6,757 matches
-
a festivităților consacrate centenarului Independenței și la "ora H" eram la reședința ambasadorului peruan din Pangrati, în spatele Televiziunii. Venise să participe la festivități ministrul de interne peruan, bun amic al președintelui țării sale, și, ciudat pentru un ministru de interne, filozof, filolog și poet. Aveam onoarea de a-i fi însoțitor și fusesem invitat la recepția pe care ambasadorul o dădea în cinstea conaționalului său. Era o atmosferă simpatică, degajată, participau mulți oameni de cultură. Printre aceștia, date fiind înclinațiile "subțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se ocupă investesc fondurile în operații de promovare pe la Paris și aiurea a cărților unor amici, ultima găselniță fiind trimiterea unor formații muzicale "de culoare" pentru a ne reprezenta pe la blonzii scandinavi. "De gustibus et coloribus non disputandum", vorba bătrânilor filozofi scolastici! Am avut succes în întreprinderile mele cultural-științifice, generalii dându-și seama că "joc corect" și că nu sunt un pericol pentru regim, iar lumea academică și artistică percepându-mă ca unul "de al lor" și invitându-mă la reuniunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noștri, apoi pe la Tres Marias. De aici până la Brasilia, cale de 300 de kilometri, parcurși pe întuneric, n-am mai întâlnit nici o localitate, nici o casă, nici o mașină, doar "cerul înstelat deasupra noastră și tăria morală în noi", cum spunea un filozof, noi fiind cei patru pasageri inconștienți de pericolele care ne puteau pândi peste tot în acest teritoriu pustiu. Întrucât șoseaua era cum era, plină de gropi și denivelări, mărginită în dreapta și stânga de vegetație de selvă bogată și singurele surse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu știu dacă s-a desfășurat în pas de vals sau de tango (înclin pentru a doua variantă, pornind de la lucrarea lui Vladimir Ilici Lenin, " Un pas înainte, doi pași înapoi", în care părintele Revoluției din octombrie, conform interpretării unui filozof popular dâmbovițean, ar fi pus bazele "tangoului modern"). Tangoul acesta modern aveam să-l dansăm, cu un pas înainte doi înapoi, până la 1 ianuarie 2007. La acel moment, reușisem să ne convingem partenerul că știm să ne mișcam suficient de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai percep din motive de suprasaturație nimic și seceta prelungită în restul lumii (citeam recent o dispută în presă legată de susținerea publicării la Paris , cu suma de 30000 euro, a unui volum aparținând unui distins om de cultură, eseist, filozof și publicist, fost ministru de externe, și mă întrebam ce impact a avut respectiva carte în Franța, de ce francezii, dacă eseul o merita, n-au plătit ei editarea și drepturi de autor, câte expoziții ar fi putut fi realizate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
obiective! Există o gândire în asigurarea cu cadre? Nu cred! Sunt opinii ale unor cunoscuți teoreticieni și practicieni occidentali în ale diplomației care afirmă că anumite categorii sunt "mai apte" decât altele, printre cele dintâi fiind nominalizați juriștii, istoricii, filologii, filozofii, specialiștii în limbi rare și în economie internațională. Când am intrat în 1968 în MAE, acestea erau categoriile de diplomați, la restructurare fiind disponibilizați câțiva zeci de medici, ingineri, arhitecți... La ora actuală, MAE este o adevărată "Școală de meserii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
exprima poziția față de universul cuprins de conștiință este un Îndemn imemorial. Brațele conștiinței se Întind și bâjbâie și cu cât sunt mai lungi, cu atât mai bine. Tentacule, nu aripi sunt membrele firești ale lui Apollo. Vivian Bloodmark, un prieten filozof, va afirma ulterior că, În timp ce omul de știință vede tot ce se Întâmplă Într-un punct al spațiului, poetul simte tot ce se Întâmplă Într-un punct al timpului. Cufundat În gânduri, el se bate pe genunchi cu creionul În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a zămisli o bogăție de „sincronizare cosmică“ (pentru a-l cita din nou pe filozoful meu). Dar am descoperit cel puțin că o persoană care speră să devină poet trebuie să aibă capacitatea de a se gândi la mai multe lucruri deodată. Pe parcursul lâncedelor hoinăreli ce-au Însoțit crearea primei mele poezii, m-am Întâlnit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rusă și Îndeosebi În cel mai bun dintre ele, Dar (publicat recent În engleză cu titlul Darul); dar poate că e necesară aici o recapitulare rapidă. Cu foarte puține excepții, toate forțele creatoare cu concepții liberale - poeți, romancieri, critici, istorici, filozofi și așa mai departe - au părăsit Rusia lui Lenin și a lui Stalin. Cei care nu plecaseră, fie continuau să se ofilească acolo, fie Își prostituau talentul satisfăcând cerințele politice ale statului. Ceea ce țarii nu izbutiseră niciodată să realizeze și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noi, cum ne pipăiau de parcă am fi fost cine știe ce animale curioase, exotice, nemaivăzute?... Ești nedreaptă. Au fost și oameni buni. Mai sunt oameni buni? Asta-i soarta pribeagului, amarul și dorul. Ce puteam face? Trebuia să trăim, totuși... Pentru tine, filozofule stoic, a fost mai ușor, îl mângâie pe obraz. Pentru tine, butoiul lui Diogene e aproape un palat. Pesemne mie așa mi-a fost dat să sufăr... Pe buzele lui Țamblac flutură un zâmbet trist: Butoiul acesta e un refugiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Las locul liber... Nu cer decât puțină liniște... Cer prea mult, unchiule?! Cer prea mult?! Liniștea, Maria, liniștea, de n-o afli în tine, în van o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu cu tine, filozofule! Eu... eu nu-s decât o femeie slabă... De ce aș mai lupta? Nu mai am putere să lupt... Nu știu cum să fac să... să... Maria, cu blândețe, cu un surâs amar, îi pune un deget pe buze: Șșș... Lasă unchiule... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cât se poate de banală și totuși neobișnuită prin caracterul ei pur formal, destins; e aproape plăcut, complicitatea doamnei asistente care „conduce” ședința e atât de evidentă încât ne permitem să vorbim lejer între noi: Care e cel mai spinos filozof?”, mă întreabă, ca să mă pună la încercare, fostul meu coleg de grupă Toma Pavel: „Spinoza”, răspund eu prompt; el râde aprobator; râd și eu, mândru că am nimerit-o; și 2) dormitorul părinților, din locuința de pe Florilor, unde, întors de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un fel de recunoștință dureroasă față de sentimentul securizant, „de familie”, pe care l-am încercat - vai, din păcate doar pentru o clipă - în plină viață deschisă, în mijlocul unei lumi ce ne este nu o dată străină și chiar ostilă. Un cunoscut filozof din prima jumătate a veacului nostru solicită ca în paradis, alături de el, să aibă acces și pisica lui favorită (adică - dacă i-am înțeles bine gândul - toate ființele, cuvântătoare sau nu, în care de-a lungul vieții sale pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câteva pisici mult iubite (Țiți, pisica anilor copilăriei mele, stătea cu mine în pat, când eram bolnav și rămâneam singur în casă, făcută covrig la picioarele mele pe care le încălzea ca o perniță așezată deasupra plapumei), îi dau dreptate filozofului. Pentru mine însă paradisul ar reprezenta, în primul rând, o mare familie din care ar face parte nu numai părinții, și frații, și rudele, ci toți oamenii pe care i-am iubit sau către care într-o împrejurare sau alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dumneavoastră, de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum, realitatea cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai Alexandrovici Berdiaev, la care marele filozof, stăpânul meu, s-a referit când a scris că nu concepe să fie în paradis fără mine... Iar eu sunt cățeaua din Cântecul cățelei de Esenin”. * „ - Soldatule, bunule soldat! Dumneata trebuie să fii soldatul acela rus, cu inimă de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Montaigne : (nu invoc și acel „știu că nu știu nimic” al lui Socrate, deoarece în acest dicton verbul regent e totuși cuvântul „știu” și fiindcă, pe de altă parte, orice negație universală lasă practic totul în picioare). Când un filozof afirmă „nimic nu este”, el ̀ și poate vedea mai departe de treabă în mijlocul universalei iluzii, dar, dacă zice „nimic nu mai este”, atunci totul se năruie. Mulți savanți, oameni de știință ca Dv., de știință „exactă”, cum se zice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
distingeri sunt elementare. Baiul e că Noica trage de aici consecința excluderii câte unuia din termeni la fiecare din aceste trei cupluri. Cad așadar ca nedemni de filozofie transcendentul, intelectul și sufletul. Pentru mine, aceste excluderi, precum și disprețul arogant al filozofului ̀ îi viciază mortal construcția teoretică. De la Kant încoace, mai exact în idealismul post-kantian, das Transzendentale, die Vernunft și der Geist constituie elementele capitale ale filozofiei, acești termeni având în repertoriul speculativ o valoare instrumentală. Totuși ei nu reprezintă decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
relev doar că era doctor în filozofie. Faptul nu e fără semnificație. În secolul al XVIII-lea cuvintele philosophe și libertin ajunseseră sinonime. Cu un secol înainte li se zicea libertini adepților filozofiei lui Gassendi ; acum libertinilor li se zice filozofi. Deși ar fi putut adopta filozofia sceptică și seducătoare a lui Hume, sau pe a lui Locke, agreabil popularizată de Voltaire, filozofia lor plictisitoare, simplistă și dogmatică proclamată de La Mettrie, Helvetius, d’Holbach și Condillac, nu reprezintă decât un aspect
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prudent, ca să nu zic mai onest, să ne mărturisim ignoranțele. Cultura nu poate fi decât umanizantă, sporitoare a înțelegerii, îngăduinței, compasiunii și bucuriei : keep cheerful ! Nu mă sfiesc să spun aceste banalități Despre lucrurile cu adevărat importante 35 fiindcă un filozof cu înalt prestigiu recomandă o așa-numită „cultură de performanță”. E vorba de fapt de ceva ce ar trebui să fie de la sine înțeles ; cultura nu înseamnă numai delectare, ci pretinde și efort. Dar „performanța” ca atare, ca scop în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scop în sine, merge în afara rostului omenește modelator al culturii, ducând la autosatisfacție, la o suficiență orbitoare și la dispreț planificat față de tot ce ține „doar” de suflet, de inimă, și nu exclusiv de „spirit”. (Să relevăm și faptul că filozoful nostru nu identifică decât mult prea rar „spiritul” în operele de artă.) Dacă ar fi să optăm pentru un anumit fel de cultură (ceea ce-mi pare totuși de nedorit, orice atare opțiune fiind restrictivă), ar fi mai nimerit să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-a ameliorat aproape deloc, dar cea socială a câștigat enorm prin cultul Madonei și instituția cavalerismului : de aici apariția amorului courtois, idealizat în poezia trubadurilor, în legende ca a lui Tristan sau a lui Lancelot. Mai târziu au apărut filozofii „libertini” și senzualismul, atât filozofic, cât și „galant”, apoi romantismul, pe urmă școala naturalistă și în cele din urmă Freud. În toate aceste perioade a dominat interesul față de femeie, văzută alternativ, când ca Madonă, când ca Veneră. Între timp, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și din datele cele mai noi atunci ale biologiei. Reperele de bază ale lui Ralea, autorii cei mai des invocați în lucrările lui mai mult sau mai puțin de „specialitate”, sunt sociologul Emile Durkheim și medicul psiholog Pierre Janet (fiul filozofului Paul Janet, a cărui ultimă carte, apărută în 1896, poartă titlul Principes de métaphysique et de psychologie). În Germania, școala neokantiană de la Marburg revenise strict la criticismul transcendental, făcând abstracție de sistemele idealiste post-kantiene și restrângând metafizica la problema posibilității
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Nu de Eugen Ionescu în traducere franceză), să intereseze lumea intelectuală internațională. G. Călinescu, în Istoria literaturii române, afară de paragraful destul de întins pe care i-l consacră lui Eliade romancier, îi rezervă separat altul, mai succint, eseistului (în subcapitolul Filozofii), ocupându-se însă numai de placheta Soliloquii (1932), pe care o găsește pe drept cuvânt imatură. E inechitabil lucrul acesta. Călinescu era intelectualmente obligat să ia act de Oceanografie, de Fragmentarium, care e din 1939, și chiar de eseurile, culese
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu poate fi decât un scriitor cu o relativ solidă formație filozofică (condiție eliminatorie). Sunt, e drept, eseuri în care sensul filozofic e doar latent și nu se atestă la primul strat, sau care dau la primul strat impresia unei „filozofii” foarte comune, pentru ca la lecturi repetate să-și reveleze în profunzime un sens nebănuit (cum a remarcat Marguerite Yourcenar în privința lui Montaigne). Gândirea filozofică speculativă nu suportă decât minimale trimiteri livrești (indiferent cât de „cult” e filozoful și „câtă carte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
strat impresia unei „filozofii” foarte comune, pentru ca la lecturi repetate să-și reveleze în profunzime un sens nebănuit (cum a remarcat Marguerite Yourcenar în privința lui Montaigne). Gândirea filozofică speculativă nu suportă decât minimale trimiteri livrești (indiferent cât de „cult” e filozoful și „câtă carte știe”) și nu suportă deloc erudiția, care nu poate fi decât un impediment și o frână în desfășurarea traiectoriei de gândire. Eseul suportă, dar de regulă cu o nuanță de umor, o anumită ̀ ncărcătură livrescă și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]