6,141 matches
-
ora 7, au intrat la noi doi sergenți de poliție și un plutonier cu revolvere întinse spre noi să ridicăm mâinile și-au început a răscoli toată casa, tot ce era mai de preț mi-au luat, și nu era destul, ne-au izbit din casă să trecem în convoiu pe bărbatul meu, cu copiii. Și când m-a izbit și pe mine eu m-am rugat la ei că într-adevăr am fost gravidă. Mi-au dat un bocanc în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se desparte, se găsește întotdeauna cineva care să se apropie de doamna respectivă și care s-o întrebe pe un ton nemulțumit sau ironic, sau indulgent, sau nepăsător: Ai flirtat destul în seara asta?" Compliment cu o nuanță de reproș, semn al unei admirații în care se împletește o discretă dezaprobare, cuvinte care implică, în orice caz, o recunoaștere a caracterului seducător al protagoniștilor flirtului. "O a doua viață" Însă flirtul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
noiembrie 1921, tânăra descoperă că începuseră să-și vorbească "mai mult cu ochii decât cu vorbele". Câteodată se întâmplă să surprindă în privirea lui Hugo o sclipire, care o umple de înfiorare. Însă abia în ianuarie 1922 tânărul își face destul curaj pentru a-i săruta mâna. În sfârșit, pe 8 iunie hotărăsc să se logodească. Câteva luni mai târziu, pe 3 martie 1932, se căsătoresc. Noaptea nunții este un adevărat dezastru. Hugo, departe de a-și viola soția, abia îndrăznește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pretinde, douăzeci de ani mai târziu, studenții din mai '68. Ceea ce îl aduce pe Stingo la disperare în cazul fetelor care flirtează nu este prin urmare faptul că acestea se dăruiesc prea mult, ci mai degrabă că nu se dăruiesc destul. Nu suferă din cauză că ele sunt "pe jumătate virgine", ci mai curând din cauză că nu sunt decât "pe jumătate eliberate", nefiind în stare să depășească stadiul flirtului. Din cauză că mint, pretinzând nu că sunt caste, ci că sunt mai experimentate decât sunt în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
profesorului dr. Brânzei, pe care îl cunoșteam, cumpăr medicamente până și din străinătate, ele costându-mă foarte mult. Ea, soția, le știa pe toate Dan locuia în orașului, la ultimul etaj și avea probleme cu acoperișul, sa lariul le era destul tr-un apartament în centrul de mic și în plus așteptau și venirea unui copil. Din cauza aceasta, în anii aceștia am muncit foarte mult la casa lor, la tencuirea pereților, cu ajutorul lui Dan a m dărâmat o debara și am lărgit
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în țară. Puținii cunoscuți ce-i aveam la Roma ne sfătuiau să rămânem pe loc, că la început va fi greu, dar cu timpul vom reuși să ne aranjăm bine. Nu am ascultat sau, mai bine zis, nu am avut destul curaj să risc. Nu vroiam să creez situații de nemulțumire soției mele. Dacă ar fi fost numai gândul pentru noi doi, nu ezitam să rămân oricât doream, însă trebuia să vină și al treilea și asta ne putea aduce complicații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
langă malul stâng al Dâmboviței, într-un subsol bine întreținut unde erau munți de reviste străine confiscate la intrarea în țară. Nu mi-a fost teamă să mă duc, securistul nostru părea un bonhomme care-și rotunjea și el veniturile destul de mici la vremea aceea. Ne vindea revista sub 2 $, iar la sursă, costă 10-15 $, așa că era convenabil pentru ambele părți. Nu se temea că-l vom devoala, era parcă o înțelegere tacită cu Instituția în sine care-și pregătea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aleii principale, dar nimeni nu se arătă la orizont. -Unde mi-e supravegherea, omule! gândea Lăură, convinsă până atunci că este urmărită pas cu pas. Pauză...Cu sângele șiroindu-i pe cămașă, de acum individul insistă, reușind s-o mânjească destul și pe ea. Lăură continuă să-i înfingă creangă plină de spini în plină față, lovindu-l mereu cu putere . Deodată, la orizont își făcu apariția un grup de studenți. Lăură strigă îndată după ajutor. Aceștia se apropiară imediat, dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să ți-o irosești aiurea.Tăcu apoi o clipă. -Cred că am un ușor sentiment de frustare, preciza Lăură. Am senzația că nu sunt îndeajuns de rațională. Înțelegi? Inima îmi dă glas să dac un pas mare, dar nu am destul curaj. Îmi pied mereu capul, așa cum mi l-am pierdut când te-am cunoscut pe tine. -Lăură, spui lucruri pe care nu le gândeai, zise el. -Dar pe care inima mea vrea cu orice preț să ți le spună. -Simt
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Iran, dar boicotul american împotriva Iranului elimină această șansă. Dl Matthew Bryza, adjunct al subsecretarului american pentru afaceri europene și eurasiatice, ne asigură într-un interviu dat zilele trecute că nu vom avea nevoie de Iran, că va fi gaz destul din Marea Caspică, dar eu cred că declarația lui este mai mult politică decât întemeiată pe date economice reale. O a doua problemă: Gazpromul și ENI (Italia) au hotărât, în iunie anul acesta, să construiască o altă conductă South Stream
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
volumul precedent cu un poem intitulat ,, Drept de a fi eu” și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul”. Prin ,,Flaut Tenebra” - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o Îndelunga incursiune În timp și spațiu prin propria-i ființă, adesea luându-și tovarăși de drum poeți și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Împotriva Hidrei naziste. Nu suntem, Doamne, nici masonii nici socialiști francezi, nici rockefelleri, nici regele Cioaba, dar ajută-ne. Ajută-ne, Doamne, să pricepem dincolo de zâmbetele antihristice. Iartă-mă, Doamne, că nu pot Întoarce și celălalt obraz. L-am Întors destul, acum ajută-ne să facem o judecată pământeasca Înainte de Judecată Ta! Iartă-ne, Doamne, că nu putem ierta! În genunchi te rugăm, iartă-ne! Așa să fie! Amin!” Iar după un timp, parcă mai direct și mai acuzator, acelasi Radu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chiar de la naștere. ,,Învățătura” se referă la educație, respectiv ,,creșterea” sau ,,îndrumarea” oferită de educator (părinte, profesor) și care contribuie la dezvoltarea dispozițiilor native. ,,Fără creștere și fără îndreptare, cultivarea omului în cea mai mare parte nu se poate din destul dezvălui...” De aici rezultă rolul decisiv în formarea omului pe care Loga îl atribuie educației. Truda educatorului, el o asemuie cu cea a sculptorului, căci după cum sculptorul posedând ,,măiestria scobitului în marmură” este apt să dea la iveală o operă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
țesut, datorită ratatinării și pierderii de celule. Aceste celule reintră în ciclul celular, numai după ce nutriția se restabilește. un semnal care poate întârzia și chiar opri trecerea celulei din etapa G1 în S este dimensiunea ei necorespunzătoare (nu a crescut destul ca să „merite“ această promovare). Toți agenții care vatămă structura ADN-ului celular, cum sunt radiațiile ionizante, carcinogenii chimici sau unele virusuri, pot alarma și activa punctele de control, stopând multiplicarea în G1 și G2. Legată de acest proces de stopare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
nu se uită la asemenea nimicuri... Cât despre Jacques Negruți,...este drept că-i mai pătimaș, însă are și el o patimă, mai mare decât toate, aceea de a avea cât se poate mai mulți colaboratori la Convorbiri literare. E destul să-i dai un articol la Convorbiri, ca să se împace cu tine pentru tot restul vieții”. Cine putea, însă, să caracterizeze mai bine această societate literară dacă nu mentorul ei - recunoscut tacit - Titu Maiorescu? Iată ce spune el în articolul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
lui Eschil (Să nu mă-ntâmpini ca pe un barbar, cu fruntea în țărână, strigând cu glas înalt. Să nu-mi întinzi covoare pe un drum ce-ar deștepta invidie - Agamemnon) apare, într-o formulare similară, și la autorul român (Destul ! Nu sunt un rege barbar ! Nu vreau covoare/ De purpură, parfumuri și flori lingușitoare ! - I, p. 275). Tot astfel, când Ifigenia caută să-și înduplece tatăl să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Abuzul de cărți omoară știința. Crezând că știi ce ai citit, te socotești dispensat de a învăța.” Jean Jacques Rousseau 251. „Marea greșeală a celor ce studiază e de a se încrede prea mult în cărți și a nu folosi destul fondul propriu, fără a se gândi că, din toți sofiștii, rațiunea noastră e aproape totdeauna aceea care ne înșeală mai puțin.” Jean Jacques Rousseau 252. „Cartea să ne fie nu numai un prieten, ci și un adversar; să ne înțelegem
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dreaptă, Ne trezirăm împreună, Mână-n mână, Ca-ntr-un raft de librărie Unde numai dracu’ știe Ce te-așteaptă?...” Ion Minulescu 618. „Numărul mare de cărți te împrăștie. Prin urmare, neputând citi toate cărțile pe care le ai, este destul să ai câte poți citi... Așadar, citește mereu scriitori consacrați și, dacă uneori chiar dorești să te abați și pe la alții, întoarce-te la cei dintâi.” Seneca 619. „O bibliotecă nu e pur și simplu un loc de depozitare a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a câtorva mii de volume, ci și un lucru viu, cald și familiar. Nu cred în afirmația autorului <<Mizerabililor>>, că “les livres sont des amis froids et surs”. Prieteni siguri, neîndoielnic, nu și prieteni reci, adică indiferenți sau nepăsători. E destul să privești cu atenție rafturile care acoperă pereții, ca să-ți dai seama că emană din ele fluide liniștitoare. Nu te simți niciodată singur printre cărți. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ți țină tovărășie și nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Toate sunt aduse înapoi, la locul lor, sonerie, telefon, perfuzie, iar ea se întoarce în pat. Soțul ei vine târziu. E grevă în transporturi și ninge. "Ai slăbit rău, observă ea, de ce?" "Ți-am adus cărți și ziare. Nu e destul loc pe noptieră, ți le pun în dulap, o să li le ceri infirmierelor. Sunt amabile." "Nu toate", spune .... și începe să-i povestească episodul cu ziarul aruncat la gunoi după ce fusese folosit la frecatul unei tigăi. El se miră, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se uită cu gura căscată: "Dumneavoastră sunteți?" "Eu eram..." Fluviul curge, domnule Heraclit, știu asta, dar când curgi tu însuți... I se scoate perfuzia, în fiecare dimineață traversează culoarul să-și facă dușul. Instalația e anchilozată și trebuie să aștepți destul până să vină apa caldă. Dar vine și curge șiroaie... E chiar o fericire că nu te poți scălda de două ori în același fluviu. În sfârșit, doctorul M. o consideră din nou suficient de "restabilită", poate să se întoarcă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
picioarele ei. S-au ridicat amândoi deodată ca să-i întâmpine. Hector e supărat, spuse fetița. I-am dat un os ca să pot pleca, pentru că la sanatoriu nu sunt primiți câinii. Îl bătu cu blândețe pe gât: "Hai, hai, ai stat destul îmbufnat." Câinele îi aruncă o privire plină de reproș, înainte de a-i saluta pe noii veniți, dând vesel din coadă. Mulțumesc pentru ciocolată, Filip. Am mâncat oleacă prea mult și mama a ascuns restul. Vrei să vezi tabloul pe care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei doi prieteni, legați printr-un pact indestructibil, în miezul celei mai pure frumuseți. Tăceau înmărmuriți. Doar Hector făcea, lătrând în fața lor, un du-te-vino vesel. Fericirea nu are nevoie de cuvinte, îi este destul un surâs. Bugazul atingea culmea lui însuși. De neuitat! V Bătăile în ușa gării, la miezul nopții, căpătară, străbătând sala de așteptare, o rezonanță lugubră. Trâmbițele Apocalipsei n-ar fi stârnit o groază mai mare. Șeful de gară sări din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de obraznică, arunca priviri indiscrete în jur. Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiecare zi de existență o obștii. Cei patru ani care aveau să urmeze aveau însă să fie ani de luptă cu sărăcia și nevoile de tot felul. Prea mică pentru o comunitate de sute de monahi, mănăstirea nu poate oferi destul spațiu, iar ucenicii se văd nevoiți să locuiască câte șase, opt sau chiar zece în chilii de câte doi. Faima lui Paisie de erudit și stareț ales îi aduce necontenit noi ucenici la poarta mănăstirii. Aceștia vin din toate neamurile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]