6,426 matches
-
cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care cică după părerea lui, ar fi vinovați de toate relele. Nici el nu știe care ar fi vinile, dar înjură fiindcă e român, țărănist
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu "șeful" ei, de altfel prof. de Constituție, că nu este capabilă să scrie o lege neconstituțională beton, încât și cei de la Curtea Constituțională să crape naibii de invidie și s-o declare constituțională . Dar ce să-i faci, când dom’ profesor Boc este varză la teorie. Însă guvernul vine imediat și cu câte o surpriză, adică improvizează pe loc un așa numit plan B (B de la BOC!), plan care se dovedește de fiecare dată imposibil de aplicat. Deci, varză acră
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o mostră de „democrație” scuipată în fața poporului, de către reprezentantul partidului care se considera cel mai democrat de pe scena politică românească. Aș putea completa și eu ca Ghiță Pristanda, „Curat democrație, coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul său, pe acel om de paie, care timp de patru ani, cică a fost președinte al României, timp în care țării i s-a pregătit prohodul. Iar pe cititorul meu, care probabil se gândea, spera, aștepta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la Lisabona, cu scârțanul acela de Sarkozy, căruia i s-a năzărit așa, tam-nisam, că în relațiile cu țara noastră, noi exportăm doar loturi omogene de țigani cu bronz natural, calitatea întâia. Nu înțelegea, de ce se supără aș de tare dom’ prezident al Franței, de calitatea țiganilor noștri care deși sunt mai puțin bronzați decât Obama, cu toată rasa lui de negroizi, totuși au înaltă calificare, în lucrul la capra podului, la ușa bisericilor sau în metrou, în subtilizarea cu deosebit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din cauză că în parcarea cu pricina lumina era aprinsă și nu găsesc de unde au tras curentul. Se gândesc serios la faptul că or fi fost și aceia de atunci în cârdășie cu cei de la ALRO Slatina. Aici terminăm episodul acesta fiindcă dom’ președinte a urcat deja în avion și și bate capul cu ce a vrut să spună un ins prin cuvintele: ERRARE HUMANUM EST, SED PERSEVERARE DIABOLICUM. A conchis în final, dă-l dracului, o fi în chineză fiindcă nici într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
30.000 de profesori pot considera că au deja hârtia de disponibilizare în buzunar. Și atunci... Profesorilor care predau la minorități, prin noua lege a educației, li se mărește salariul cu 50%, așa că mai bine predai maghiara decât româna. Apropo dom’ Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel, cum se traduce în românește expresia maghiară, lo foso, fiindcă i am auzit pe unii din Ardeal, că dumneata ești un fel de, lo foso, a politicii românești și am subscris și eu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe palavre: - Eram la franceză mă ascultă, fiindcă nu fusesem pe la ore. Bineînțeles, nu știam nimic, îl aud că-mi spune. Măi băiatule, îți dau patru că nu ai învățat! Mă îndrept hotărât spre o fereastră deschisă și îi spun: - Dom’ profesor! dacă nu-mi dați o notă mare, mă arunc pe geam. - Măi băiatule, îți dau 6 mai mult nu pot! Mă urc pe pervaz și îi spun: - Vreau 10, altfel sar! - Nu se poate măi băiatule, uite îți pun
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
A murit Tănase! țipau copiii; este plin de sânge! Au alarmat toată școala. Până să iasă afară în curte, mi-am luat tălpășița. Ora următoare trebuie să mă asculte iarăși, fiindcă n-aveam note suficiente. - Spune, băiatule, cât vrei! - 10, dom’ profesor! - Uite 10, dar să nu mai sari că s-ar putea să te lovești! Râd cu toții și Tănase continuă, se încălzise băiatul: - La geografie ne-a venit una tânără, bună ce să vă spun, însă a dracului. Aveam numai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unde vrea Bălăuță să te bage? - La motoare, domnule director. - Bine, vezi că ai un maistru bun. Îți doresc succes! Mergi acum să faci formele de angajare și după aceea trebuie să treci pe la cabinetul de protecția muncii. - La revedere, dom director! - Succes, tinere! I-a plăcut acest om blând și undeva aerian părea departe de frământările celor din jur. Cu un alt individ a făcut protecția muncii, destul de mult timp în care i s-a dat să citească normative
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
poartă nimic. Și se poate vedea că și-a ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în piese de mobilier tapisate pe care le-ați achiziționat recent, vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. După care dă un număr de telefon unde puteți suna, dar degeaba. Pielea de pe gâtul lui dom’ sergent atârnă într-un asemenea hal, încât, dacă-l apuci de ea, când îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
când îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-am cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apă, îi spun. Oferit de un agent de asigurări. Notaseră pe el programarea copilului la pediatru. Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc. Bătrânul se lasă în jos, cu palmele lipite de asfaltul fierbinte, în timp ce mașinile și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și camioanele vâjâie în ambele sensuri, și-și freacă obrazul de mormanul de blană maronie. Se ridică și se uită în lungul autostrăzii, în amândouă părțile. Se întoarce în cabina camionetei și-și aprinde o țigară. Așteaptă. Așteptăm și noi, dom’ sergent și cu mine. Asta este; am ajuns o săptămână mai târziu. Întotdeauna cu un pas în urmă. După ce s-a întâmplat deja. Prima apariție a Mântuitorului de pe Șosea a fost semnalată de o echipă de muncitori care ridicau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le fac oamenii și în imaginile filmate apar întotdeauna părul blond în vânt, țăcălia roșcată, cicatricele. Întotdeauna e același om. Silueta unei femei așteaptă în depărtare într-o mașină, într-o camionetă, ce-o fi. În timp ce scriu rândurile de față, dom’ sergent ia în cătarea revolverului haina noastră de blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei de aici, așteptăm și noi o minune. Un mesia. Capitolul 19 Când te dai jos din mașină, totul e galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
important, care înghite zgârie-norii centimetru cu centimetru. Acum, aici și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o lună după. Cine știe la cât timp după ce s-a întâmplat evenimentul. Îmi continui vânătoarea de vrăjitoare, împreună cu dom’ sergent. Botaniștii numesc această nouă subspecie de iederă englezească Hedera helixseattle. La un moment dat începuse să dea pe dinafară în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură a fațadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atenția clienților restaurantului Oracle Sushi Place „Dacă vă confruntați cu mâncărimi rectale severe cauzate de paraziți intestinali“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. După care dă un număr de telefon. De față cu dom’ sergent, pun mâna pe telefon și sun. O voce de bărbat zice: — Biroul de avocatură Denton, Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Denton, Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și ne mai toarnă niște cafea. Se uită pe fereastră la zidurile verzi, brăzdate de vițe groase și cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să le dea foc cu aruncătorul de flăcări sau să le stropească cu ierbicide - chiar și atunci când au adus caprele pitice să le mănânce -, încep să se întindă rădăcinile. Rădăcinile astea au surpat tunelurile, au întrerupt cablurile și conductele subterane. Dom’ sergent formează în continuu numărul din anunțul cu restaurantul, dar linia rămâne moartă. Chelnerița se uită la limbile de iederă care au început deja să traverseze strada. Într-o săptămână, n-o să mai aibă serviciu. — Garda Națională ne-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rele. Asta e viața ei. Mona își acoperă fața cu palmele și începe să suspine. Dau drumul la radio, în timp ce număr: 1, 2, 3... Capitolul 32 Orașul figurează pe hartă ca Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]