5,610 matches
-
și benzamida pot fi hidrolizate la acid benzoic sau la bazele sale conjugate în condiții acide sau bazice. 3.3.2. Din benzaldehidă Reacția Cannizzaro asigură formarea unor cantități egale de benzoate și alcool benzilic ; ultimul poate fi îndepărtat prin distilare. 3.3.3. Din brom-benzen Brom-benzenul în dietil-eter este amestecat cu magneziu ,și agitate pentru a produce bromura de fenil-magneziu (C6H5MgBr). Acestui reactiv Grignard i se adaugă încet dioxid de carbon solid pentru a forma benzoate, după care se adaugă
Acid benzoic () [Corola-website/Science/310904_a_312233]
-
denumindu-l „benzin”. CHCOOH + CaO ----> CH+ CaCO În 1836, chimistul francez Auguste Laurent a intitulat substanța „phène”, cuvântul devenind ulterior rădăcină pentru fenol și pentru radicalul fenil. În 1845, August Wilhelm von Hofmann a izolat substanța din gudroanele rezultate din distilarea uscată a cărbunilor de pământ. În 1855, acesta a folosit pentru prima dată termenul „aromatic” pentru a numi caracterul compușilor chimici înrudiți cu benzenul. În 1868, Marcellin Berthelot a sintetizat benzenul prin trimerizarea acetilenei. În petrol, compusul a fost identificat
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
fost elaborată de Erich Hückel în 1931 și necesită calculul unui determinant de șase linii și șase coloane pentru a putea obține diagrama energetică a benzenului. Benzenul se întâlnește în gazul de huilă, în petrol și în produsele lichide ale distilării uscate a numeroșilor compuși organici bogați în carbon (huilă, lignit etc.). Este un lichid incolor, extrem de inflamabil și volatil, având un indice de refracție de 1,50. Viscozitatea sa este mai slabă decât cea a apei. Benzenul se solidifică la
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
reniu la 500-525 °C și la o presiune de 8-50 atm. În aceste condiții, hidrocarburile alifatice formează un ciclu și devin aromatice. Acestea sunt separate prin extracție cu diverși solvenți, cum ar fi sulfolanul sau dietilen glicolul. Benzenul rezultă din distilarea fracționară a amestecului de produși aromatici. Reacția de hidrodezalchilare a toluenului transformă toluenul în benzen. În acest proces, toluenul este amestecat cu hidrogen și apoi este trecut peste un catalizator de oxid de crom, molibden sau platină la o temperatură
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
este mai bine cunoscută. Mai mult, de la islamici au ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești. Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (în latină "Rasis" sau "Rhazes"), precum și alți alchimiști, aduc o contribuție fundamentală în ceea ce privește: tehnica distilării, descoperirea acidului clorhidric, acidului sulfuric, acidului azotic, sodiului, potasiului. Din arabă au rămas mulți termeni, care s-au păstrat și astăzi (chiar și în limbile de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei regale, amestec de acid azotic și acid
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
în afara oricărei implementări specifice. Aceste generalizări provin din similarități mari ce sunt încapsulate cel mai bine în modele ce exprimă similaritățile prezente în diverse implementări specifice. Simplificarea adusă de un bun nivel de abstractizare ajută la o reutilizare ușoară prin distilarea unui concept folositor sau a unei metafore în așa fel încât situațiile în care el poate fi aplicat cu acuratețe poate fi repede recunoscut. O abstracție bună va generaliza ceea ce poate fi abstractizat; în același timp îngăduind specificitatea unde abstractizarea
Nivel abstract () [Corola-website/Science/309579_a_310908]
-
de succes, el a participat la o licitație și a obținut concesiunea iluminării orașului București, apoi l-a convins pe fratele său Marin să înființeze o rafinărie, în timp ce el umbla prin Europa, achiziționând de la Hamburg, în vederea adaptării, niște cazane pentru distilarea șisturilor bituminoase, fratele său a început să construiască, prin decembrie 1856, „fabrica de gaz”. Ridicată la bariera Râfov, „între gârle”, în mahalaua Sf. Dumitru, prima rafinărie din lume a început să funcționeze în primăvara lui 1857. Curând, ea a fost
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
sulful de petrol. Are o capacitate de 3,5 milioane tone pe an. Număr de angajați: Cifra de afaceri: În anul 1956 a intrat în funcțiune Rafinăria Nr.10 Onești, cea mai mare rafinărie din Moldova, cu o instalație de distilare atmosferică și în vid și o stație de desalinare electrică a țițeiului. Construirea și punerea în funcție a Rafinăriei Onești în anii 1955-1956 este descrisă în romanul "Martor în constelații" a lui Ion Ruse, publicat în 1964. Materia primă provine
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
rafinăriei , au intrat în funcțiune următoarele instalații: de solventare a motorinei cu furfurol, partea de separare a xilenilor din cadrul complexului de reformare catalitică și instalația de fracționare gaze. De asemenea, s-a realizat creșterea capacității de prelucrare la instalațiile de distilare atmosferică și în vid, precum și creșterea producției de cocs. În 1968 Onești realizează 45,7% în industria de prelucrare a petrolului în județ. Pe 1 aprilie 1969 cele două unități de pe platforma industrială, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
rafinăriei a intrat în funcțiune instalația Detol de obținere a benzenului prin dezalchilarea toluenului. În anul 2007, rețeaua de retail Rafo cuprindea circa 290 de stații (benzinării), din care 33 în proprietate și aproximativ 250 de stații particulare afiliate. DAV - Distilare Atmosferică și în Vid - 3,5 milioane tone/an PHB - Unitatea de Hidrofinare a Benzinei RC2 - Unitatea de Reformare Catalitică HM, HP, HM2 - Unitatea de hidrofinare a Gazului petrolier lichefiat HDV - Unitatea de hidrofinare a Gazului petrolier lichefiat în vid
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
aceasta se adaugă din nou acid sulfuric și permanganat de potasiu. După filtrare, produsul se amestecă cu amoniac, înainte de a fi iarăși filtrat și uscat. Din pasta purificată obținută, cocaina este izolată prin adăugare de acetonă sau eter etilic, pentru distilarea sulfatului de cocaină. În etapa finală, se adaugă acid clorhidric și alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaină. Aceasta se cristalizează în timp, luând forma finală în care se comercializează. Cocaina se găsește sub diverse forme
Cocaină () [Corola-website/Science/310778_a_312107]
-
pentru axtragerea spirtului din poamă. Construi o mica întreprindere, la care angajă vreo duzină de oameni în frunte cu un administrator. Și în anul 1929 ei puse în vînzare primii decalitri de spirt. În 1940 sovieticii au naționalizat fabrica de distilare și producere a spirtului, iar la retragere, în 1944, au pîngărit-o ca ”să nu cada averea în mîinile inamicului”. Totuși, peste un an, devenită proprietatea statului român, fabrica din Bardar, administrata de Sergiu Chendru, a fost pusă în funcțiune. Pe
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
de asemenea parfumați. În timpul ospățurilor, păsări parfumate au fost eliberați din colivii pentru a parfuma camera. Augustus parfuma dulapurile sale cu haine împotriva moliilor. Arabii sunt cei care au legat trecutul parfumurilor cu prezentul. Procesul extragerii uleiurilor din flori prin distilare, a fost inventat de Avicenna, un doctor arab, care era și chimist. Procedura este și astăzi folosită în întreaga lume. În timpul domniei lui Catherine de Medici (1519-1589) industria parfumurilor era înflorătoare în Franța. Regina avea propriul parfumier din Italia, Rene
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
veche, oamenii au folosit ierburi și condimente precum migdale, coriandru, mirt, rășina de conifere, bergamot. Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe care l-a denumit: ""Cartea Chemist a parfumurilor și distilării"". Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor, cum ar fi
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
Cartea descrie, de asemenea, 107 de metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor, cum ar fi alambic. Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut și că "Ibn Șină") a introdus procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare, astăzi aceasta fiind cea mai frecventă procedura, experimentând în primul rând cu trandafiri. Până la descoperirea lui Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri și sfărâmate sau petale. Ambele materii prime și technologia de distilare a influențat semnificativ parfumeriile de vest
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
extragere a uleiului din flori prin distilare, astăzi aceasta fiind cea mai frecventă procedura, experimentând în primul rând cu trandafiri. Până la descoperirea lui Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri și sfărâmate sau petale. Ambele materii prime și technologia de distilare a influențat semnificativ parfumeriile de vest și evoluția științifică, în special proprietățile chimice. Artă fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest încă din 1221. În 1370 s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
în industria parfumului. Materia primă este scufundata într-un solvent care poate dizolva compușii aromatici doriți. Macerarea poate dura de la câteva ore, până la câteva luni. Această tehnică este de obicei folosită pentru a extrage compuși care sunt prea volatili pentru distilare, sau care pot fi ușor afectați de temperatură ridicată. Cei mai folosiți solvenți sunt hexan-ul și eterul dimetil. Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de extragere a compușilor din materia primă. Datorită temperaturii scăzute
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
în care materia primă are un conținut foarte scăzut de apă sau este uscată. Dacă etanolul ar fi folosit pentru a extrage compușii din plante proaspete, care de obicei conțin mari cantități de apă, produsul rezultat ar fi foarte diluat. Distilarea este de obicei folosită pentru extragerea compușilor din plante, cum ar fi floarea de portocal și trandafirul. Materia primă este supusă unor temperaturi ridicate, iar mai apoi compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor distilați. Distilarea cu aburi se face prin
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
rezultat ar fi foarte diluat. Distilarea este de obicei folosită pentru extragerea compușilor din plante, cum ar fi floarea de portocal și trandafirul. Materia primă este supusă unor temperaturi ridicate, iar mai apoi compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor distilați. Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compușii volatili. Vaporii rezultați condensează, iar mai apoi uleiurile esențiale sunt separate de apă. Apă rămasă încă mai conține compuși aromatici și este de obicei numită hidrosol, ori distilat
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
pentru a extrage compușii volatili. Vaporii rezultați condensează, iar mai apoi uleiurile esențiale sunt separate de apă. Apă rămasă încă mai conține compuși aromatici și este de obicei numită hidrosol, ori distilat herbal, iar în unele cazuri aceasta este comercializată. Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, însă fără a folosi apă pe post de solvent. Compușii aromatici sunt eliberați din materia primă, care mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei, această metodă
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
fructele ce fac parte din familia citricelor, coaja acestora este stoarsa. Aceste fructe sunt singurele care conțin o cantitate suficientă de uleiuri esențiale pentru că această metodă să fie profitabilă. În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosită, atunci se încearcă absorbirea produsului aromatic în ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se poate extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, în special datorită costurilor de producție
Parfum () [Corola-website/Science/304761_a_306090]
-
Votca (din , "Vodka", în trad. „apșoară”) este una din cele mai cunoscute băuturi alcoolice distilate. Este un lichid transparent ce conține apă și etanol purificat prin distilare — uneori distilare multiplă — de la o substanță fermentată din cartofi, cereale (de obicei grâu sau secară) sau sirop de sfeclă de zahăr, plus o cantitate nesemnificativă de alte substanțe, precum arome sau impurități. Votca are de obicei un conținut alcoolic de la
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
Votca (din , "Vodka", în trad. „apșoară”) este una din cele mai cunoscute băuturi alcoolice distilate. Este un lichid transparent ce conține apă și etanol purificat prin distilare — uneori distilare multiplă — de la o substanță fermentată din cartofi, cereale (de obicei grâu sau secară) sau sirop de sfeclă de zahăr, plus o cantitate nesemnificativă de alte substanțe, precum arome sau impurități. Votca are de obicei un conținut alcoolic de la 35% până la
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
în domeniul comercializării votcii. În secolele XVII și XVIII, votca poloneză a fost recunoscută în Olanda, Danemarca, Anglia, Rusia, Germania, Ungaria, România, Ucraina și bazinul Mării Negre. Primele metode de producție erau primitive. Băutura era de obicei scăzută în alcool, iar distilarea trebuia repetată de câteva ori (un proces de distilare format din 3 etape era obișnuit). Prima distilare era numită „"brantówka"”, a doua — „"szumówka"”, iar a treia — „"okowita"” (de la „"aqua vitae"”), care conținea în general 70%-80% alcool pe volum. Apoi
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
votca poloneză a fost recunoscută în Olanda, Danemarca, Anglia, Rusia, Germania, Ungaria, România, Ucraina și bazinul Mării Negre. Primele metode de producție erau primitive. Băutura era de obicei scăzută în alcool, iar distilarea trebuia repetată de câteva ori (un proces de distilare format din 3 etape era obișnuit). Prima distilare era numită „"brantówka"”, a doua — „"szumówka"”, iar a treia — „"okowita"” (de la „"aqua vitae"”), care conținea în general 70%-80% alcool pe volum. Apoi băutura era diluată cu apă, rezultând o votcă simplă
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]