6,346 matches
-
bucățică de pâine ne dădea și două supe fără conținut..., apă goală. Era foarte greu... Și ne aplicau regimul de penitenciar obișnuit, străvechi: spălat și frecat pe jos În fiecare zi... Și era curat, nu era nimic, da’ ziceau: „Spală, dom’le! Ia o cârpă și-un lighean și spală pe jos!”. Da’ acest obicei cu spălatu’ pe jos este și-n Apus. Am citit În literatura de Închisoare că și Hess, și Göring Își spălau celulele În fiecare zi... Tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și am trăit c-o mare speranță, pentru că era În 1952 și În America, În prima zi de marți În anul bisect, sunt alegeri prezidențiale, și-n 1952, cred, a picat În 4 noiembrie și a ieșit generalul Eisenhower. Și, dom’le, era comandantul frontului din Apus și speram că președintele Americii va face pace cu Europa și că va fi ceva. Urmăream politica, deși n-aveam acces la ziare, da’ totuși mai pătrundeau informații, mai spunea un civil o vorbă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă era de un kilogram, ne dădea trei sferturi de pâine, câte-un sfert la fiecare masă. Da’ era așa de mică, că n-o vedeai... Furau din pâine, ăia de la Constanța, că pâinea venea de acolo. Da’ era mică, dom’le... Acuma, 250 de grame de pâine ți-ajung pe o zi Întreagă, da’ n-ajungea nici pe-o masă, dom’le. Foamea era mare... Dom’le, știi cum e? Nu-i flămând stomacu’, Îi flămând sângele, Îi flămândă carnea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mică, că n-o vedeai... Furau din pâine, ăia de la Constanța, că pâinea venea de acolo. Da’ era mică, dom’le... Acuma, 250 de grame de pâine ți-ajung pe o zi Întreagă, da’ n-ajungea nici pe-o masă, dom’le. Foamea era mare... Dom’le, știi cum e? Nu-i flămând stomacu’, Îi flămând sângele, Îi flămândă carnea, osul, unghiile sunt flămânde, părul, totul e flămând... A fost foarte greu și asta nu se uită niciodată... De la Peninsula Îmi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Furau din pâine, ăia de la Constanța, că pâinea venea de acolo. Da’ era mică, dom’le... Acuma, 250 de grame de pâine ți-ajung pe o zi Întreagă, da’ n-ajungea nici pe-o masă, dom’le. Foamea era mare... Dom’le, știi cum e? Nu-i flămând stomacu’, Îi flămând sângele, Îi flămândă carnea, osul, unghiile sunt flămânde, părul, totul e flămând... A fost foarte greu și asta nu se uită niciodată... De la Peninsula Îmi amintesc că vedeam plaja de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a schimbat viața? Am venit acasă după șase ani, și-a fost foarte greu... Știți de ce? Pentru că nu știam nici o meserie, nu știam ce să fac... Și mă trezesc aproape la 35 de ani..., și nu știu să fac nimic, dom’le. Și-atunci m-am gândit că tre’ să mă duc la facultate. Mă duc la Cluj și-am reușit. Pe 10 septembrie am fost promovat la Filologie, la limbi străine... Și-am terminat după cinci ani, În 1969, cu ajutorul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai știu. Ș-apăi i-au dat cu pumnii În abdomen, În zona rinichilor și-a ficatului. L-au bătut În mod animalic, l-au fugărit, că era pe jos mozaic, ciment. Și țin minte când o spus: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”. Textual vă redau: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”. Da’ și-așa, dacă nu-l mai băteau, tot murea, că atâta era de bătut. L-au bătut până când l-au scos afară pe ușă... Da’ era mort. Într-una dintre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În abdomen, În zona rinichilor și-a ficatului. L-au bătut În mod animalic, l-au fugărit, că era pe jos mozaic, ciment. Și țin minte când o spus: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”. Textual vă redau: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”. Da’ și-așa, dacă nu-l mai băteau, tot murea, că atâta era de bătut. L-au bătut până când l-au scos afară pe ușă... Da’ era mort. Într-una dintre mărturiile scrise se spune că a fost și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știut, și o spus alte prostii... O spus că o stat de vorbă cu mine În luna mai În ’55 și mi-o trasat sarcini ca să recrutez ofițeri din cadrele armatei. Tulai Doamne și Iisus! Și am zâs În anchetă: „Dom’le, păi eu În ’55, În luna mai, eram În armată. Cum o putut el să vorbească cu mine? Păi se poate una ca asta?”. „Hai mă, dă-te Încolo, când ți-oi trage vreo două... Ce, mă, ăsta minte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da’ vorbesc numa’ cu tine”... Nu mai țineți minte cum Îl chema? Păi, nu mi-am putut permite să-l Întreb că cum Îl cheamă. Nu, nu, că nu știa dacă nu-l vede careva, și atunci eu puteam spune: „Dom’le, eu nici nu l-am văzut la față”... Și nu s-o putut să aflu nici după aceea. Decât atât, o avut o grijă de mine, jos cu pălăria... Și odată, când o fost de serviciu zice cătră mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
condamne”. „Auzi, dacă primești mai mult de zece ani..., nu cumva să te descurajezi. Capul sus și să ai grijă de sănătatea ta.” Când o zis „mai mult de zece ani”, mi s-o făcut părul măciucă... „Da’ pentru ce, dom’le, că n-am dat În cap nimănui... C-o fost proști ăștialalți că o crezut că, dacă o să spună de mine, ei scapă și pe mine mă omoară?” N-o fost chiar așa... Și mi-o mai zis: „Acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe dumneata ce te interesează, eu te-am Întrebat pe dumneata de unde vii?” „Hai, domne, dă-o Încolo, de la Goiciu vii?” Ăsta era criminalul din Gherla, șeful, comandantul... Și mai era Istrate, frații Șomlea, Cârciu... Ăștia era spaima Gherlii. „Hai dom’le”, zice, „ce dracu, crezi că vin să te trag de limbă? Păi Îți spun toți gardienii și din fabrică și de pe secție”... „Atunci ai face parte dintre ei dacă Îi cunoști atât de bine”, zic eu. Și Îmi arată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fugea la ea, de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că În cordon o avut voie să fugă, numai În afară nu avea voie... Și se ducea după rădăcina aia de stuf ș-o mânca, și zice către mine: „Auzi, dom’le, ia gustă și matale să vezi ce bună e!”. Dar eu Îl Întreb: „Nu vă supărați, da’ ce e asta?”. Zice către mine: „Biscuite de baltă”. „Doamne, Maica Domnului! Io de asta n-am auzit.” „Biscuite de baltă.” Nici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era Într-o brigadă cu mine, dar În altă grupă, că culege niște cucută d-asta de baltă... Aia se face cam așa de groasă și, când Îi mică, seamănă cu mărarul. Și mă duc la el și zic: „Auzi, dom’le, da’ ce faci?” „Păi, culeg mărar.” „Dom’le, nu e mărar! Asta e cucută de baltă!” Zice: „Da’ mă Înveți pe mine?!”. „Bine, mănâncă ce ai vrea tu.” Eu eram curios ce-a face el cu cucuta, că mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altă grupă, că culege niște cucută d-asta de baltă... Aia se face cam așa de groasă și, când Îi mică, seamănă cu mărarul. Și mă duc la el și zic: „Auzi, dom’le, da’ ce faci?” „Păi, culeg mărar.” „Dom’le, nu e mărar! Asta e cucută de baltă!” Zice: „Da’ mă Înveți pe mine?!”. „Bine, mănâncă ce ai vrea tu.” Eu eram curios ce-a face el cu cucuta, că mă gândeam că doar nu o mânca așa, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa i s-o Îngroșat limba În gură. S-o speriet de el doctoru’ și l-o trimes la spital la Văcărești. După ce l-o trimes, zic cătră el că l-am cunoscut, că și eu am făcut pleorizie (sic!): „Dom’le Georgescu, dumneavoastră știți ce o mâncat ăla?”. Și doctoru’ zice: „Da’ cum s-o umflat aista, din ce cauză, că Încă așe om În viața me n-am văzut?”. Și Îi zic: „O mâncat cucută, că o zis că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să dați foc la tarlaua de porumb! Cum vă cheamă? Rămâneți În poartă și luați 25 la fund”. N-o fost valabil ceea ce am zis noi... că șeful de escortă o ținea numa’ pe a lui. Noi degeaba am spus: „Dom’le, când ați vinit era focul stins, nu era flacără”. El nimic: „Ați vrut să dați foc la tarlaua de porumb”. Zic cătră ăsta: „Am belit-o, Mussolini!”. Ăsta: „Cum te cheamă?” „Pop Ioan.” „Tata, mama?” „Ioan și Maria.” „Județul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
altceva, că eram vreo 1 300 toți Într-o baracă, și era icter, și asta e boală molipsitoare. În ’90, când mi-o făcut prima tomografie În Baia Mare, m-o Întrebat: „Dumneata ai fost bolnav de ficat?”. „N-am fost, dom’le doctor.” „Da’ ai fost Între bolnavi cu icter?” „Am fost.” „Unde?” „În Delta Dunării.” „Da’ ce ai căutat acolo?” „Păi dacă acolo m-o dus”... În fine..., curiozitatea din ei, da’ mai bine renunț decât să pornesc discuția, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
urmă, am zis: „Scrie ce vrei și-apoi semnez și bună ziua! Ce mai Încoace, Încolo?”. D-apoi după șase luni... pot să zic că o fost mai gre’ Securitatea decât toată pușcăria... Securitatea o fost foarte grea... Și Costin aiesta, dom’le, se zice că o fost de-aici din Satu Mare, adică se trage din Pișcari... Se zice că acuma-i aici În Satu Mare, da’ io nu m-am mai interesat. Mai sunt câțiva aci În Satu Mare, securiști pe care i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăștia era clămpănei d-ăștia la Securitate. Că și la sate era turnători de-aiștea. Apoi o venit vărul, care era brigadier la CAP, și-apoi o adus niște rom, și până la două noaptea tot am discutat... Am băut cu ei, dom’le, dar nu m-o prins deloc. Așa am fost de... crispat, extraordinar. Puteți gândi că timp de șepte ani și două luni io n-am călcat pe iarbă? Cum v-ați refăcut viața după ce ați ieșit din Închisoare? După
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te voi apăra pe tine”. Și zic: „Bine, domnule”... Eu sigur, Îl cred și pe ăsta... Când ajungem la proces, el ca martor al acuzării... I-a nenorocit pe ăia. Și vine la mine și zice: „Popa ăsta e cuminte, dom’le, nu trebuia băgat cu ăștia”... Da’ Îi zice procurorul: „Bă, da’ tu ai uitat ce declarații ai dat? Sau vrei și tu să vii lângă el În boxă?”. Când a auzit ăsta amenințarea a Început să tremure și a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mergeam pe dig... Și la un moment dat zice unu: „Băi, bandit!”. Și am spus: „Domne, fii atent, dumnealui e inginer, eu sunt profesor, noi nu suntem bandiți, noi suntem oameni foarte cumsecade”. Și i-am dădăcit pe ăștia. „Cum, dom’le, cum? Că nouă ne spun că nu...” „Domne, toată lumea de aici e o lume distinsă, e o lume deosebită. Vă bagă În capu’ dumneavostră așa ca să vă purtați urât.” Știi? Băi, au Înmuiat-o ăia... Mergem așa pe dig
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de stat, Însă ei mă exmatriculaseră. Și m-am dus după eliberare și am Întrebat: „De ce m-ați exmatriculat, domnule?”. „Tocmai ca să nu te poți folosi niciodată.” Că puteam să fiu profesor... Și zice: „Îți trebuie acceptul Securității”. „Păi, am, dom’le, acceptul Securității”. „Da? Bine.” Și mi-am susținut lucrarea de stat abia În 1967, după aprobarea unei comisii guvernamentale... Ați fost angajat undeva după ce ați venit acasă? Da, mă duc la o Întreprindere să mă angajez. Mă duc la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da? Bine.” Și mi-am susținut lucrarea de stat abia În 1967, după aprobarea unei comisii guvernamentale... Ați fost angajat undeva după ce ați venit acasă? Da, mă duc la o Întreprindere să mă angajez. Mă duc la cadre și spun: „Dom’le, am acceptul Securității să mă angajez aici”. Și mă angajează contabil. Într-o zi, mă vede directorul, unu’ Seghe Manu, care era cumnat cu unu’, Fulger, de la regiunea Oltenia. Da’ ăsta era un prost, Îl făcuse maistru deși avea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
joc teatru cu ei. Cât am jucat eu teatru cu ăștia... Mie Îmi repugna, da’ ce dracu să fac? După ’89 nu v-a tentat să intrați În politică? Noi am zis că nu facem politică... Au zis unii: „Cum, dom’le, tu, care-i avut viața spulberată, să nu faci politică? Îi lași pe nătărăii ăștia care-au fost, tot ăia”. Nu? Că ei au fost, tot ăia sunt... Aveți vreun regret pentru cele Întâmplate? Eu am fost achitat de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]