6,113 matches
-
fi închis respirația, iar fi paralizat orice putere; dacă în această situație ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea care mă obligă la strigăte disperate. Sâmbătă 20 august. Aștept, parcă simt că trebuie să vină cineva la mine, că trebuie să primesc o veste care să-mi schimbe radical gândurile și viața. Să fie aceasta presimțirea unor fapte reale, sau numai proecția în viitor a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
l-au făcut a fi mort și l-au îngropat. Întors cu fața în jos, s-a sprijinit pe mâini și a încercat să se ridice. Dar capacul sicriului în care „cei dragi” îl așezaseră nu se mișca. A strigat disperat. Iarăși și-a zis că se visează în mormânt, dar că nu-i decât un coșmar. De undeva de departe, ca de dincolo de deal, se auzeau zgomote. Încet, fără să se mai teamă, asemeni omului disperat, și-a zis că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se mișca. A strigat disperat. Iarăși și-a zis că se visează în mormânt, dar că nu-i decât un coșmar. De undeva de departe, ca de dincolo de deal, se auzeau zgomote. Încet, fără să se mai teamă, asemeni omului disperat, și-a zis că deși a fost îngropat, tot se va salva. S-a convins pe sine că va reuși să iasă la suprafață. Speranța i-a dat în gând că nu-i în mormânt, că este închis într-un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Lied von der Erde (Cântecul despre pământ), ca și Kindertoten lieder (Cântecele despre moartea copiilor), ca și Simfonia a cincea și Simfonia a șasea (într-o neobișnuită tonalitate), pe care le ascultam tot timpul, trăiam în tonul lor puternic și disperat. Le ascultam toată noaptea, îngrozită că o cheie se va răsuci în broască și cineva va năvăli în apartament ca să-mi facă rău. Auzeam clar pași care se apropiau și se îndepărtau de ușa mea. Singurul ajutor ar fi fost
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nepământeană. Fiecare carte scrisă, fiecare desen, chiar și traducerile sunt fructe ale singurătății, „călătorii” în alte spații ale altor egouri fascinante. Fiind în trecut, în absența lui René, prin scrisorile lui care sunt tot ce avea el mai intim, mai disperat, am fost mereu într-o „contra viață”, despre care scria Sfânta Tereza de Avila, altera vita, trăită, dar și imaginată cu toată conștiința și durerea rănilor de când am apărut în viață. Un concentrat în care a fi și a nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe pământ. Asta l-a înfuriat pe bătrânul Dragon, lăsându-l perplex pentru că nu reușea să găsească ascunzătoarea băiatului. Spunea că o va mânca pe mamă dacă nu va găsi locul în care se ascundea băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul, cunoscând viclenia Dragonului, trăind într-o frică permanentă. Puțin mai târziu, tânărul băiat spuse că vrea să vâneze. Mama lui nu vroia să-l lase, vorbindu-i despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
telefoane: e foarte bun! E bun și pentru mine, pentru că a venit de ziua păcii! Torgny Lindgren este ales în Academia Suedeză. Visat din nou multă zăpadă și pe René care mă iubea. Exod din Albania în Italia (Brindisi), oameni disperați, cu copii și boccele, în panică. În același timp la TV, imagini din Irak: Saddam a folosit gaz ucigător împotriva rebelilor kurzi din Basra. La Presscentret, cu Andrei (Bart) care-mi povestește că au sosit din România zece femei ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ar putea proteja de violența și tenebrele care se ascund în ființa umană. Imagini îngrijorătoare din București: minerii ciomăgind populația care demonstrează pașnic. Minerii aduși de Ion Iliescu. Deși comunismul e mort, cadavrul lui e încă spasmodic, și mulți încearcă disperat să-i facă respirație artificială. Cu o delegație de scriitori români la Uniunea Scriitorilor din Stockholm, la Bonnier și apoi la Biblioteca Nobel, unde Agneta Pleijel și cu mine am citit în suedeză din poemele lor. Octombrie După vizita colegilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că noi trebuie să ne zguduim cât mai des pentru a nu sucomba în acea toropeală pasivă pe care o purtăm în noi și care se adâncește prin eșecuri cotidiene. Știu: vei găsi că scrisorile mele adesea sunt foarte negre, disperate și pesimiste, dar nu pot face nimic, asta e starea de spirit în care mă găsesc când mă aflu în față cu mine însumi. Aș vrea să-ți spun că nu e adevărat, că, în fond, sunt foarte puternic, că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Îmi amintesc că, atunci când eram mai tânăr, mă punea mereu (în cuie) într-un fotoliu, cu viziunea lui apocaliptică a lumii, cu profețiile lui negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când mă gândesc la rezistența disperată făcută altădată! La fel ca și pe mama, l-am lăsat să vorbească, înțelegând că el n-a făcut niciodată altceva decât să monologheze. Cred că și el are dreptul la kitsch-ul lui. Poate că voi pleda și eu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că voi pleda și eu într-o zi pentru dreptul la kitsch-ul meu! Istoria oamenilor e adesea plină de ironii de acest fel! Într-o zi - poate în curând - voi scrie o carte mare despre familia mea, despre lupta disperată a micii burghezii belgiene pentru a supraviețui. (E ora șapte seara și am băut două pahare de țuică pentru a-mi fortifica moralul, pentru a-mi salva inima. Sunt singur acasă - părinții mei sunt plecați la Paris, pentru o vizită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
teamă că pânza se va deșira. M-am trezit brusc înfășurată într-adevăr în cămașa brodată, alb pe alb, de mâinile mamei. Neliniște din cauza neliniștilor prietenilor mei. În plus, vedem la Centrul de Presă imagini din Bosnia: femei violate, oameni disperați omorându-se între ei. Diavolul însuși s-a scăpat în lume și nu e nimeni să-l oprească pentru moment. Cum se vor sfârși toate astea? Omenirea întreagă a primit noi răni pe conștiință. Seara, în vizită cu Andrei (Bart
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plouă foarte des: iarna se apropie rapid, obscuritatea dă peste noi, și oamenii au guri de alienați. Numai culorile arborilor dau încă senzația de viață, dar e mereu așa: numai când cad frunzele apar culorile cele mai vii, cele mai disperate. Contactul meu cu natura e minim. Fac mereu proiecte să mă plimb prin pădure, proiecte care sfârșesc între patru pereți. În fond, singura natură pe care o suport este natura moartă. Și totuși, partea mea agrară mă împinge mereu să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot timpul, în căutarea unui ton adecvat conținutului exploziv al unei lumi ce nu este lumea țării în care trăiesc acum. Dar totul este limba visului și a filozofiei. Există diferențe mari între cele două limbi pe care eu încerc disperat să le apropii, să le fac prietene. În suedeză, adjectivele nu spun mare lucru, în schimb verbele sunt „specializate”, se spune exact cum stai, de exemplu, un verb special dacă stai în picioare sau așezat, limba este exactă în ceea ce privește situarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atât de des că te iubesc. În lipsa cristalului atât de clar, o frază pe care tu o vei pune la gâtul tău.” Je t’aime, René. Stockholm, 13 noiembrie 1974 Iubirea asta Atât de violentă Și fragilă Și tandră Și disperată Dragostea asta Frumoasă ca ziua Și rea ca timpul Când timpul e rău... (Jacques Prévert) Mon amour, în câteva clipe îți voi telefona ca să-ți spuncă vin sâmbătă, pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi s-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
era spor demografic. Erau în țară, pe vremea aceea, peste 11.000 de învățători și profesori fără posturi. Analfabetismul creștea iar numărul posturilor didactice se reducea mereu. Asociația învățătorilor din România, al cărei președinte era D. V. Țoni, făcea eforturi disperate, dar rezultatele erau minime. - Ce ne facem Iancule? Ce să facem Costică? Eu aș zice să mergem la cei de sus, la inspectoratul școlar al regiunii Dunărea de Jos din Galați; poate ne numește pe undeva. N-aveam bani de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în programă. Trecea dincolo de ce se putea spune. După ce ne-a vorbit despre cum a împărțit scriitorul moșia la țărani ne-a recitat, ca un neîntrecut actor, "La icoană". Spre sfârșitul recitării auzim în clasă o bufnitură și un țipăt disperat care i-a ridicat pe toți în picioare. Căzuse jos o colegă al cărei copil murise cu câteva luni mai înainte. Durerea mamei din poezie, acuzele făcute dumnezeirii că nu i-a lăsat copilul în viață aparțineau și colegei noastre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
câteva minute după aceea. Am ieșit pe ușă, vrând să cobor împreună cu copilul înfășurat într-o pătură, dar scările nu mai erau. În locul lor era o grămadă de moloz din care încă ieșea praf. Cei câțiva locatari din bloc strigau disperați după ajutor. La scurt timp au apărut câțiva vecini cu scări lungi și ne-au ajutat să ieșim din imobilul distrus de seism. ANIVERSARE UNICĂ În urma cutremurului, Căminul Cultural, proaspăt văruit și reparat, și-a arătat din nou vârsta în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ni se tot cereau situații optimiste pentru producțiile de cereale. Câmpul era pârjolit de arșiță, fânețele aveau și ele iarba uscată. Animalele mureau de foame și în stomacul lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să trimită țăranii la cules de grâu, cartofi, porumb în Insula Mare a Brăilei și la cosit iarbă pentru animale. Aveam sarcina să umblăm din casă în casă. Întocmeam liste cu acei care urmau să meargă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poată respira. I-a scos pe cei doi, dar nu se știe dacă mai trăiesc sau nu. M-am urcat în mașină și am mers la dispensar, de unde împreună cu doctorița am urcat cu mașina la ferma viticolă. Cu toate eforturile disperate ale doctoriței, cei doi au murit. A doua zi mă așteptam la anchete și cercetări despre moartea celor doi săteni. O liniște totală s-a așternut peste sat. Pesemne inginerul a plătit bani grei familiilor celor doi lucrători, pe care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
A galopat până la iazul cu apă și s-a repezit în mijlocul acestuia. Apa nu era foarte adâncă, dar odată intrată șareta în apă, în timp ce calul bea apă, puțin câte puțin mă afundam în mâlul moale de pe fundul iazului. Mă uitam disperată în jur să văd pe cineva să mă ajute, să sar pe mal. Nefiind nimeni prin preajmă, am început să strig cât mă ținea gura. Hei, este cineva pe aici? Veniți să mă scoateți din apă, că mă afund în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că este vorba de ziariști invitați, omul începe să dea ca un automat din cap, făcându-mi semn să mă uit la o cameră cu glasvand, în care tronau două fotolii de răchită și o minge de volei. Neînțelegând semnalele disperate, tov-ul mi-a spus: "Sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv, scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșcare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un imens depozit morbid. Mai presus de toate, se întrevede totuși o disperată sete de omenie, o altă treaptă a cunoașterii care urcă la nivel superior, care înseamnă o nostalgie morală, o etică încâlcită, având totuși un ideal, o extraordinară dorință de umanizare. Aceasta este o dramă sufletească, nu un spital, nu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris Dostoievschi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care avea să ne cuprindă ca un vârtej, schimbându-ne viața pentru totdeauna. * România Mare cum era între cele două războaie mondiale a fost o perioadă extraordinar de prolifică din punct de vedere intelectual. Citeam, cu un fel de pasiune disperată, tot ce ne cădea în mână, toată biblioteca liceului. Ne identificam cu eroii literaturii și științei pe care le descopeream cu aviditate. In acei ani, teatrele din Capitală se opreau, o zi, rareori două, în orașul nostru. Manolescu, Vraca, Bulandra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]