9,274 matches
-
cîteva minute la televizor Înainte de masă. „La masa asta lipsește o sticlă“, Își spuse Julius, În timp ce Înainta pe coridorul unde erau dormitoarele și camerele de baie. Aruncă repede o privire spre camera lui Bobby, era Închisă, se auzea muzică Înăuntru... „Domnișoara Peggy nu-i la Lima... e la Ancón“. Știa el foarte bine, formă numărul, mai mult pentru că telefonista Îi spusese că În zece minute vă dau numărul de la Ancón. Bobby puse din nou cîntecul, discul pe care i-l dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau circumstanțe atenuante ale acostării, În casa asta drepturile ei fuseseră respectate și o asemenea pată poate fi ștearsă de o purtare frumoasă În viitor și pe urmă pica e un sentiment omenesc și situa... — Bobby, cere-i iertare acestei domnișoare, porunci Juan Lucas. Bobby Îi spuse că fusese beat și că o roagă să-l ierte; Țanțoșa voia să ia din nou de la capăt teoria cu pica, dar Juan Lucas o Întrerupse din nou, spunînd că totul se lămurise, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jos din trăsura asta, Dora!, fata mamii!, ascultătoare, supusă, ea sărea din trăsură și vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio dispărea din fata ochilor ei surîzători și din fund apăreau ca s-o felicite Vilma, Julius, Nilda, domnul Santiago, doamna Susan, domnișoara Cinthia, Celso, Celso dispărea Într-un fel de ceață și ea Încerca să-l oprească, săreau, fugeau de ea, dispăreau cu toții, siluetele lor se ștergeau, se Întorceau cu toții, apăreau, Julius dispăru, dispărură cu toții, toți În afară de fiică-sa, care stătea liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la domnișorul Bobby! strigau Încîntați. Și pe bună dreptate. Pe bună dreptate, fiindcă Bobby venise cu o străină tare drăguță. — E domnișoara domnișorului Bobby, comenta Universo, cerîndu-i iertare lui Carlos pentru că-l călcase pe picior cu bocancul lui de fotbal plin de noroi. Era mai bine canadianca, Începu să explice Carlos, mai plinuță, ăsteia mai că i se rup șinele... — Ce? Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cano, Cinthia...“ Care-ți place mai mult, Țanți? Dacă te uiți cu atenție, fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanți? Dacă te uiți cu atenție, fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atenție, fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot. „Stingeți lumina“, spuse Țanțoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai frumoasă. — Da’ ție, Carlos? — Toate sînt drăguțe, dar nici uneia nu i-ar strica să mai pună cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot. „Stingeți lumina“, spuse Țanțoșa. Nu era o idee rea: așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bobby, arătînd cu mîna; e chiar sub fereastra camerei tale. — Da, Îmi place moult Lima, citi Lang, tare plicticos cu cărțulia lui. — E adînc? — Da; de ce Întrebi? — Așa. Arată-mi-l, vreau să-l văd. Îmi place moult Lima, doumnisoură... — Domnișoară, corectă Julius, vesel, Întorcîndu-se să vadă dacă Santiago aproba intervenția lui. Într-adevăr, era ceva ciudat În privirea lui. Îl observa cum se ridică În picioare și se Îndreaptă spre bazin. Îl urmară ca toții. Bobby, care mergea Înainte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În sufletul ei atunci cînd se aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi alunecă pe sub braț. — Scîrbosule! Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l față de toată lumea: seara asta era ultima cînd o mai vedeau cu Vlăjganul!... N-o s-o mai vadă niciodată cu el!... Totul avea o limită!... Delfinița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ăsta află că tatăl ei o să distribuie niște filme argentiniene!... că o să inaugureze o sală de cinematograf cu filmele astea!... că o să aducă două artiste cu renume pentru premieră!... că o să dea un banchet În cinstea lor!... cocteiluri! sigur! scîrbosul! — Domnișoară Puica... Scîrbosul ăsta Încă nu are o actriță de film pe lista cuceririlor lui L. Și cîți bani Îi poate aduce afacerea asta! Aveai motive să dispari, scîrbosule!... Nu voiai să te vadă cu verișoara mea!... Și eu cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scape cu o glumă, făcîndu-le să rîdă pe celelalte, dar celelalte căzuseră puțin pe gînduri, deși orchestra cînta, glasul Puicuței se auzea În tot barul. — Hoțule! CÎnd o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Luați din marmelada asta, doamnă Nilda; marmeladă englezească... luați, doamnă... Domnișorul Julius trebuie să se Întoarcă dintr-o clipă Într-alta, a ieșit numai să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa a poruncit don Juan Lucas... — Mulțumesc, domnișoară... nu luați și voi?... De-ar veni mai repede domnișorul Julius; Îmi amintesc mereu de ziua lui de naștere, o să Împlinească unsprezece ani, În curînd e un bărbat adevărat, vă amintiți cînd vă Împușca din caleașca?... vă amintiți cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva: cine știe ce se poate crede și spune după un eventual refuz. Așa... treaba-i bună. Cine, ce are de pierdut? Am sau n-am dreptate?” În locul unui răspuns, celălalt, jenat, lăsă ochii în jos. “Ei, ce-i mutra asta de domnișoară pudică? Se poate? Suntem bărbați, sau...? La urma-urmei, vinovați de cele întâmplate suntem noi, adică nevastă-mea și cu mine. Ea, pentru că ți-a căzut în brațe, iar eu, pentru că am neglijat-o, crezând că satisfacțiile profesionale sunt... “Sandi, mamă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doi ani până la absolvire, toți elevii au trebuit să țină ore la cursul primar. După ce Epaminonda ținuse o oră de Cânt la clasa a doua primară, profesorul îndrumător a chemat-o în cancelarie și i-a spus: „Mi e teamă, domnișoară, că, prin ceea ce am să-ți spun, o să te mâhnesc. Dar, cum spune vorba noastră bătrânească, mai bine un adevăr dureros, decât o minciună frumoasă. Pentru că, dacă-mi dai voie să fiu sincer cu dumneata, sunt convins de absența, la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în clasa ei” “Nici chiar așa. Poate să fie o învățătoare talentată. Și, în fața elevilor, s-ar putea să fie altfel, să se mai transforme” “Ziua bună”... “Am auzit că vreo câțiva de la a XI-a au și poreclit-o domnișoara Cucu” “Dar ce au ei de împărțit cu ea?” “Nu se știeeee! Probabil că i-a fascinat zâmbetul ei de o ferocitate absconsă” “ Ia lasați, bre, omul în pace. Nu v-a făcut nimic și vă și apucați să-l
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ci unul progresist, cu idei valoroase, e unul din puținii popi care au fost de acord, încă de la început, să colaboreze cu autoritățile desemnate de noul regim, mai ales cu lucrătorii din securitate. Da, dar, vedeți dumneavoastră, instrucțiunile sunt instrucțiuni, domnișoară, peste ele nu se poate trece, venea, implacabil, replica lor. Dar, gândiți-vă, încerca ea să-și pledeze cauza, în ultimii ani tata a fost mai mult lucrător de securitate decât popă. Lucrul acesta se știe foarte bine - apărea contrareplica
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rost de astfel de tablete, sticluțe sau borcane, căci farmacie nu era decât la oraș, iar doamna Ana era mai tot timpul cu ei, în sat. Așa au numit-o la început, ba nu, în primii doi ani îi ziceau domnișoara Ana, pe urmă, după măritiș, i-au spus altfel. Dar, cu timpul, mulți i-au uitat numele, toți o știau ca fiind Coana Moașă. Nu mai știa cum o cheamă nici chiar poștașul satului, poate pe la Sfatul Popular să-și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sus, la mine. Locuiesc la etaj. -Da?!... -Antoinette, vecinul este... -Codrin...Codrin Ionescu, România. -Nu te deranjez? Eu tocmai vin de la Moscova. Sesizasem la ea deja accentul de rusoaică, combinat cu unul de franțuzoaică sau nemțoaică. Codrin o conduse pe domnișoară sus, în apartamentul său. -Pe unde ai călătorit? o întrebă Codrin. -Peste tot: Rusia, Franța, Japonia... Codrin o ajută să-și scoată bagajele. O servi apoi cu un whisky și ciocniră paharele în semn de noroc. Vocea ei era când
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
slab de altfel. M-am cazat la un modest hotel de la periferia Parisului, urmând să mă prezint cât mai curând la noua mea slujbă. Peste doar câteva zile m-am trezit cu portarul la ușă: - Scuzați, domnule, vă caută o domnișoară... O domnișoară străină foarte frumoasă. Am coborât scările ca o vijelie. Era întuneric profund. Luna era complet acoperită de un văl gros de nori cenușii. Am auzit-o strigându-mă. M-am apropiat de ea. Am privit- o cu atenție
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
altfel. M-am cazat la un modest hotel de la periferia Parisului, urmând să mă prezint cât mai curând la noua mea slujbă. Peste doar câteva zile m-am trezit cu portarul la ușă: - Scuzați, domnule, vă caută o domnișoară... O domnișoară străină foarte frumoasă. Am coborât scările ca o vijelie. Era întuneric profund. Luna era complet acoperită de un văl gros de nori cenușii. Am auzit-o strigându-mă. M-am apropiat de ea. Am privit- o cu atenție. Figura și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
profesionistă calificată, din cap până-n picioare. —Categoric. E o somitate. Dacă poți sta de vorbă cu cineva, el e acela. Mă întorc mai târziu, ca să-ți faci exercițiile. — Poți să-mi dai în scris chestia asta? strigă Mark după ea. Domnișoara Gillespie o salută pe Karin cu o fluturare a mâinii. Karin atinse ușor brațul îngrijitoarei. La plecare, Barbara își îndoi degetele spre Weber. Somitate. Deci într-adevăr îl recunoscuse. Weber se întoarse spre Karin, care clătina din cap admirativ. —Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de atunci e convins că am o pasiune secretă pentru arborii cu came sau cum le-o zice. Învârti cheia, iar mașina se deschise. El dădu ocol până la ușa din dreapta și urcă înăuntru. Și cum s-a purtat cu asistenta, domnișoara...? Știa numele, dar o lăsă pe ea să-l spună. —Barbara. Chiar știe să-l ia, nu-i așa? Ai spune că vorbește altfel cu ea acum decât ar fi vorbit înainte? Ea privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber. —Un dar de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei să mă spionezi, vino încoace... Țâșni spre ușă, gata de urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie, strigă el, ceea ce până și pe el îl surprinse. Aveți o clipă? Ea se opri și clătină din cap, așteptând ca el să vină mai aproape, pentru ca Mark să nu poată auzi. — Nu e corect. El dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]