51,126 matches
-
Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o, dânsul citi uimit următoarele, făcând ochii mari: Ia seama bine, plod de cățea, că, de vreme ce te-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este foarte tânăr, Rareș Tiron probează limpede, cu maximă responsabilitate, faptul că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
japonezii (deopotrivă de europeni și de ei înșiși), cât și modul în care europenii sunt percepuți de niponi (și, implicit, de ei înșiși). Din dorința expresă de a simplifica argumentația, am renunțat complet atât la notele de subsol sau de final de capitol, cât și la procedeele de acribie înrudite cu acestea (pedanteria indicării în text a paginii unui citat oarecare, referințe bibliografice, index, transliterarea fidelă a termenilor străini etc.). Măștile din fabulă vor cădea una câte una, în ritmul pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acribie înrudite cu acestea (pedanteria indicării în text a paginii unui citat oarecare, referințe bibliografice, index, transliterarea fidelă a termenilor străini etc.). Măștile din fabulă vor cădea una câte una, în ritmul pe care dumneavoastră înșivă îl veți impune. La final, sperăm, ne vom fi apropiat împreună de chipul real al uneia dintre cele mai fertile și mai fascinante culturi contemporane, la baza căreia stă convingerea fermă că valoarea colectivă este superioară celei individuale. Darurile zeiței Amaterasu În peșteră, își lăsă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au stat prea mult pe gânduri și i-au amenințat pe băștinași că, în cazul în care continuă să se omoare, se vor sinucide și ei, pentru a-i urmări și pedepsi încă mai aspru în viața de apoi. În final, stratagema a dat rezultatele scontate. Între paranteze fie spus, dacă vreunul dintre noi, în marea trecere, aude cuvinte în spaniolă, să nu se teamă; probabil că amicii noștri iberici au deschis deja sezonul de vânătoare caraibian. În lumea puțin atinsă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
condamnat la aceeași moarte câteva zile mai târziu! Tentativa de suicid a încetat să mai fie un delict în Insulele Britanice abia în 1961. Reluând o constatare formulată convingător de Hannah Arendt în Originile totalitarismului, este interesant de observat, în final, că, ori de câte ori s-au confruntat cu situații-limită (războaie, pogromuri, catastrofe naturale, epidemii etc.), care le reclamau concentrare de energie și curaj, oamenii au încetat aproape să se sinucidă. Statistic, suicidul este un act care survine mai ales în perioade de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
defecțiune din gospodărie. Am primit chiar și cartea de vizită a firmei, pentru orice eventualitate. Aveam impresia că sunt proiectat într-un film neverosimil, o utopie a serviciilor domestice, un Empireu al eficienței muncitorești. Acestea fiind spuse, îmi rămâne, în final, sarcina ingrată de a executa o mică evaluare a situației autohtone. Deși formal integrată în structurile europene, România se află, după toate aparențele, în continuare sub zodia păcătoasă a colonialismului cultural, reflex al unui imperialism de tip oriental: secolele de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care garantează buna funcționare a societății nipone (cum stau lucrurile, de altfel, și în Europa de Apus) nu se bazează, așadar, pe eficiența coercitivă a forțelor de ordine, ci pe hotărârea cetățenilor de a acționa în conformitate cu legile în vigoare. În final, vreau să-l înștiințez pe agentul care m-a amendat abuziv acum șapte ani în parcarea din fața Universității că nu-i port pică defel. Îmi pare doar rău că, între paginile buletinului meu, nu se găsea nimic spectaculos. Deși sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nivel primar, romanele lui Joyce. Mai mult decât atât, dincolo de fenomenul intertextualității cultivate (proze și poeme din epoci literare diverse intră în dialog fertil), un fapt inovator trebuie consemnat la nivelul discursului: personajul central, prințul Genji, moare cu mult înainte de final, astfel că ultimul sfert al cărții este dedicat aventurilor galante ale lui prințului Niou (nepot al lui Genji) și ale generalului Kaoru (socotit de mulți drept fiu al lui Genji; în realitate, tatăl său fiind un alt personaj, Kashiwagi). Eleganța
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și Păturică; Duduca sfârșise în Dunăre, așa că absenta de la reuniunea funerară), ci le pune chiar, într-un romantic turn of events, să se întâlnească pe drumul spre groapă. Desigur, simte că nu a fost suficient de clar, astfel că, la finalul expunerii, ne face și un rezumat, cu rol fulminant de concluzie: "Iată cum își terminară cariera vieții acești trei scelerați. Întâmplarea (ce întâmplare, stimabile..., n. m.) voise ca ei să se mai întâlnească încă o dată (din nou, pleonasm, n. m.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vizibil. Intenția manifestă a eroului este să provoace ruperea logodnei, la care, sfâșiată, Cordelia consimte în cele din urmă. Acest elaborat joc polifonic, cu tatonări, cu accelerări și cu derapaje prevăzute ab initio, constituie însuși climaxul experienței plăcerii estetice. În final, eroul se simte liber să înceapă un nou concert al cuceririi cu o altă posibilă parteneră. Desigur, tema în sine ar fi putut extrem de ușor eșua într-o tratare artificial-superficială, gen Spitalul amorului, cu oftaturi, cu lamentații și cu grețuri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alături de crăiță. Până să se hotărască ce trebuie să facă după ce va lua legătura cu femeile din acea parte de lume, crăiasa a umblat prin sat, care nu era sărac dar nici bogat, motivul fiind lipsa de bărbați. Într-un final a hotărât; a bătut la o poartă, a bătut la șapte, a înnoptat la o gospodărie, a înnoptat la șapte, dar să aibă norocul de a vedea vreun bărbat, nici vorbă. S-a gândit ea ce s-a gândit și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
celuilalt. Prietenii se încheagă și atunci când ocazional sau nu, un bărbat dintr-o familie se îndrăgostește de soția prietenului sau una din soții se îndrăgostește de bărbatul prietenei sale, prietenii care conduc la multă neliniște în ambele căsătorii și-n final divorțuri. Mai sunt și prietenii pasagere care au loc între familii care nu-și găsesc rostul sau nu se pricep în a căuta o posibilitate de a-și petrece timpul liber și sunt mereu în căutarea diverselor ocazii, doar în favoarea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie zi fie noaptea, numai că ticăitul vieții nu-l auzea dar îl simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a ține cont de starea lui psihologică. Cineva spunea: „să iubești înseamnă să te doară”. Omul acela iubea viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe pământ dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor și în final a inconștienței omului. A doua zi, când am revenit la Onești, cu multă emoție am compus și închin pădurii poezia „Plânge poiana.” Într-un alt an am ajuns într-un sat, din județul Bacău, în care s-a născut nașul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
doar apă". La întoarcerea mea din Nord mersesem la acest homo spiritualis. Desigur mi se răspunsese după cum mă obișnuisem, un răspuns la care devenisem alergic de ceva timp și căruia îmi propusesem să aduc argumente contrarii pentru a obține în final o soluție care să rezolve conflictul: e nevoie de credință! Credință? Dar acesta nu este un răspuns. Eu am nevoie să cunosc! Deodată am tresărit în mijlocul discuției -, înțelesesem. Nu vreau să o numesc iluminare, prefer să o definesc experiență spirituală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fapte, semne, evenimente, situații, "cazuri" extraordinare, ce pot fi ocazie de reflecție și meditație asupra religiei. Experiențele noastre sunt prea prețioase pentru ca să ne permitem să le înlăturam, trebuie să le conservăm făcându-le obiectul gândurilor noastre. Este probabil necesar la finalul acestui capitol să evidențiez care au fost experiențele semnificative ce m-au determinat să mă opresc, să meditez și să împing reflecția mea dincolo de situațiile contingente. Este vorba despre o dublă experiență: când suntem împiedicați și când suntem susținuți. Experiența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iar clima se modifică mai repede decât ne așteptăm. În același timp, suntem amenințați de suprapopulare și de deșeuri, de poluarea aerului, otrăvirea terenurilor și a apelor, de lipsa apei. Chiar și fizicienii proeminenți precum Martin Rees se întreabă: Our final century? (2004) (Ultimul nostru secol?). Pentru a nu mai aminti faptul că generația noastră este prima în măsură să dezlănțuie o reacție atomică capabilă să distrugă omenirea în foarte scurt timp. Nu mă mir că în lumina acestor progrese catastrofice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
printre care și creștini serioși, se lasă cu ușurință impresionate de falsele descoperiri, ca de exemplu de legenda că Isus nu ar fi, murit pe cruce, ci s-ar fi căsătorit cu Maria Magdalena ar fi avut copii și în final a murit în India sau în Kashmir. Să nu mai vorbim despre clișeul complotului, acela al societăților secrete dedicate cultului lui Graal: credință ce trebuie să fie imputată, nu în cele din urmă, înaltelor ierarhii ale Bisericii (nu doar cea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de puțin s-au ocupat de această chestiune cei cărora le place să se prezinte ca apărători ai ortodoxiei. Dar în ultima parte a cărții am pus toate căutările mele cele mai avansate în cadrul istoriei dogmelor ca un excursus la finalul volumului, deoarece între timp îmi venise în minte altceva. Studiul noii literaturi exegetice, în special al cercetării figurii lui Isus istoric, mi-a edificat faptul că nu se poate identifica destinul lui Isus cu al lui Dumnezeu, cum spunea Hegel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că nu este necesar ca omul să accepte pur și simplu suferința, el trebuie să se confrunte cu Dumnezeu însuși. Poate să se supere, să protesteze, să se revolte împotriva unui Dumnezeu care îi pare crud, perfid și viclean. În final lui Iov îi este recunoscut faptul că a făcut bine să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu acesta este sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde misterul decretului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
profund a ceea ce contează pentru Isus și a ceea ce cunoscuse în mesajul său, în parabolele fiului risipitor, a vameșului și fariseului, a viticultorilor... A surprins ce era important pentru Isus, pentru predicile, luptele și faptele sale, pentru suferința și în final moartea sa. Este Crucifixul, momentul în care nu mai este deloc capabil de performanțe și nici de succese și trebuie să-și recunoască eșecul, acel Crucifix pe care Pavel îl pune în fața ochilor săi și ai noștri: justificat doar prin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]