7,752 matches
-
care numai din Întîmplare nu aparține unui haiku: grîu păzit de maci, atunci este cum nu se poate mai firesc acest tremur prevestitor al martiriului Împărtășit: spune-se că-n holda coaptă / macul Îl dezbraci c o șoaptă. (Blaga) În depărtare un plug doar cer și pământîn depărtare un plug marcând hotarul Virginia Popescu Plugul capătă În acest poem măreția unei unelte fundamentale menită să stabilească statutul omului În cosmos. Și prima, și cea de a doua imagine lucrează de la bun
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
haiku: grîu păzit de maci, atunci este cum nu se poate mai firesc acest tremur prevestitor al martiriului Împărtășit: spune-se că-n holda coaptă / macul Îl dezbraci c o șoaptă. (Blaga) În depărtare un plug doar cer și pământîn depărtare un plug marcând hotarul Virginia Popescu Plugul capătă În acest poem măreția unei unelte fundamentale menită să stabilească statutul omului În cosmos. Și prima, și cea de a doua imagine lucrează de la bun Început, simultan, pe două planuri. Primul este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simultan, pe două planuri. Primul este planul unei scene În care plugarul, aflat pe un teren șes, Își delimitează conturul locului (numele rustic al parcelei pe care o lucrează). Al doilea plan, simbolic, este acela În care plugul, aflat În depărtare, pe linia orizontului, trasează (sau, mai bine zis, consfințește) acea linie imaginară care desparte și leagă cerul de pămînt. Imaginea nu face decît să evidențieze Într-un mod sensibil și esențializat locul și rostul omului În imensul angrenaj imaginal al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru desprinderea de țărm. În curând peisajul se schimbă. Câmpiile au rămas undeva departe de orizont, valurile ne împresoară din toate părțile. Se izbesc de plăcile plumbuite ale vasului și ne împroașcă cu stropi. Pare că ele ne împing spre depărtările albastre. Tata ne-a spus că o să traversăm strâmtoarea Bosfor și vom ajungr în portul Istanbul. Elevii enumeră cuvintele care se scriu cu m înainte de p sau b, le despart în silabe precizând silaba în care se află m, apoi
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
mai întunecată a secolului al XIV-lea -, Grădina iubirii stă față în față cu Triumful Morții. Suferința magică Să ne amintim că, până mai ieri, societățile erau cu adevărat compuse mai mult din morți decât din vii. Vreme de milenii, depărtarea și trecutul au copleșit, au înconjurat, au amenințat câmpul optic iar cele ascunse dădeau valoarea celor văzute. Apropiatul și vizibilul nu era, în ochii strămoșilor noștri, decât un arhipelag al invizibilului, înzestrat cu deslușiri și prevestiri pentru a servi drept
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și acum" al unei apariții originale. "Prin multiplicarea exemplarelor, substituie un fenomen de masă unui eveniment care nu s-a produs decât o dată." Inaccesibila frumusețe se va adânci în promiscuitatea produsului mediatic; aura artei, care este "apariția unică a unei depărtări", se va pierde odată cu unicitatea operei. Apropiindu-se prea mult de oameni, imaginile își vor pierde orice autoritate. Pe acest sumbru livret, un alt pionier al mediologiei, autorul Schiței de psihologie a cinematografului, avea să compună, zece ani mai târziu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un fragment al obiectului sau în contiguitate cu el, parte a întregului sau considerată ca întreg. În acest sens, o relicvă este un indice: femurul sfântului dintr-o raclă este sfântul. Sau urma pasului pe nisip, sau fumul focului în depărtare. Icoana, dimpotrivă, seamănă cu lucrul, fără să fie acesta. Ea nu este arbitrară, ci motivată de o identitate de proporție sau formă. Îl recunoaștem pe sfânt prin portretul lui, dar acest portret se adaugă la lumea sfințeniei, nu a fost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
creația contemporană a devenit prea mobilă, prea rapidă, prea fragmentată ca să mai servească drept liant al unei societăți. Circulația browniană a imaginilor pe piață dăunează imperativelor celebrării colective, care presupune lentoare și reculegere. Autosacralizarea imaginii sfârșește prin a aboli esențiala depărtare, depeizarea intimă, acea senzație de insurmontabilă distanță între opera totuși atât de apropiată și noi, pe care cu stângăcie o numim sentimentul sacrului. Ca și cum înmulțirea templelor și a semizeilor artei, alături de proliferarea administratorilor și mediatorilor transmiterii culturale, ar traduce nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în schimb, alte destine, în funcție de cantitatea de substanță din cosmos. În cazul unui univers ușor, balonul dimensiunii spațiu-timp se poate extinde la infinit, devenind tot mai mare. Stelele și galaxiile ar sclipi din ce în ce mai slab, pierzându-se una câte una în depărtare. Universul ar deveni tot mai rece și ar suferi o moarte termică. În schimb, în cazul în care există destulă substanță - galaxii, roiuri galactice și ipotetica materie interstelară deocamdată nedetectată -, impulsul inițial dat de Big Bang nu ar fi suficient
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
numită Big Crunch. Deci care va fi soarta noastră: marea comprimare sau moartea termică? Răspunsul poate fi aflat ușor. Când observă o galaxie îndepărtată, astronomii privesc înapoi în timp. O galaxie apropiată se poate afla la un milion de ani-lumină depărtare. O rază de lumină care părăsește acum acea galaxie va avea nevoie de un milion de ani pentru a ajunge pe Pământ; lumina văzută de ochii noștri acum a părăsit respectiva galaxie în urmă cu un milion de ani. Cu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
desprinde multiplul de Unul, ci îl vede și îl regăsește pe acesta, nedi ferențiat, în toate: „Dao vine fără să lase urme și pleacă în nemărginire: nu are ușă, nu are pereți și se întinde peste tot între cele patru depărtări. Cine rătăcește pe tărâmul său are membrele tari și gândirea pătrunzătoare, iar văzul și auzul îi sunt ascuțite; el își folosește mintea și nu obosește și răspunde tuturor lucrurilor fără părtinire. Fără Dao, cerul n-ar fi înalt, pă mântul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ivesc / apare și marea fățărnicie; / când cele șase legături nu mai sunt în armonie / apar pietatea filială și dragostea părinților; / când țara se află în întuneric și-n vâltoare / apar credincioșii supuși.“ Ierarhia este prima consecință a (auto)exilării, a depărtării de Unul. Ea se naște în „distanța“ instituită prin întoarcerea privirii de la Unul. Experiența religioasă ultimă, a reîntoarcerii, este descrisă diferit, multiplul fiind resemnificat fie ca realitate transfigurată (în viziunile mesianice, de exemplu, pregnante în tradițiile iudaică și creștină), fie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca fiind ceva "orientat către viitor"; d) ideologia ca ceva inconștient; e) ideologia ca având "o bază non-ideatică"; ideologia ca fenomen cultural ale cărui schimbări au cauze societale sau non-culturale; f) ideologia ca exagerare, distorsiune, simplificare, iluzie, mit, "declarație eronată", depărtare de "realitate"; sau "deviere de la obiectivitatea științifică"; g) ideologia ca fiind ceva care joacă sau performează roluri, susține, justifică sau servește interesul cuiva"28. Clasificarea acestei multiplicități a sensurilor poate fi redusă, la rândul său, la cele două elemente considerate
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ēnomoenta, mereu bătută de vânturi, se afla o câmpie străbătută de râul Scamandru. Spre sud-est, în țara muntoasă a Dardaniei peste care stăpânește Troia, se află muntele Ida, bogat în izvoare și fiare, din al cărui pisc se vede, în depărtare, Troia; spre sud, în coasta Anatoliei, se deschide un golf adânc, pe al cărui țărm de nord sau în imediata lui apropiere, se înșiră cetățile Pedasos, Lirnesos și Teba; urmate, pe coasta de vest a Dardaniei, de Crise și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de coerent și de exclusiv. Și el se află într-un ciudat contrast cu ceva care se exprimă în două locuri din poem: cu precaritatea memoriei din cuprinsul uneia și aceleiași vieți și cu gândul că nu mai știi, în depărtarea timpului sau în violența durerii, dacă ce ai trăit a fost cu adevărat al tău sau cu adevărat viața ta. Astfel, în cântul al treilea, acolo unde Elena privește din înaltul Troiei peste câmpie și îi vede acolo pe cei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul unei vieți acvatice străine de el, cu alte legi și puteri. Ar putea să semene cu un astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, 195 lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o interferență neașteptată de lumi, aceea a mării furtunoase, apoi alinate, și cea a unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ēnomoenta, mereu bătută de vânturi, se afla o câmpie străbătută de râul Scamandru. Spre sud-est, în țara muntoasă a Dardaniei peste care stăpânește Troia, se află muntele Ida, bogat în izvoare și fiare, din al cărui pisc se vede, în depărtare, Troia; spre sud, în coasta Anatoliei, se deschide un golf adânc, pe al cărui țărm de nord sau în imediata lui apropiere, se înșiră cetățile Pedasos, Lirnesos și Teba; urmate, pe coasta de vest a Dardaniei, de Crise și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de coerent și de exclusiv. Și el se află într-un ciudat contrast cu ceva care se exprimă în două locuri din poem: cu precaritatea memoriei din cuprinsul uneia și aceleiași vieți și cu gândul că nu mai știi, în depărtarea timpului sau în violența durerii, dacă ce ai trăit a fost cu adevărat al tău sau cu adevărat viața ta. Astfel, în cântul al treilea, acolo unde Elena privește din înaltul Troiei peste câmpie și îi vede acolo pe cei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul unei vieți acvatice străine de el, cu alte legi și puteri. Ar putea să semene cu un astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o interferență neașteptată de lumi, aceea a mării furtunoase, apoi alinate, și cea a unei gospodării
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au ghidat după calendarul gregorian, iar rușii lui Kutuzov după cel iulian (între cele două calendare era, la data aceea, un decalaj de 10 zile), astfel că în ziua bătăliei, armata rusă încă mărșăluia prin Polonia, la 480 de km depărtare. Amuzat de incident, Napoleon i-a înapoiat sabia ("nefericitului general Mack", cum s-a prezentat acesta) și i-a transmis prin el complimente împăratului Francisc. Acesta însă nu s-a amuzat de loc și l-a închis pe general timp
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție; despărțirea de sfinți; depărtarea de îngeri;înstrăinarea de Dumnezeu; pierderea curajului; moartea veșnică;frica, durerea, întristarea, rușinea, chinul conștiinței?”<footnote Sfântul Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia, volumul V, p. 80. footnote>.Cuviosul Isaia Pusnicul spune că „Domnul va face examenulvieții noastre de pe pământ
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Marelui Moise a început să i Se arate Dumnezeu prin lumină. După aceea, îi vorbește prin nor. Apoi, după ce a ajuns mai înalt și mai desăvârșit, vede pe Dumnezeu în întuneric. Iar ceea ce învățăm prin aceasta e aceasta: cea dintâi depărtare de la părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu e strămutarea de la întuneric la lumină. Iar cunoașterea nemijlocit următoare a celor ascunse, care călăuzește sufletul prin cele căzute spre firea nevăzută, e un fel de nor care umbrește pe de o parte
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
și a lăuda în mod mai presus de ființă pe Cel mai presus de ființă, prin înlăturarea tuturor celor ce sunt. E așa cum cei ce fac o statuie naturală, înlăturând toate acoperămintele adause vederii curate a celui ascuns, descoperă, prin depărtarea aceasta, ceea ce e ascuns în el însuși. Dar trebuie, cum socotesc, să lăudăm negațiile, contrar afirmațiilor. (...) negăm toate, ca să cunoaștem în mod descoperit acea necunoștință care e acoperită de toate cele cunoscute în cele existente și să vedem acel întuneric
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]