5,744 matches
-
VASILIU, Tudor (5.II.1950, Botoșani), prozator și poet. Este fiul Lucreției Vasiliu (n. Clocotici), funcționară, și al lui Ioan Vasiliu, profesor. A urmat la București școala generală și Liceul „Mihail Sadoveanu”, absolvit în 1969. Înscris la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română (fără frecvență), a Universității bucureștene, este exmatriculat în anul al doilea. Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
II.1924, București - 10.V.1994, București), prozator, istoric literar și traducător. Este fiul Anei-Erna (n. Teodoru) și al lui Iacob Albala, cerealist. Face liceul în București și este licențiat al Facultății de Drept și al Facultății de Litere, secția filologie clasică a Universității din București. A fost avocat până în 1948, când este eliminat din barou. Ca funcționar la Biblioteca Academiei Române, este angajat inițial pentru fondul de manuscrise latine. Redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, de unde a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Sorescu, țăran, versificator în metru popular. S. este frate mai mare al lui Marin Sorescu. Își începe învățătura în comuna natală și face cursul secundar la București și Craiova, la Liceul „Frații Buzești”, absolvit în 1949. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, în 1953 își începe cariera didactică ca profesor de limba și literatura română la Liceul „Traian” din Turnu Severin. Din 1961 se transferă la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic craiovean, apoi la Universitatea din Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Frații Buzești”, absolvit în 1949. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, în 1953 își începe cariera didactică ca profesor de limba și literatura română la Liceul „Traian” din Turnu Severin. Din 1961 se transferă la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic craiovean, apoi la Universitatea din Craiova, parcurgând toate treptele didactice, până la gradul de profesor. În 1970 își susține teza de doctorat la Universitatea din București, cu lucrarea Gheorghe Asachi. Viața și opera, publicată în același an. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
Colecția ACADEMICA 218 Seria Știin]ele limbajului Coordonatorul seriei ȘTIINȚELE LIMBAJULUI este SandaMaria Ardeleanu. Mihaela MOCANU este cercetător științific în cadrul Departamentului de Cercetare Interdisciplinar Domeniul Socio-Uman al Universității "Al.I. Cuza" din Iași. După studii de Filologie și masterat în Literatură Comparată și Antropologie Culturală, obține titlul de doctor în Filosofie și Științe Social-Politice cu teza Analiza semiotică a limbajului politic eminescian. Domenii de interes: semiotică, filosofia limbajului, eminescologie, hermeneutică literară. Semnează studii și articole în reviste
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
specifice unui astfel de text. În opinia lui Eugen Coșeriu, textele politice pot fi studiate în trei maniere diferite: 1) ca orice texte, adică în calitate de documente, ca surse de informație istorică sau istorico-culturală, inclusiv în ceea ce privește concepțiile și ideologiile politice în cadrul filologiei; 2) ca exemple tipice de discursuri "eficiente", orientate spre "valoarea practică a eficacității" în cadrul lingvisticii generale a textului; 3) individual, în cadrul stilisticii vorbirii sau al lingvisticii textului ca hermeneutică a sensului. Vorbind despre relația dintre politică și limbaj, Eugen Coșeriu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
DAȘCHIEVICI, Englantina (6.XI.1903, București - 1980, Chicago, SUA), poetă. Coborâtoare dintr-o familie boierească bucovineană, D. face școala primară la Tereblecea, în Bucovina, unde învață limba germană, urmând apoi cursurile Liceului „Carmen Sylva”. După studii de filologie la Iași, paralel cu Conservatorul se specializează la Sorbona, ca studentă a romanistului Mario Roques (1929-1931). Funcționează, între 1931 și 1948, ca profesoară la liceele „Regina Maria” și „Doamna Stanca” din București. În 1948 părăsește țara și se stabilește temporar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
istorice, II, București, 1887, 499-516; Lazăr Șăineanu, Legenda Meșterului Manole la grecii moderni, CL, 1888, 8; Tudor Pamfile, Mitologie românească, I, București, 1906, 248-258; Petre Caraman, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei „Meșterul Manole” în Balcani, „Buletinul Institului de Filologie Română „A. Philippide”, 1934; Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, București, 1943; Ovidiu Papadima, Neagoe Basarab, Meșterul Manole și „vânzătorii de umbre”, REF, 1962, 3-4; Mihai Pop, Nouvelles variantes roumaines du chant du Maître Manole (Le Sacrifice de l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
București), jurnalist și prozator. Este fiul Anei (n. Roșca) și al lui Iani Șincan, contabil. Absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân”, pleacă din orașul natal, înscriindu-se, mai întâi, la Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), apoi la Facultatea de Filologie a Universității din București. Entuziasmat de activitatea de reporter, abandonează în 1953 studiile și se angajează la Radiodifuziunea Română. Din 1962 redevine student, reușind să își finalizeze pregătirea universitară, cu teza intitulată Reportajul literar (conducător științific: Șerban Cioculescu). Între 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
VIȘINESCU, Victor (4.III.1933, Podeni, j. Argeș), istoric literar, publicist și editor. Este fiul Anei Vișinescu (n. Pavelescu) și al lui Gheorghe Vișinescu, învățători. A absolvit liceul la Alexandria (1951) și Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1955). Doctor al Facultății de Litere și Științe Umane din Dijon (Franța) cu o teză despre Panait Istrati (1967), obține și un al doilea doctorat, la București, cu o teză despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
istoria culturii, literaturii și limbii române literare, în Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I, Iași, 1988, 7-45; Biblia de la București (1688), „Dacoromania” (Freiburg), 1988, 7 (număr special); Eugen Munteanu, Studii de lexicologie biblică, Iași, 1995, 16-88; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 90-208; Vasile Arvinte, Normele limbii literare în Biblia de la București (1688), în Biblia 1688, I, îngr. Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Iași, 2001, I-CXLVI; Alexandru Andriescu, Psalmii în literatura română, în Monumenta Linguae Dacoromanorum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Năsăud - 20.III.1998, Heidelberg, Germania), traducătoare. După absolvirea școlii medii germane la Bistrița, P.-K., fiica unui preot luteran și sora istoricului literar Karl Kurt Klein, studiază germanistica și filosofia la Universitatea din Cluj, de asemenea frecventează cursurile de filologie romanică, fiind atrasă de expunerile lui Sextil Pușcariu. Își continuă studiile în Germania, la Marburg, obținând în 1924 titlul de doctor, cu o disertație în domeniul dialectologiei săsești. Își desfășoară activitatea didactică la Sibiu, unde predă, la Liceul Evanghelic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
al lui Ion Avasilinei; 28.III.1940, Coșula, j. Botoșani - 15.VIII.2003, București), poet și prozator. Este fiul Mariei și al lui Mihai Avasilinei, țărani. După absolvirea Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoșani, C. a urmat cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și la Universitatea din București, luându-și licența în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviței. Tributară clișeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
CRISTESCU, Maria-Luiza (19.VII.1943, București - 14.VI.2002, București), prozatoare și eseistă. Este fiica Mariei (n. Găvrilaș) și a lui Constantin Cristescu, procurist. După studii medii la Liceul „Gh. Lazăr” (1957-1961), a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). Este redactor la „Scânteia” (1966) și la „Amfiteatru” (1966-1969), unde și debutează cu proză. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. cu proză, eseuri, interviuri, recenzii. Drumul parcurs de prozatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
în Austria, Viena, 1860. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 293; Iorga, Oameni, I, 250-251, II, 422-423; Ilie Gropșianu, Vincențiu Babeș, Timișoara, 1938; Vicențiu Bugariu, Figuri bănățene, Timișoara, 1942, 75-89; Mihai Zamfir, O polemică despre versificație la 1844, AUB, științe sociale - filologie, t. XII, 1963; Octavian Metea, Publicistica lui Vincențiu Babeș, O, 1970, 11; Corespondența lui Vincențiu Babeș (Scrisori primite), îngr. și introd. Mihail P. Dan și George Cipăianu, pref. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1976; Dicț. lit. 1900, 68. L.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
Orientalis este Traian Diaconescu Demetrio Marin este un filolog clasic de origine română cu renume european, fost profesor universitar, timp de peste trei decenii, la Universitatea din Bari - Italia, laureat cu numeroase premii și distincții internaționale. Are o formație științifică interdisciplinară filologie indoeuropeană, filologie romanică, filologie sanscrită, greacă și latină, română și a scris o operă impresionantă care a intrat în circuit european. Publicarea cărților sale în limba română, inițiată de editura Institutul European (Eminescu și cultura indiană, 2004 și India și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Traian Diaconescu Demetrio Marin este un filolog clasic de origine română cu renume european, fost profesor universitar, timp de peste trei decenii, la Universitatea din Bari - Italia, laureat cu numeroase premii și distincții internaționale. Are o formație științifică interdisciplinară filologie indoeuropeană, filologie romanică, filologie sanscrită, greacă și latină, română și a scris o operă impresionantă care a intrat în circuit european. Publicarea cărților sale în limba română, inițiată de editura Institutul European (Eminescu și cultura indiană, 2004 și India și Occidentul, 2007
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Demetrio Marin este un filolog clasic de origine română cu renume european, fost profesor universitar, timp de peste trei decenii, la Universitatea din Bari - Italia, laureat cu numeroase premii și distincții internaționale. Are o formație științifică interdisciplinară filologie indoeuropeană, filologie romanică, filologie sanscrită, greacă și latină, română și a scris o operă impresionantă care a intrat în circuit european. Publicarea cărților sale în limba română, inițiată de editura Institutul European (Eminescu și cultura indiană, 2004 și India și Occidentul, 2007), umple un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Marin, profesor de origine română la Universitatea din Bari, aparține, prin limba în care a fost scrisă, culturii italiene, dar, deopotrivă, prin autorul ei, culturii române. Traducerea acestei cărți în limba română reprezintă un act de cultură care sporește patrimoniul filologiei clasice românești și procesul integrării acestuia în circuitul valorilor spirituale europene. Pentru a înțelege mai bine creația de exil a lui Ovidiu ne vom referi, în paginile care urmează, la enigma relegării și la metamorfoza poeziei ovidiene, fapte controversate în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
gentis Ovidianis studiis fovendis, Tomis, 25-31 VIII, 1972 habiti, Typis Universitatis Bucurestiensis, 1976. 2. Atti del Convegno Inernazionale Ovidiano, Sulmo, mayo, 1958, vol. I-II, Roma, 1959. 3. BĂLUTĂ, M., "Poezia semnelor în elegiile ovidiene" în An. Univ. din Buc., Filologie, 36, 1987, pp. 95-157. 4. BLUM, C., "Cauzele relegării poetului roman Publius Ovidius Naso la Tomis. Considerații istorice și juridice" în Analele Dobrogei, Cernăuți, an IX (1928), pp. 119-170. 5. BOUGNOT, Y., La poesie d'Ovide dans les ouevres de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acestei exegeze de referință. Lucrarea are un profil monografic. Întîlnim aici o patetică examinare a dosarului ovidian întru descifrarea enigmei relegării poetului din Sulmona. Tipărirea acestei cărți reprezintă un act de cultură care răspunde unui vechi orizont de așteptare în filologia clasică românească și un omagiu simbolic adus lui Ovidiu, după două milenii de la relegarea sa la Tomis. 4. Programul nostru de integrare a operei lui Demetrio Marin în cultura română cuprinde, pe lîngă cele trei volume, deja traduse și tipărite
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
relegarea sa la Tomis. 4. Programul nostru de integrare a operei lui Demetrio Marin în cultura română cuprinde, pe lîngă cele trei volume, deja traduse și tipărite, încă un volum cu studii de estetică și alt volum cu studii de filologie creștină. În aceste domenii, s-a scris neașteptat de puțin în exegeza din țara noastră. Prin aceste cărți, învățatul român care a trăit, ca Ovidiu, departe de patria sa, se va întoarce în limba sa maternă. 5. În finalul acestei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
CÂRSTEAN, Stelian (19.II.1942, Rădăuți), folclorist. Este fiul Adelei (n. Rudișteanu) și al lui Vasile Cârstean, învățători. După studii liceale la Rădăuți și studii universitare (1960-1964) la Facultatea de Filologie a Universității din București, este, succesiv, profesor la Botoșani (1964-1971), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (din 1971), instructor la Centrala Editorială (1982-1990), director general adjunct în Ministerul Culturii (1990-1997), consultant artistic la Centrul Național al Creației Populare (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
MIHĂESCU, Valentin F. (26.XI.1947, București), critic literar și poet. Este fiul Ștefaniei (n. Brosan) și al lui Zoltan Feuerstein, inginer constructor. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1974), a funcționat ca profesor de română și franceză la Fetești (1974-1977). Debutează în „Luceafărul” (1975), cu un eseu despre poezia lui Gellu Naum. În 1978 intră în redacția revistei, devenind unul dintre cronicarii ei literari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
GALAICU-PĂUN, Emilian (22.VI.1964, Unchitești, j. Soroca), poet, prozator și critic literar. Este fiul Eleonorei (n. Păun) și al lui Vasile Galaicu, scriitor. A studiat la Liceul român-francez „Gh. Asachi” și la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, absolvind în 1986; a devenit doctor (1989) la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. A lucrat ca redactor la „Literatura și arta”, „Sfatul Țării”, „Basarabia”, „Glasul”; este redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]