6,332 matches
-
în gură sau nu, căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în gură însă, simți un mare gol. Asta pentru că moșul, mecanic priceput, îi deșurubă pula instataneu, dispărând cu ea-n mulțime cât ai zice pește. - Aaaahh!!! urlă Luca, disperat, făcând ca toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor și autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă aș fi fost singurul căruia îi displăcuse în mod profund Chiuveta de oțel. - Îmm... prefer să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu ești, ți-o spun eu... Brusc mi-a venit să leșin, văzându-l ca prin vis pe Maro cum tocmai spunea ceva ce n-am auzit, numai că spre norocul meu mi-am revenit destul de repede. Am strigat - cred - disperat, nici nu mai știu, pentru că nu credeam că cineva poate fi atât de rău. O asemenea rușine nu pățisem în viața mea. - Te crezi deștept, Luca Dinulescu, sau ce? am auzit din nou și iată că acum îmi era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sufletul să se înspăimânte și să vrea să fugă din mine, aruncând ușurimea ființei mele cât colo, izbind-o de Nadir. Însă cu toate aceste avertismente ale pietrei filosofale pe care o țin ascunsă în interiorul meu, cu toate aceste semnale disperate pe care le primesc de la mine însumi și care mă fac să tresalt și să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în mocirla necurățiilor lor interioare. Se zvârcoleau cu o furie neputincioasă, după ce îngerul apei i-a aruncat afară din măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Și toți tremurau plini de groază, când au văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvaseră. Și ei au adus, plini de umilință, mulțumiri lui Dumnezeu care-și trimisese îngerii
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
stăpânului său: Nu mai pot să muncesc, căci aproape totul mă doare. Cât mai vrei să mă chinuiești?" " După ce, prin munca mâinilor tale, îmi vei plăti toate datoriile și vor trece șapte ani, vei fi din nou liber". Și fiul, disperat, a răspuns plângând: "Dar nu pot să suport nici măcar șapte zile, ai milă de mine, pentru că toate mădularele mă ard și mă dor". Cămătarul, plin de răutate, a strigat: Acum vei munci cu stăruință, căci adu-ți aminte cum ai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
plin, își arăta adevărata culoare la capătul coridorului. — Da? — Domnul Llewellyn? spuse el, ridicându-și capul. Nu se aștepta să dea de mine, de unul ca mine. N-am subțirimea și aspectul de dandy al lui Alec, șiretenia curvească a disperatului perfect Nu se aștepta să dea de mine, de un tip care să-i semene. Cine întreabă? E cumva, din întâmplare, domnul Llewellyn acasă? L-am prins? Te supără dacă arunc o privire? — Aici nu intri. — Nu e vorba decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veseli, care purtau cămăși hawaiene și pălării de pai cam obosite. Și iată-mă stând acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic, gheață de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
condus pe coridor până la sala de proiecție - o cameră cu șase locuri, cu un aer de cabinet luxos cu pereții căptușiți cu oglinzi și materiale de propagandă ale companiei. Agentul lui Davis, Herrick Shnexnayder, și el de față, o ființă disperată care purta o redingotă, o eșarfa și cea mai complicată frizură pe care o văzusem în ultimii zece ani de show business. O jurubiță gălbuie era zvârlită de la ceafă spre frunte, în timp ce cealaltă își avea originea în stufosul favorit stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o cină ușoară cu Butch și Caduta, la Cicero. Mai târziu se jură că mă avertizase asupra acestei probleme cu o seară înainte. Fără îndoială că așa se întâmplase, fără îndoială că așa a fost. I-am aruncat o privire disperată și el a jurat că se întoarce la zece. De cum am rămas singuri, Meadowbrook m-a luat de mână, ș-a aplecat în față și a spus: — Eu trebuie să am acest rol, domnule. Domnule, trebuie să-mi permiteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de locul strâmt. Eu am tot avut de-a face cu nenorocitul ăsta de loc. M-am săturat să mă tot aflu sub observație fără ca eu s-o știu. Sunt sătul de toate aceste lipsuri. Fie, uite, am spus ea disperat. Ajutor! Dă-mi ceva de citit. Recomandă-mi o carte de citit. Am făcut un gest spre vitrina de vizavi. Ceva educativ. Își încrucișa brațele într-un gest gânditor. Îi citeam mulțumirea. — Ei? am spus. Am traversat împreună strada plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
terasă, în timp ce ea s-a dus să se schimbe. Era prima mea băutură pe ziua aia. Eram cât se poate de treaz. Eu băteam în retragere - dar în toată acreala și electricitatea din atmosferă se făceau simțite fărâmele unei veselii disperate. Pe terasa Martinei sunt o mulțime de flori, în ghivece, hârdaie, în console. Flori mari, flori mici, roșii, albastre, cărora le dădeau târcoale albine grase, cu armuri la fel de bogate și strălucitoare ca pietrele întunecate de pe fundul râului. Metalice, superdinamice, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește a fi un veritabil guru sau vrăjitor al junk food-ului, domnind peste etuvele din bucătăriile restaurantelor, unde operează cu diverși aditivi mortali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
doua zi, m-am trezit cu poli ția, m-au anchetat patru ore fiindcă i-am indus în eroare pe vameși. Mi-au dat o amendă de trei ori mai mare decât prețurile adevărate ale tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de prost încât să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
la rând, Alex avea același vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre un autobuz care tocmai oprea în stație, dar atunci, când era gata-gata să se urce, ușile se închideau și rămânea în plină stradă. În zadar făcea semne disperate șoferului; autobuzul pleca în trombă și el se alegea doar cu zâmbetele persiflatoare ale unor călători care gustau ca pe o glumă bună ceea ce de fapt era un gest de impolitețe. Se trezea năucit, într-un lac de transpirație, ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
au apucat să dea foc satului’’. Acestea sunt mărturiile unui român înșfăcat de energia murgului său, înghițind distanța până la prima unitate militară a confraților săi, mărturisind-o pe nerăsuflate în limbajul său netrucat. Și Virgil Gheorghiu concluzionează: ‘’Lehuțan Tăutul, călărețul disperat implora ajutor, ca să nu le fie satul prefăcut în cenușă de către evrei.’’ (vz. pag. 39) Gheorghiță Savel își amintește că și în munții Crimeii au fost întâlniți evrei ‘’luptând împotriva românilor cu o înverșunare pe care nu am întâlnit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
larg deschiși, lucrul ăsta nu trebuie luat ca o invenție de autor. Chiar așa era. În lunga noastră istorie nu am dormit prea multe nopți împreună, iar când am făcut-o, totul era de fapt deja terminat: atât dragostea mea disperată pentru ea, cât și povestirea despre Gina. Nu vă pot spune cât de trist era să fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu se mai satură, totuși, re-des coperindu-se. Știu ce va face în fiecare clipă, și totuși sunt mereu surprins. Cu cât îi știu mai bine pielea și tendoanele și cutele și gesturile și cuvintele, cu atât mai intensă și mai disperată mi-e curiozitatea. Intimitatea mea cu celălalt corp al meu este per manentă, când dorm știu și în vis că e lângă mine, dar în orele de dragoste fizică ea devine totală. Atunci nu mai disting privirea de atingere, tandrețea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ani, vârsta fatidică a lui Huxley, mai scrisesem în ea, cu litere de foc, patru nume. Liniștit în privința asta, am început să scriu poezie mai filozofică. La câteva luni după „seara bărbăției mele“ am primit, noaptea târziu, un tele fon disperat de la Irina. Plângea și striga în receptor. Băuse? N-o știam băutoare. Încer cam să leg într-o poveste coerentă vorbele ei mai mult decât con fuze. Era cazată, în regim conspirativ, la căminele M.A.I.-ului, pe Eforiei. Stătea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am mers împreună până la Ateneu. Ningea des și mărunt. Acolo, în parcul din fața Ateneului, cu statuia lui Eminescu acoperită de zăpadă, am stat de vorbă. Totul în jur era strălucitor de alb. Mi-a spus că i-e frică, e disperată. Că se simte urmărită („Am fost implicată la Brașov, în ’87...“). Că nu poate vorbi cu nimeni decât în spații deschise. Apela la vechea noastră prie tenie ca să-i caut o slujbă, un locușor unde să fie uitată. „Lucrezi acum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe culoar, lângă un calorifer, și se țineau de mână, fără să le pese de ce-aveau să spună colegii. Spre casă, înfruntau vijelia împreună. Căutau piațete ferite de vânt, unde ningea tăcut în lumina câte unui felinar. Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cunoaștem!“ spuneai cu o figură plictisită, și era de-ajuns ca să intri în club) și să fii în stare să explici de ce o carte a lui Barthes poartă numele enig matic S/Z. Studenții mai slabi de înger făceau eforturi disperate să pătrundă în nucleul inițiaților. O frumoasă roșcată a-nțeles cu greu de ce un amfiteatru-ntreg a izbucnit în hohote când și-a-nceput o prezentare cu cuvintele: „Mă uitam aseară în Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]