6,089 matches
-
noi pasul cu moda, să fim în rînd cu lumea ! — Adică ce înseamnă să fii în pas cu moda ? — Păi să fie modern, să fie frumos și la noi... De la o etică („tradițională”) a îndestulării care impunea țăranului să aibă destul pentru propria sa gospodărie, de la vacă la acareturi, se trece astfel la o estetică („modernă”) a bunăstării, care expune frumusețea gratuită a balansoarului și alte însemne de emancipare. Dar termenul care le înglobează pe toate este cel de rustic, acesta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl conduse pe Costache Boerescu lângă blondul adus în ajun. Femeii îi era milă de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie. Avea haine elegante și cizme lustruite, iar când îi dăduseră jos costumul văzuse că are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
membrilor societăților farmaceutice și medicale din oraș. Oricum, baia avea succes mai mult decât crezuse domnul Vasiliu, iar băieșului îi crescuse leafa fără ca el să se fi străduit cu ceva pentru asta și fără vreo urmare în privința amabilității lui. Trecu destul până să găsească cei 30 de bănuți rest, apoi îi întinse prosopul și săpunul. Între timp moldoveanul îi scrutase chipul, cântărindu-l din ochi. Târa după el un soi de cufăr mare, argintiu, și băieșul îi spuse că trebuie să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa am înțeles din scrisorile lor. Bidaru stătu câteva clipe pe gânduri, după care se hotărî a se destăinui: Sincer să fiu, nu mai am bani nici de tren și nici nu vreau să mai apelez la părinți. Au cheltuit destul cu mine. E cazul să mă opresc. Aștept să iau primul salariu. Nu vă faceți probleme, până la botez mai e! Doar noi suntem nașii și drepturile noastre nu au fost încă contestate de nimeni, glumi domnul Carp și zâmbi cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pădure? și, el, cu o bucurie în ochi nespusă, le povestea, iar ei, numai fiori, ascltau cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac, până la geam. - Hei, dragii tatii.. le spunea el; am văzut azi în Anuca, fata pădurarului pădure un Faun<footnote Faun, zeu al câmpurilor și al pădurilor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gata... În ceardac se făcu din nou tăcere, o tăcere ca de mormânt. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu. Nu se auzea decât foșnetul tainic al pădurii și glasul ușor tremurat al pădurarului. ...Dar, parcă n-ar fi fost destul... continuă Anton, că, iată, două batalioane de nizani, ieșiră pe două părți din redută și înconjurară un batalion din reg. 16 Dorobanți-Dorohoi. Pentru a nu fi capturat drapelul de luptă, dorobanții l-au rupt în bucăți, pe care le-au
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu vârsta lui reală. Doar o privire era suficient s-arunci la ochii lui iscoditori, ca să pricepi imediat că este un cunoscător deosebit al psihologiei sufletului omenesc, iar asta la cei optsprezece ani ai săi numai! Dar l-am descris destul pe Șerban. Ajunge. Într-adevăr, atât Victoria, cât și fiul ei, aveau în ei ceva aparte, ceva în plus, un lucru distinctiv; iar asta, desigur, fiecare în felul său propriu. Acum, se-nțelege, n-am să mă opresc asupra tuturor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat să-mi placă și să-mi devină repede o dulce obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau mor, sau se întâmplă cum vreau eu să se întâmple! Trebuie să mă gândesc atent la asta. Ah, fir-ar să fie, ce neconfortabil mă mai simt: văd c-a început să mă tot chinuie și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Eu mă ocup numai să storc bine banii pe droguri de la clienți, în niciun caz nu mă ocup să fac cumva opere de binefacere, nici pentru un pârlit ca tine, nici pentru nimeni Istorisiri nesănătoase fericirii 179 altcineva! Ai beneficiat destul, până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare oare? Așa încât, ia atent aminte că, dacă te va împinge cumva gândul neinspirat și tare păgubos să nu-mi aduci banii pe care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în aluat, ceea ce trebuia după gust: zahăr, ulei, sare, lămâie, etc. Ei, cât ce mi-a dat să gust din el, aluatul începu să scadă.-Pune, fato, făină, că n-ai destul aluat pentru trei cozonaci!-îi zic. Și dă-i și pune-i făină încă o jumate de chil și încă o jumate și altă jumate și tot așa. Cu cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
momentele astea aș prefera să fiu de partea ta, nu unde sunt. Dar așa nu se construiește o țară. — Dacă țările se construiesc făcând lucruri nedrepte, rău le va merge mai târziu, preciză targuí-ul. Mai bine să pornim. Am vorbit destul. Porniră din nou la drum, făcură o nouă pană de cauciuc și, după două ore, motorul începu să-i lase, dădu câteva rateuri și se opri de tot la vreo cinci kilometri de locul unde se ridica, parcă tăiată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și nu trebuie să ne băgăm în povestea asta. Militarii sunt furioși și am avut deja destule probleme cu ei. Se întoarse spre Gacel. — îmi pare rău, dar trebuie să-i protejez pe ai mei. Gacel Sayah încuviință. — înțeleg. Faci destul vânzându-mi cămilele. Aruncă o privire plină de simpatie spre tânăr. — Și ai dreptate: n-am nevoie de ajutor, doar de tăcere. Băiatul înclină ușor capul, părând că-i mulțumește pentru respectul arătat, și se ridică în picioare. — O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ivan i-a venit morții de hac, eram în al nouălea cer. Numai că, mai la vale, în poveste, toate au devenit sumbre și m-am cutremurat: "Dumnezeu, atunci, dezleagă turbinca, dă drumul Morții și zice lui Ivan: Ei, Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul! De milostiv, milostiv ești; de bun la inimă, bun ai fost, nu-i vorbă. Dar, de la o vreme încoace, cam de pe când ți-am blagoslovit turbinca aceasta, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi destul, Myatt o simțea cu certitudine, dar se spunea că ar mai fi apărut un posibil cumpărător. Aici era suspectat domnul Eckman că juca un rol dublu, Încercând să ridice prețul Împotriva propriei firme, cu un comision de cincisprezece la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu ai fi venit dacă ai fi știut. Am fi avut destul timp să ne iubim. O jumătate de oră. Și dacă s-ar fi Întors mai devreme, am fi putut să stăm pitiți. Mintea lui Josef lucra cu repeziciune. Nu pierdu timp blestemând-o pe femeie, ci stinse flama și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vamă și vor fi postate santinele În fața postului de gardă, apoi trenul va pleca șuierând și apoi astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe funcționarul de la biroul șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a fost repartizată alteia. — Nu trebuie să-ți bați capul. Am luat eu cameră la hotel. Vei veni cu mine și voi aranja să fie schimbată cu una dublă. Ea acceptă soluția lui cu o plăcere Încordată, dar nu aveau destul timp pentru tăcere, pentru tihnă. Stânci, case, pășuni pustii treceau În urmă cu șaptezeci de kilometri pe oră și mai erau atât de multe de spus. — Ne instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la ceas. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, domnule maior. Acum putem Începe. Ofițerul cel gras Începu să sughită, Își puse mâna la gură și făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să fie bogați și că nu e vina săracilor că sunt săraci și oprimați. Când toți sunt săraci, nimeni nu-i sărac. Bogăția lumii le aparținea tuturor. Dacă va fi Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e În ruine. Au fost obligați să rechiziționeze vechiul restaurant al lui Nikola. Știți ce Înseamnă asta. Ba nu, nu știți, pentru că sunteți străin. Nu-i vorba de gândaci, cui Îi pasă de câțiva gândaci, e sănătos, dar mirosurile... Am destul timp să trimit o telegramă de aici și să prind și trenul? Trenul ăla, spuse șoferul, va sta acolo ore Întregi. Au trimis după o locomotivă nouă, dar nimeni nu le va acorda nici o atenție În oraș. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voci. Se ghemui În grotă cu degetele Încrucișate, să-i poarte noroc. Ușa se deschise și raza unei lanterne se plimbă peste saci, deasupra capului ei. Apoi ușa se Închise și liniștea se reinstaură. Trecu multă vreme Înainte să aibă destul curaj să-și ducă munca la bun sfârșit. — O să pierdem trenul, spuse Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te aici lângă mine. ― Cu îngăduința ta, părinte, am să stau în picioare, fiindcă am lenevit destul toată după amiaza. ― Dacă asta ți-i dorința... Facă-se voia ta, fiule. După acest răspuns tipic mănăstiresc, bătrânul m-a întrebat: ― Ce vei face după ce om sfârși de deznodat cele documente. ― Cred că acesta este cuvântul potrivit pentru ceea ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-am întârziat”, a fost primul gând care mi-a adus liniștea. Am dat fuga la izvor. M-am bălăcit repede și, cu părere de rău că n-am destul timp să rămân în preajma lui, am pornit fuga spre chilie, unde am stat câtăva vreme, ca să-mi revin din vâltoarea acelui vis. Când am simțit că sunt stăpân pe mine, am ieșit în cerdac. Soarele, sprijinit într-o rază pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]