6,777 matches
-
pare să fi susținut la un moment dat "proiectul Platonopolis". - reconstrucția unui oraș ruinat ca "cetate a filosofilor" - care ar fi trebuit guvernată după princiipile din "Republica" lui Platon. Dar, se pare că din cauza unor intrigi de la curte, proiectul a eșuat. Moare în Campania, la Minturnae, după o boală grea. Înainte de a-și fi dat sufletul, în 270, Plotin ar fi rostit: "mă străduiesc să înalț divinul din mine la divinul din Univers". Avea 66 de ani. Plotin a început să
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
a președintelui consiliului de miniștri. Cele mai multe dintre camerele de stat erau, cu toate acestea, încă ocupate de spitalul militar. Guvernul Provizoriu a deținut puterea pentru o scurtă perioadă, iar în jurul datei de 25 octombrie 1917 și-a dat seama că eșuase în restabilirea ordinii interne și, dându-și seama că palatul devenise o țintă pentru tot mai mulți militanți bolșevici, a ordonat apărarea sa. Întregul personal militar din oraș a promis sprijin bolșevicilor, care au acuzat guvernul lui Kerenski că dorește
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
care trecuse de partea regelui, a înclinat spre papalitate, raliindu-se deciziei de destituire. Într-o adunare ținută la Tribur, prinții au cerut abdicarea lui Henric IV, dacă excomunicarea nu era ridicată. Izolat de toți cei care l-au sprijinit, eșuând în încercarea de a convoca concilii la Mainz și Worms, pentru a contracara decizia pontifical,Henric a trebuit să se supună. A inițiat un act de penitență la Canossa, în ianuarie 1077. Papa l-a umilit pe rege să facă
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
intensitate. După moartea lui Rudolf și scurta domnie a lui Adolf de Nassau până în 1298, fiul lui Rudolf a preluat tronul lui Albert I. Ales la 27 noiembrie 1308, Henric al VII-lea al Sfântului Imperiu Roman de Luxemburg a eșuat în a uni imperiul, prin refacerea legăturii dintre Germania și Italia. Papalitatea, având sediul la Avignon atunci, consideră că o intervenție germană în peninsula italică contravenea intereselor proprii. Țelul refacerii unității imperiului era profund contrar și țelurilor regelui angevin al
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
cu războaie în care se implicau diverse facțiuni rivale. Henric al VII-lea nu înainta ca un pacificator așa cum speră, ci în mijlocul unui cortegiu de conflicte, alimentate de prezența să, fiind amenințat de Robert de Anjou sprijinit de papalitate. A eșuat lamentabil. Succesorul său,Ludwig al IV-lea de Bavaria din familia Wittelsbach, a făcut o ultima încercare de reînsuflețire a universalității și de deposedare a papalității de prerogativele sale de supremație, implicându-se în războaiele din Italia. Ludwig, chemat de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ce se întindea de la Triest la Amsterdam. A dobândit înfloritoarele Țări de Jos prin căsătoria cu Maria de Burgundia în 1477. A respins atacurile francezilor asupra teritoriilor. În imperiu, unde a preluat coroana tatălui său în 1493, reformele lui au eșuat inițiat, dar apoi s-au bucurat de succes grație alianțelor matrimoniale, pe care le-a pregătit cu grijă. Casa de Austria a redevenit imperială și a devenit una dintre cele mai mari puteri ale Europei. Asupra imperiului nu mai există
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Elisabeta a purtat o politică externă defensivă, o excepție fiind ocuparea portului Le Havre de către trupele engleze, în octombrie 1562. Intenția Elisabetei era de a-l prelua în schimbul portului Calais, care căzuse în mîinile francezilor în ianuarie 1558. Dar planul eșuează, deoarece hughenoții francezi se aliază cu catolicii și preiau orașul, iar trupele engleze sunt nevoite să se retragă în iunie 1563. După acest atac, Elisabeta nu a mai întreprins alte expediții militare pe continent până în 1585. Cu toate acestea, a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
să mențină o relație comercială preferențială cu Anglia și îl demite pe ambasadorul englez, Jerome Bowes. Elisabeta trimite un alt ambasador, Giles Fletcher pentru a-i cere regentului Boris Godunov să-l convingă pe țar să se răzgândească. Tratativele au eșuat, dar Elisabeta continuă să-i scrie scrisori pe jumătate liniștitoare, pe jumătate reprobatoare. Ea îi propune o alianță, alianță ce îi fusese oferită de Ivan al IV-lea și o refuzase, dar țarul refuză. Comerțul și relațiile diplomatice cu Statele
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Emergency Power Act, conferind executivului puteri excepționale. În aprilie 1921 are loc un protest masiv după ce executivul a încercat să raționalizeze industria minieră și să reformeze sistemul cailor ferate. Minerii și muncitorii au intrat în greva generală, dar greva a eșuat datorită retragerii feroviarilor și lucrătorilor din transporturi. Lloyd George s-a înfruntat cu dificultăți externe în Irlanda, India și Orientul Mijlociu, iar conservatorii și-au retras sprijinul. Lloyd-George a demisionat în octombrie 1922. În alegerile din noiembrie 1922 câștigă partidul conservator
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
de monarhul britanic lipsit de autoritate politică. Gradul de limitare a influenței internaționale a Marii Britanii s-a demonstrat pe fondul Crizei Suezului din 1956. În urma naționalizării canalului de către președintele egiptean Nasser, Marea Britanie și Franța au ocupat Canalul Suez. Operațiunea a eșuat însă datorită împotrivirii societicilor și americanilor. Pe plan intern, apare un consens național pentru condiții de viață mai bune, care permitea o restructurare politică și socială fundamentală a statului. În ciuda acestei victorii scump plătită, dar glorioasă, la scurt timp după
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
s Lane" (1938). Olivier a încercat de-a lungul timpului să își întărească cariera de actor, dar în ciuda succesului dobândit în Marea Britanie, el nu a fost foarte apreciat în S.U.A., iar incercările sale de a intra pe piața americană au eșuat. Acceptând rolul lui Heathcliff din producția lui Samuel Goldwyn numită "Wuthering Heights" (1939), Olivier a plecat spre Hollywood lăsând-o pe Vivien în Londra. Goldwyn și regizorul filmului, William Wyler i-au propus lui Leigh rolul Isabellei, dar ea a
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
Mathison. Efectele speciale au fost create de Carlo Rambaldi și Dennis Muren. Din distribuție fac parte Henry Thomas, Dee Wallace, Robert MacNaughton, Drew Barrymore și Peter Coyote. Filmul relatează povestea unui băiat, Elliot, care se împrietenește cu un extraterestru botanist eșuat pe Pământ, numit E.T., care încearcă să se întoarcă acasă pe planeta lui. Elliott, împreună cu prietenii săi, încearcă să-l ajute să se întoarcă acasă, încercând în același timp să îl ascundă de mama sa și de autorități. Conceptul filmului
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
R&B americani precum The Isley Brothers, Major Lance, Billy Stewart, Doris Troy și Patti LaBelle and The Bluebelles. În 1966, trupa a susținut pe Long John Baldry și a interpretat de 16 ori la The Marquee Club. După ce a eșuat să devină solist vocal pentru King Crimson si Gentle Giant, Dwight a răspuns unui anunț postat în "New Musical Express" de Ray Williams, la vremea respectivă manager la Liberty Records. La prima lor întâlnire, Williams i-a dat lui Dwight
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
Constantinescu, Chișinevschi a încercat scoaterea din funcția de prim-secretar al partidului al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dar dintre membrii Biroului Politic cei doi au reușit să câștige doar susținerea lui Constantin Pârvulescu, nu și a lui Alexandru Moghioroș, și au eșuat. Au fost excluși din conducerea partidului cu ocazia Plenarei din 28 iunie - 3 iulie 1957. În 1960 nu a mai fost ales în CC al PCR. Așa-numitul „Raport Tismăneanu” îl descrie ca pe "„un intrigant desăvârșit și oportunist, servil
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
retragă. Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796, forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace. Contraofensivele succesive austriece din Italia au eșuat. Napoleon a luptat împreună cu generalul Joubert în campania din 1796 precum și în bătălia de la Rivoli, însă cel din urmă și-a pierdut viața în dezastruoasa bătălie de la Novi din 1799. Bonaparte a intrat învingător în Friuli. Războiul s-a terminat
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
în tentativa sa de invazie, el avea nevoie să câștige superioritatea navală, sau cel puțin să îndepărteze flota britanică din Canalul Mânecii. Un plan complex de atragere a britanicilor departe de Canalul Mânecii prin amenințarea posesiunilor engleze din Indiile de Vest a eșuat atunci când flota franco-spaniolă condusă de amiralul Villeneuve nu a reușit să obțină o victorie în timpul Bătăliei de la Capul Finisterre de pe 22 iulie 1805. Royal Navy l-a blocat pe Villeneuve în Cádiz până când acesta s-a hotătât să plece spre
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
fictiv ducat german din secolul al XVIII-lea militarismul care se făcea remarcat în Europa. Înțepăturile din piesă la adresa curții ruse și a împărătesei Ecaterina se îndreptau de fapt împotriva politicii militariste practicată de Napoleon al III-lea, care tocmai eșuase în intervenția care sprijinise forțele conservatoare din Mexic. Marele succes al operei se explică însă și prin fascinația stranie a publicului parizian pentru confruntarea care se întrezărea deja între Napoleon și Bismarck. Interpretarea frivolă dată temelor războinice, susținute muzical pe
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Muzica operei anunță deja capodopera de bătrânețe a muzicianului, "Povestirile lui Hoffmann". Opera "Fantasio" nu a avut succes la Opera Comică, care nu a mai pus pe scena sa creațiile lui Offenbach. Deasemeni, alte noi piese create de Offenbach au eșuat, de exemplu "Corsarul negru" la Viena. După moartea lui Boulet, Offenbach a devenit, pe 1 iulie 1873, director la "Le Théâtre de la Gaîté", secundat de Albert Vizentini ca administrator și de Etienne Tréfeu în funcția de capelmaistru. Imediat după preluarea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
împotriva elementelor reformate și a populației române greco-ortodoxe. Convertirea la catolicism a armenilor transilvăneni nu era agreată de principele Apafi, care era protestant și astfel își pierdea influența. Încercarea lui de a-i lua pe armeni sub protecția sa a eșuat. În schimb, cum guvernul austriac condiționa obținerea de pămînturi și dreptul de a avea orașe autonome cu trecerea la catolicism, armenii au fost nevoiți, în cele din urmă, să cedeze. Conchizînd, așa cum face și istoricul Suren Kolangian, trecerea armenilor din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
teritoriale respective: Aceste patru unități administrative au fost desființate de trupele cehoslovace în același an. Anumite colectivități minoritare germane din Moravia, inclusiv cele din Brno, Jihlava și Olomouc, au încercat de asemenea să proclame unirea cu Austria Germană, dar au eșuat în tentativa lor. Tratatul de Saint-Germain din 1919 consfințea formarea noului stat cehoslovac, care includea și teritoriile locuite de minoritatea germană. În conformitate cu rezultatele recensământului din 1921, în toată Cehoslovacia trăiau 3.123.000 de germani, adică 23,4% din întreaga
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
o cerere de propuneri în 1748. Printre cele peste 60 de proiecte, regele a ales esplanada din Podul Turnant, un pod de lemn lângă Palatul Tuileries, dar nu a fost convins de planurile propuse. După ce un al doilea concurs a eșuat în 1753, el i-a cerut primului său arhitect, Ange-Jacques Gabriel, să ofere o sinteză a celor mai bune propuneri. Construcția a început în 1758. Statuia ecvestră, realizată de Edme Bouchardon și terminată de Jean-Baptiste Pigalle după moartea acestuia, a
Place de la Concorde () [Corola-website/Science/304702_a_306031]
-
Goga, ceea ce arată clar gusturile sale literare orientate puternic spre clasici și epigoni ai acestora, gusturi care amprentează și creația sa literară. Un proiect editorial de publicare a unei plachete de versuri cu titlul "Rime" la începutul anilor'70 a eșuat. Marin Preda, pe atunci director al editurii Cartea Românească, nu aprobă publicarea, după ce înainte volumul fusese refuzat de editura Minerva. Cea mai importantă realizare în domeniu a lui Dimitrie Cuclin este publicarea unor traduceri foarte reușite din punct de vedere
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
de ambele părți, și fără un rezultat decisiv. Călăreții roxolani sunt înfrânți. Fiind atacați de pretutindeni, dacii sunt învinși. Bătălia s-a desfășurat la Adamclisi pe locul unde împăratul va fonda "Orașul Victoriei", purtând numele de Nicopolis ad Istrum. Tratativele eșuează, iar luptele se reiau. Traian a ocupat munții intaritit și a găsit armele, mașinile de război romane și stindardul lui Fuscus. Dacii sunt copleșiți de armata romană, mai numeroasă și dotată cu o tehnică militară adecvată pentru asedierea cetăților. Decebal
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
ruta ocolitoare pe la Capul Horn (strâmtoarea Magellan). Deși conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcție a avut loc începând cu 1880 sub conducere francezului Ferdinand de Lesseps. După ce această încercare a eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, și canalul s-a deschis în 1914. Construcția canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria și febra galbenă
Canalul Panama () [Corola-website/Science/303565_a_304894]
-
deschis-o astfel comerțului cu Asia. Abia începând cu secolul al XV-lea Europa și-a arătat interesul în această zonă. În 1798, generalul Napoleon Bonaparte a fost însărcinat de Franța cu invadarea Egiptului și ocuparea Mării Roșii. Deși a eșuat în sarcina să, inginerul J.B. Lepere, care a luat parte la ea, a revitalizat planurile pentru un canal, care fusese vizat încă din perioada faraonilor. Canalul Suez s-a deschis în noiembrie 1869. În acea perioadă, britanicii, francezii și italienii
Marea Roșie () [Corola-website/Science/303575_a_304904]