6,379 matches
-
animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut pentru mine prospețimea. Îmi sună a brand covârșitor și familiar, a produs pe care-l consum din obișnuință. Fără emoție, fără fior. Îl gust, fără să mă bucur de el. În definitiv, au trecut anii. Aproape doi, numărând Înapoi dinspre această duminică velocipedă. * Voi fi scurt și sec. Mi-e teamă că altfel n-o să-mi iasă. Voi Încerca să mă abțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului Ungariei milenare, cu mult scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept: Pare paradoxal, stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de inteligență și de folclor În același timp. Credeți-mă, fiorul ăsta subversiv Îl trăiam cât se poate de sincer. Chiar cu Încrâncenare. Renunțaserăm la dezamăgirea superioară, critică, ne apucase furia. Ne săturaserăm de toată istoria asta a noastră, pur și simplu o mizerie care dura de sute de ani. Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
câteva. Pe fiecare ne durea câte ceva. Pe mine, stânga, anarhismul și ateismul. Ateismul, mocnind de multă vreme În mine, Îl adoptasem de nevoie. Un impotent dus la biserică mi se părea o ipostază prea jalnică. Încă exista În mine un fior, preferam să fiu Însă discret și să mă declar pur și simplu ateu. Dar Sorin era practicant și interesat de un soi de creștinism social. Între problemele cu care ne Încărcaserăm, pe el Îl interesau țiganii și copiii străzii, sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
presupus. Pentru ca imediat aceste (În definitiv) insolubile probleme să fie alungate, să găsesc În mine resursele unei masculinități amorale, animale. Asta ar fi fost, Îmi Închipuiam eu, soluția. Am făcut chiar mai mult: În căutarea obscenității, am spulberat acel fragil fior care mă mai Îndemna din când În când să iau În considerare ipoteza existenței lui Dumnezeu. După ce alesesem nerușinarea, am renunțat să mai păstrez În mine acel grăunte mistic, de teamă că m-ar fi putut dezechilibra la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare, ca să fiu doar eu, cu costumul meu cel nou, scăldat În lumină, eu - cel bun și frumos, răpitor de frumos, sclipitor de deștept, iubit. Să simt de unul singur acel fior, fără să se vadă, copleșit de toată această emoție prevestind șirurile de ani glorioși care aveau să vină, toată dragostea de care aveam să mă bucur, toate desfătările pe care mi le pregăteau bărbații și femeile Înșirați pe terasa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg deschiși, privesc ceva alb-gălbui, poros. În palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
copleșit, m-a Înmuiat. Când mi-am mai venit În fire, așternuturile erau leoarcă, eu eram pe jumătate gol, aveam Însă camera video Încă legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor, diminețile fericite. Era trecutul însă, unul îndepărtat, deoarece cel apropiat, mult mai accentuat, din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moft supus capriciilor lui. Își șterge obrazul cu batista, stăruind cu ochii întunecați asupra celor doi aflați pe ringul de dans. Surprinzându-i privirea, înțepenită pe ea cu fixitatea celor obsedați de o idee, numai a lor, Smaranda simte un fior scurt și neplăcut iar degetele subțiri încep să-i tremure ușor ca niște lăstari tineri sub adierea vântului. Cu un gest tandru, Marius o lipește la piept și în brațele lui puternice secunda spaimei este uitată imediat. Spre dimineață, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grade de Stardantenführer151 promise de Kaltenbrunner în persoană. Le va arăta el atunci lepădăturilor ălora! Pironește cu privirea santinela care traversează peronul din fața clădirii, ca o prevedere în plus pentru paza prizonierilor închiși într-o cameră la subsol. Simte un fior rece până-n măduva oaselor. "Brrr! Mizerabilă vreme". Ridică înfrigurat umerii. Fumul îi intră în ochi și aruncă nervos țigara. Întors la masă, parcurge rapid cu degetul o listă dintr-un dosar. Ridică receptorul și învârte manivela telefonului. Sturmbannführer Schultz la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
infinit ca și Coloana lui Brâncuși.” Suita din baletul Miorița este compusă pentru orchestră simfonică mare, având în componența sa și instrumente specific românești precum naiul, înscris în familia flauților, și toaca, din rândul instrumentelor de percuție. Lucrarea străbătută de fiorul melosului popular, și circumscrisă unor parametri dramatici, lirici, dansanți, transfigurați într-un univers modal, ritmic și timbral, plin de sensibilitate, este măiestrit interpretată de Orchestra Națională Radio aflată sub bagheta dirijorului Cristian Brăncuși. Formată la școala lui Mihail Jora, compozitoarea
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
adus de peste mări și țări). Pe o clădire masivă, așteptând să fie recuperată, a rămas firma unui cabinet medical: Eduardo Mata, Medicina Interna. Evident, în cazul de față Mata e un nume propriu. Atâta doar că, în context, poate da fiori, întrucât coincide cu forma persoanei a treia singular a verbului matar (= a ucide). Cum ar veni, intrați liniștiți: Doctorul Eduardo, specializat în medicină internă, Ucide. Lanțul de pe poartă te face să te întrebi dacă edificiul nu va fi fost sigilat
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
Cu aceleași mijloace riguroase este rechemată umbra tatălui, inginerul N. Cioculescu, dispărut, ca și mama firavului copil înainte de vreme. Acesta a fost crescut de bunici. Când își amintește "grădina-rai", care nu a prea fost "rai", memorialistul e pătruns de un fior liric, reprimat însă deîndată. Proza lirică "nu mă prinde", propoziție ce întărește încă o dată opinia lui despre critica literară, situată în afara creației. întrucât anii aceia îi resimte ca dureroși, nu zăbovește prea mult asupra lor, preferând vârsta adultă. Copilul bolnăvicios
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
fost cândva, fără voia ei „dușmanul de clasă“! Fiica țărănistului Ioan Hudiță a ajuns în pușcărie, unde și-a purtat sarcina, a născut o fetiță și a vegheat-o, printre corvezi, aproape de an. O experiență-limită care transmite exemplar altor generații fiorul neomenesc al absurdului ideologic. O memorie suferindă și dezechilibrată de canoanele și resemnificările la care a fost supusă în ultimii 60 de ani Ioana Berindei. Originea ei este plasată în timpul instaurării comunismului, proces traumatizant în existența grupului său social, aflat
Agenda2006-12-06-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284889_a_286218]
-
un monarh constituțional, totuși are mai multă decât un prezident de republică. Mai ales când ne închipuim că d. Pantazi Ghica ar ajunge prezident, și că, dând drepturi femeilor, am avea, în loc de {EminescuOpX 194} Adunare legiuitoare, două haremuri, ne prind fiorii, mai ales că gândim și la proverbul românesc, cumcă la Dumnezeu și la noi toate sânt cu putință. Îndealtminterelea, republica - foarte provizorie - de la Ploiești, pe care reacția[a] avut nepoliteța de a o desființa repede-repede, puind chiar mâna pe inviolabila
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
l-am vedea pe d-l Dame batjocorind pe eroii noștri decât lăudîndu-i în modul în care îi laudă. Ei bine! Mihai, Ștefan și Mircea sunt în gândul nostru niște chipuri atât de sfinte în măreția lor încît ne cuprind fiori când le privim; vine apoi un om neastâmpărat și străin de pietatea noastră, vine, ia aceste sfinte icoane, le târăște prin noroiul zilei, face din ele niște caricaturi puse la vânzare și apoi zice că nu ne-a făcut nimic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu ne-a făcut: a luat numai numele Domnului în deșert. Iar astăzi oștenii români se aruncă cu bărbăție în luptă.; pământul se cutremură sub picioarele lor; cad și iarăși cad, și totuși merg înainte; lumea întreagă stă uimită; un fior de jalnică și totuși senină mândrie înalță sufletele tuturor romînilor: în clipa aceasta vine un om și își bate joc de acei oșteni, vine un om și face marfă de vândut din senina mândrie a românilor, apoi zice că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de preț, ziua când l-a cumpărat, când era poate fericită, când afară era poate primăvară, când vocile oamenilor, zgomotul străzii, zborul vrăbiilor aveau în ea un ecou magic, mâna bărbatului care o strângea pe-a ei îi dădea un fior subțire, adânc, diafan... Mama a murit lăsând în șifonier o scurteică de catifea din tinerețe, mai durabilă decât viața ei... Poate că starea de spirit a generațiilor se schimbă? Oricum, se cristalizează diferit, din amalgamul de pasiuni care o domină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
triumf, a unui obraz cu ten alb, a unei guri care nu poate parcă să stea închisă din pricina tensiunii lăuntrice a poftei de viață și de comunicare, un astfel de chip și o astfel de frumusețe nu mai văzusem. Un fior rece de invidie grea mă străbătu. Cum de nu întîlnisem eu o astfel de femeie și o întîlnise Petrică? Cum dracu au noroc unii și dau peste astfel de femei fascinante, cum SE întîmplă, unde le găsesc, sau, culmea, cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin fața casei mele! Avea acel pas rar care sugerează trecătorilor că ființa aceea e în prada unei atât de mari nenorociri încît nu-i mai pasă de nimic și de nimeni; o ocolesc cu grijă, cuprinși o clipă de un fior, și trec mai departe. M-a cuprins și pe mine un fior. Teritoriul pe care îl câștigasem în lunga mea plimbare se închise brusc, se ascunse adânc în ființa mea și de îndată inima începu să-mi bată cu putere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceea e în prada unei atât de mari nenorociri încît nu-i mai pasă de nimic și de nimeni; o ocolesc cu grijă, cuprinși o clipă de un fior, și trec mai departe. M-a cuprins și pe mine un fior. Teritoriul pe care îl câștigasem în lunga mea plimbare se închise brusc, se ascunse adânc în ființa mea și de îndată inima începu să-mi bată cu putere. Fără un cuvânt o luai înainte, deschisei ușa și îi făcui loc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lucru, că venea de foarte departe, din ceața veacurilor. "Am venit, zise, pentru ca toată furia ta să-ți elibereze sufletul." Alte cuvinte nu s-au mai spus. Sufletul meu se eliberase de furie în timpul îndelungatei mele plimbări, dar apăruse acel fior despre care numai eu știam că nu e al nenorocirii, în clipa când o văzusem plimbîndu-se parcă rătăcită prin fața casei mele: nu știa ce face, nu știa ce-avea să i se întîmple, cine poate să știe? (de aici pasul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]