6,268 matches
-
despre care știa că are o încărcătură în drum spre Iordan în seara aceea și îi spunea că avea câteva obiecte ce trebuiau transportate. Le dădea unuia din băieți, care traversa orașul cu ele. Apoi Tariq le preda unui alt curier, care le ducea la Aman cu Racheta Deșertului. Acolo se întâlnea cu Naasri sau cu unul din rivalii lui printre marii traficanți iordanieni. Naasri stabilea un preț și curierul aducea banii înapoi în Irak. Din cauza rețelei telefonice, curierii știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care traversa orașul cu ele. Apoi Tariq le preda unui alt curier, care le ducea la Aman cu Racheta Deșertului. Acolo se întâlnea cu Naasri sau cu unul din rivalii lui printre marii traficanți iordanieni. Naasri stabilea un preț și curierul aducea banii înapoi în Irak. Din cauza rețelei telefonice, curierii știau că nu își pot permite să-și însușească o parte din sumă. Dacă făceau asta, erau destule șanțuri de-a lungul Tigrului în care să fie aruncați. Mahmud făcuse asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui alt curier, care le ducea la Aman cu Racheta Deșertului. Acolo se întâlnea cu Naasri sau cu unul din rivalii lui printre marii traficanți iordanieni. Naasri stabilea un preț și curierul aducea banii înapoi în Irak. Din cauza rețelei telefonice, curierii știau că nu își pot permite să-și însușească o parte din sumă. Dacă făceau asta, erau destule șanțuri de-a lungul Tigrului în care să fie aruncați. Mahmud făcuse asta o vreme și scosese profituri bunicele. Afacerile avuseseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bine, adăugând colecției Naasri din curtea lui minunății care i-ar ajunge să-și deschidă un muzeu al său. Prostul de fiu-său a săpat cât era ziua de lungă luni întregi, ascunzând capturile pe care marea lui rețea de curieri i le aducea zilnic din Irak. Câteodată, dacă îi suspecta că îl înșelau, aprovizionându-l pe unul din rivalii săi de aici, din Aman, sau din locuri mai îndepărtate, precum Beirut sau Damasc, Ali trebuia să-și folosească lopata în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să cred că e un soi de băiat de serviciu, folosit, după Împrejurări, ca șofer, bodyguard, curier și alte asemenea. Personal, pentru astfel de atribuții aș fi ales pe cineva cu o fizionomie mai umană. În sala Consiliului, șase inși cu figuri grave mă fixau din semiîntuneric nu foarte prietenoși. Un complet de judecată reunit pentru condamnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al orașului, iar verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aprins cutare foc internațional. Trombă era dintre aceștia. Încerca să mă facă să înțeleg că el avusese roluri hotărâtoare în momente-cheie, zicea el, în acei ani. Cum evitase el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră din Sofia i s-a furat valiza cu documente pe care urma să le ducă la Belgrad. Curierul, speriat, s-a sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, în acei ani. Cum evitase el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră din Sofia i s-a furat valiza cu documente pe care urma să le ducă la Belgrad. Curierul, speriat, s-a sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb de aere între Sofia și Belgrad. „Putea să izbucnească atunci al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
loc unde a izbucnit un focar de infecție periculos și care, preventiv, a fost pus sub carantină, așteptând ca pesta să-și piardă virulența sau, nemaiavând pe cine să omoare, să sfârșească prin a se devora pe sine însăși. Ceru curierului să-i aducă jacheta, luă dosarul cu probleme de studiat acasă și coborî. Șoferul, care îl aștepta, deschise portiera mașinii, Mi s-a spus că n-aveți nevoie de mine, domnule primar, Așa este, puteți să vă duceți acasă, Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
treburi, cea mai tare invitație la vreun eveniment În New York din toamna aceea a fost cea venită din partea lui Alixe Carter. A fost făcută foarte din scurt, la câteva zile după ziua de naștere a lui Lauren, și trimisă prin curier. În New York, nimeni nu mai trimite ceva prin poștă, căci o invitație trimisă prin poștă Înseamnă că gazda este ambivalentă În legătură cu prezența ta la evenimentul pe care-l organizează; dacă ar vrea să fie sigură că primești invitația și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o invitație trimisă prin poștă Înseamnă că gazda este ambivalentă În legătură cu prezența ta la evenimentul pe care-l organizează; dacă ar vrea să fie sigură că primești invitația și că Îi dai repede un răspuns, ți-ar trimite-o prin curier. Hârtia din care era făcut plicul era de aceeași culoare gri pal cu cea a salonului Dior, iar scrisul de pe invitație avea literele presate, cu caractere albe, care păreau de modă veche. Deși simplu, acesta este cel mai popular model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
curând seama că fermecătorul Milton este cel mai profesionist dintre prietenii de profesie. N-ai avea vreodată nici cea mai vagă bănuială că nu este un prieten veritabil. Destul de des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte binefăcătoare ale sale, iar, dacă afară este mai răcoare decât de obicei, le avertizează: „Nu ieșiți afară. Este frig.“ Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la atelier, unde Thackeray mă Întreba Întruna dacă dădusem de Alixe Carter. Primul semn de viață pe care l-am primit apoi de la Lauren a fost la câteva zile după ce Milton trecuse pe la mine și mi-a fost trimis prin curier. În joia aceea lucram de acasă și supravegheam armata de muncitori a lui Milton (care, trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de dimineață, așa că acum avea cei mai mulți cititori. La început era numai cu reclame, din asta făcuseră capitalul, acum aveau din toate câte puțin. În politică nu se prea amestecau, dădeau cel mult știrea curată. Au încercat să facă două ediții, Curierul dimineții - Curierul serii, dar n-a durat din cauza problemelor de distribuție: ziarele ajungeau deodată, și știrile se repetau. Procopiu și Pavel Mirto, care țineau legătura cu tipografia, aflată în aceeași clădire, lungită ca un vagon uriaș spre fundul curții, își
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa că acum avea cei mai mulți cititori. La început era numai cu reclame, din asta făcuseră capitalul, acum aveau din toate câte puțin. În politică nu se prea amestecau, dădeau cel mult știrea curată. Au încercat să facă două ediții, Curierul dimineții - Curierul serii, dar n-a durat din cauza problemelor de distribuție: ziarele ajungeau deodată, și știrile se repetau. Procopiu și Pavel Mirto, care țineau legătura cu tipografia, aflată în aceeași clădire, lungită ca un vagon uriaș spre fundul curții, își luaseră răspunderea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Io nu pricep ce-i aia timp, dumneata pricepi? Nu. Hai să-ți mai zic una, pentru când te-nsori. O LOGODNICĂ LECAR... RE-CAL-CI-TRAN-TĂ - vrea să spună, zic io, o iapă nărăvașă. „Trebuia să aibă loc, acum câteva zile, zice Curierul Statelor Unite, o mare căsătorie la Wo-odlawn... la Vodlavn, una din mahalalele cele mai principale ale orașului Chi-... ale orașului Șicago.“ Și uite cum s-a sfârșit: „Căsătoria domnului Tho-mas Leo de de Șong cu donșoara Șeperd fusese aranjată încă de pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el va fi gata s-o semneze. 19 martie: telegramele de presă anunță încheierea protocolului de la Londra, prin care marile puteri semnatare recomandă Porții acordarea unor libertăți popoarelor supuse; în același document se cere demobilizarea trupelor otomane și țariste. Ziarul „Curierul de Iassi“, de miercuri, 11 mai, 1877 publica articolul: „Convențiunea Ruso-Română“ Care regulează, relațiunile între amândouă statele pentru timpul trecerii armatelor rosiene prin România. Informațiunile următoare au fost primite la ministerul afacerilor străine: Autoritățile otomane din Tulcea au expediat arhivele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
desperați. Tot târgul este închis. Același cotidian de Iassi, publică la rubrica Știri: „Marți, 10 Mai curent, la revărsatul zorilor, 21 lovituri de tun anunțară capitalei a 1l-a aniversare a suirei pe tron a M. S. Domnitorului Românilor...“ Tot ziarul „Curierul de Iaasi“, de vineri, 3 iunie 1877, publica știrea: „Domnitorul și Doamna, în urma unei invitațiuni din partea Maiestății Sale Imperatorului Rusiei, au mers însoțiți de mareșalul de D. A. Mavrocordat și de doi adjuncți domnești, Duminică, 29 mai, cu un tren espres
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unei invitațiuni din partea Maiestății Sale Imperatorului Rusiei, au mers însoțiți de mareșalul de D. A. Mavrocordat și de doi adjuncți domnești, Duminică, 29 mai, cu un tren espres, la Ploiești, spre a prânzi la Maiestatea Sa“ La rubrica „Revista Esternă“, gazeta „Curierul de Iassi“ de vineri, 3 iunie 1877 publica următoarele: „Gazetta de Colonia“ primește de la corespondentul său din Paris următoarele știri din izvoare „oficiale“ rusești: „Guvernul rusesc e gata a da Angliei și Austriei orice garanție care ar asigura interesele lor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu, domnule, omul din oraș n-a sosit Încă. — Câtă străduință. Unde e sergentul? — E plecat pentru moment, domnule. Maiorul Petkovici Își trase mănușile și le netezi. — Mai bine m-ai Însoți. S-ar putea să am nevoie de un curier. Știi să scrii? Foarte puțin, domnule. Ninici se temu că maiorul și-ar putea alege alt curier, dar tot ce-a spus acesta a fost un „Nțț“ dezaprobator. Ninici și câinele se ținură după maior, traversând postul de gardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moment, domnule. Maiorul Petkovici Își trase mănușile și le netezi. — Mai bine m-ai Însoți. S-ar putea să am nevoie de un curier. Știi să scrii? Foarte puțin, domnule. Ninici se temu că maiorul și-ar putea alege alt curier, dar tot ce-a spus acesta a fost un „Nțț“ dezaprobator. Ninici și câinele se ținură după maior, traversând postul de gardă și apoi liniile de tren. În biroul șefului de gară, Lukici se făcea că lucrează de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ei vor să-ți vorbesc, începu el, pentru că sunt cel care știe cel mai bine limba albilor... De mic, m-am rătăcit, m-au găsit misionarii și am trăit cu ei mai mulți ani. Îmi ziceau José Correcaminos, adică José, „Curierul lui Dumnezeu“, pentru că ani de zile am dus scrisori de la o Misiune la alta - făcu o pauză de parcă i-ar fi lăsat timp să-și revină din uimire, și apoi continuă: Kano spune că ai vorbit cu albii care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de puterea lor și de faptul că, numai să-și propună, și i-ar fi aruncat pe albi în râu. Își dădea seama că erau doar supărați și puțin descumpăniți. După o jumătate de oră și după serioase deliberări, Correcaminos - „Curierul lui Dumnezeu“ - i se adresă din nou. — Oamenii mei spun că dacă faci întotdeauna ce făgăduiești, trebuie să promiți că vei merge pe pământul albilor, unde e Guvernul lor, și să le reamintești că trebuie să respecte Tratatul. — Eu? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o ultimă privire spre băieții care continuau să îngâne monoton, se întoarse în sat și se opri în fața colibei mari, în care erau strânși războinicii. Kano îl pofti să intre și se așeză pe același loc din ajun. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, se așeză pe vine în fața lui, îl privi stăruitor și îl întrebă: — Ai deja răspunsul? Încuviință, aruncă o îndelungă privire către grup și răspunse încet: — Voi face tot ce îmi cereți. Voi merge și voi vorbi la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]