraviețuirea acesteia. Nu am regretat că nu am fost copila gingașă și cuminte, pentru că acest tipar nu m-a reprezentat niciodată, energia mea debordantă a copleșit încă de atunci pe cei din jurul meu. Singurul lucru pe care poate îl regret din acele vremuri este înfățișarea mea, nu am fost o copilă cu codițe
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
aș fi confruntat sau care m-ar fi determinat să mă uit atent la aceste aspecte în mod deosebit. * * * Nu exista neapărat un comportament diferențiat în funcție de gen, fiind vorba mai degrabă de același loc comun în care fetele sunt mai cuminți și mai ușor de crescut. Consider că aceste generalizări sunt generate de comoditatea gândirii, ca să exprim eufemistic prostia. Susțin acest punct de vedere tocmai pentru că această prejudecată nu este confirmată întotdeauna. Mai degrabă aș zice că este generată (cel puțin
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
vag libertină, a sexualității. Și atunci, în măsura în care erai în zona de departe majoritară a societății, dacă erai într-o familie onorabilă, (onorabilă nu din punctul de vedere al veniturilor, nici al poziției sociale, ci pur și simplu dintr-o familie cuminte, corectă), simțeai și respectai această încorsetare. În plus, era această problemă foarte importantă, legată de absența metodelor contraceptive și de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Prezervativele erau o raritate, ca orice marfă de contrabandă. Anticoncepționale evident nu existau, iar
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
logofăt) Dumitrachi Cantacuzino-Pașcanu și fiu, nelegitim, al acestuia cu Maria, o tânără rromă, roabă. Acest aspect era cunoscut și acceptat de Profirița, soția logăfătului, care nu putuse avea copii și, astfel, ajunsese să-l adore de-a dreptul pe băiatul cuminte și isteț, căruia dânsa dorea să-i lase carte pentru dezrobire și o bună parte din avere, dar numai după moartea sa. Dar din păcate În palatul din Copou, avusese loc În data de 23 noiembrie 1855, drama dublului omor
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
spectaculoase - anchete „polițiste” care să conducă, în cele din urmă, la adevăr, o scriere onorabilă, de efect etc., nu însă de profunzimea și deschiderea de sens din Baltagul. În ce va fi rezidând oare „secretul” unei atare depășiri a așteptărilor „cuminți”? Contemporan cu romancieri „etichetați” - și nu de puține ori așa se socoteau și ei înșiși, cu mândrie - ca „proustieni”, „gidieni”, alteori înscriși în matca unui „dostoievskism”, fie el și mai mult de suprafață, Sadoveanu nu face niciodată „analiză psihologică”, nu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a „Luceafărului” (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica „Distinguo”, iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu prietenii mai tineri. Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor „truvaiuri” ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]