5,879 matches
-
a determinat pe George Enescu să o selecteze pentru concertul susținut la Expoziția Internațională de la New York din 1939. Continuînd să exploreze linia deschisă de dipticul "Înmormăntare la Pătrunjel" și "Paparudele (Două schițe simfonice)" prin noua abordare tehnică a valorificării filonului folcloric, cu accent pe diversitatea ritmică, suprapunerile politonale și un colorit armonic inedit, compune, două decenii mai tărziu, în 1950, suita simfonică "Trei dansuri romănești", ce constituie un reper al creației școlii românești din epocă. Cele două decenii, 1930-1950, în care
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
Fortin, Raymond Charles (prof. univ. dr. la Sorbona), Samuel Glotz, Sandra și Scott Windeart etc. Meșterul Nicolae Popa a murit la 20 octombrie 2010, la venerabila vârstă de 91 de ani. Nicolae Popa este și un mare iubitor de creație folclorică orală, și de aceea a încercat s-o culeagă de pe meleagurile natale și s-o transmită mai departe. În acest sens a publicat în anul 1998, sub forma unei monografii versificate a satului Târpești, o prezentare a numeroase și diverse
Nicolae Popa (meșter popular) () [Corola-website/Science/311748_a_313077]
-
3.450 locuitori, preponderent români. În sat s-au păstrat tradițiile și obiceiurile din Moldova . În prezent, există o casă de cultură (cu 13 cluburi: melodii solo, voce, teatru, folclor, fanfară, dansuri etc.), două biblioteci, magazine și farmacii. Ființează grupurile folclorice românești "Călușarul" și "Izvoraș". Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Costiceni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%).
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
Australia precum și la Festivalul Womad din Marea Britanie. În 2001, Piranha Musik a lansat cel de-al treilea album al Fanfarei Ciocârlia, Iag Bari. Ian Bari demonstează abilitatea formației de a reinterpreta melodii celebre de jazz (West Side Blues), alături de balada folclorică românească Lume, Lume (lor alăturându-li-se în studio formația vocală Angelite din Bulgaria, formată exclusiv din voci feminine) și piese pline de energie românești și țigănești în care deja se specializaseră. Fanfara Ciocârlia a continuat turneele internaționale extinse, regizorul
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
este „lipsită de afinitate sadoveniană”, fiind dominată parțial de „un delir vizual, într-un decupaj dezlânat de ambiție calofilă în care palpitul febril al camerei e neglijent montat”, în timp ce distribuția este strict decorativă. În opinia criticilor, cineastul insistă pe aspectele folclorice și pe valorificarea pitorescului plaiurilor moldave, îndepărtându-se de viziunea mitologică a operei sadoveniene. Interpretarea Margaritei Lozano a fost, în general, apreciată de majoritatea criticilor, care au evidențiat înțelegerea personajului și trăirea sinceră a unui rol dificil, de o mare
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate. A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer (1942); a primit Premiul III (1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional "George Enescu" din București
Gheorghe Dumitrescu () [Corola-website/Science/311935_a_313264]
-
tipul «Armata lui Brancaleone», al lui Monicelli, împletind cu meșteșug clișeele de succes sigur, o anumită duioșie nostalgică și o solidă interpretare actoricească. Sergiu Nicolaescu, ca regizor, dă frâu liber unei narativități fluide, sprințare chiar, bogată în notații psiho - etno - folclorice, ca și în accente de umorism popular, realizând ceea ce se numește un foarte bun și trainic produs cultural mediu și depășindu-și cu autoritate competitorii”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
Vampirii sunt ființe mitologice sau folclorice, care subzista prin hrănirea în special cu sânge de la creaturi vii, indiferent dacă sunt strigoi sau persoane în viață. Cu toate ca entitățile vampirice au fost înregistrate în multe culturi și, conform speculațiilor istoricului literar britanic Brian Frost, ce crede că: „vampirii
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
în Șerbia și Bulgaria ("вампир") și "vrykolakas" în Grecia și "strigoi" în România. Această creștere a nivelului de superstiții în Europa, a dus la o isterie în masă și, în unele cazuri, oamenii au fost acuzați de vampirism. În timp ce vampirii folclorici din Balcani și Europa de Est au avut o gamă largă de înfățișări, de la cea aproape umană până la cea la cadavru în putrefacție, a fost succesul lui John Polidori, cu românul "The Vampyre" (1819) ce a înfățișat un vampir de ficțiune, carismatic
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
i-a adus locul 85 din 100 la momentul anunțării clasamentului „Mari români”, în anul 2006. Moga și-a petrecut primii ani într-o familie cu multe interese privitoare la muzică: un străbunic al său a compus pentru un ansamblu folcloric, în vreme ce bunicul cunoștea banjoul și bunica a cântat în corul unei biserici. Tatăl a învățat chitara, iar mama s-a preocupat de canto. Marius are un frate, Iulian, regizor de videoclipuri. În timpul liceului, Moga compune pentru Talk to Me, formația
Marius Moga () [Corola-website/Science/311492_a_312821]
-
care se folosește frecvent apelativul de „muzică etno”. Cu o reprezentare deosebită în Balcani și în țările din fostul bloc răsăritean, genul este recunoscut de puține limbi ca atare, fiind în cele mai multe cazuri inclus în noțiuni vecine precum: muzică tradițională (folclorică), muzică lăutărească, muzică folk, mai rar chiar și în muzica ușoară sau pop. Se produc multe conflicte terminologice la traducerea acestei noțiuni tocmai din pricina orizontului cultural diferit de la o țară la alta. Cu toate că rădăcinile sud-est-europene ale genului pot fi marcate
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
1% spun că nu ascultă muzică. Marja de eroare a sondajului este de +/- 3%. Secolul XIX-lea prezintă orientarea către muzica cultă occidentală, ca urmare a renunțării la influențele estice. Curentul romantic și apariția „Școlilor naționale” conduc la folosirea muzicii folclorice naționale ca sursă secundară de inspirație. Această direcție a împrumutării ,formelor’’ muzicale apusene și îmbinarea lor cu „fondul” autohton se va menține până în ziua de astăzi. Această tendință nu a fost apreciată de publicul extern. La finele anilor nouăzeci și-
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
numeroase sintetizatoare), înlocuirea solistului cu un grup de soliști, folosirea unei secții ritmice mult mai pronunțate și a unui tempo mai mișcat. De multe ori, versurile sunt creații contemporane, dar sunt și reluate piese de renume din muzica populară sau folclorică. Dat fiind că muzica etno se îndepărtează de folclor (cu atât mai mult decât „prima vârstă” a muzicii populare), asistăm la stilizarea imaginii folclorului muzical românesc din perspectiva culturii de masă (sprijinită și de preluările după piese vechi) - nu trebuie
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
din subzistența viețuitorilor ei. Apreciate de cunoscători, icoanele pictate în Mânăstirea Cârțișoara au fost solicitate la unele expoziții de prestigiu: Expoziția Muzeului Satului, Sibiu, luna mai 1999; Smithsonian Folklife Festival, Waschinton D.C. iulie 1999; Tîrgul de Artă Populară și Tradiții Folclorice, București, iulie 2000, expoziția de la Sibiu, septembrie, 2007 și altele.
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
eseist, poet și prozator român, lector universitar la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. este de asemenea președintele "Institutului de Studii-, Pluri-, Inter- și Transdisciplinare / Institute of Pluri-, Inter- and Transdisciplinary Studies (IPITS)" și solistul grupului folcloric „Dacii liberi” din Maramureș. După absolvirea primei trepte de liceu, frecventează cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca (1980-1985), continuându-si apoi studiile teologice la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Șaguna”din Sibiu (1986-1990). Urmează concomitent cursurile Facultății de Istorie și
Vasile Chira () [Corola-website/Science/312373_a_313702]
-
sub bagheta unor mari dirijori ca Ionel Budișteanu, George Vancu, Paraschiv Oprea, Traian Târcolea, Marin Ghiocel, Ion Albeșteanu. În perioada 1982 - 1989 pe lângă experiența scenică Valeria Arnăutu s-a bucurat de inedita experiență de a cânta în restaurante cu program folcloric, restaurante importante precum Intercontinental, București, Ambasador, Lido, Carul cu bere, Hanul lui Manuc, Național, Bulevard, Athenee Palace, Pescărușul, Moldova. În 1988 în urma unui turneu în fosta Iugoslavie își întâlnește soțul și pentru o perioadă de 3 ani se stabilește în
Valeria Arnautu () [Corola-website/Science/312380_a_313709]
-
Valurile", 1984; La capătul vederii", 1984; " Viața pe nemâncate", 1999) conțin poezii cu o tonalitate baladescă, de o nedezmințită ardoare etică și socială. În multe poezii, apare ca personaj epic Moș Pasăre, ale cărui „pilde” socratice sunt rostite în spirit folcloric, ironic sau ludic, el ironizând pe toți acei cărora le sunt străine idealurile naționale, adevărul și limba română . Începând din anul 1962 lucrează ca regizor și scenarist la studioul cinematografic "Moldova-film". În anii ’60-’70, el a scris scenariile și
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu va îmbină neoromantismul cu idei de inspirație folclorica. O altă influență în muzică lui Brânzeu este expresionismul. . Din păcate după anul 1990, lucrarea nu a fost inclusă în repertoriile operelor din România. În 1948, înființează Filarmonica din Arad, unde contribuie la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
Cinel”, „Coana Chiriță”, „Cetatea neamțului”, „Piatră din casă”, „Crai nou”, „Doi țărani și cinci cârlani”, „Soldatul român”, „Urâtă satului”, „Însurățeii”, „Nicșorescu”, „Prăpastiile Bucureștiului”, „Spoielile Bucureștiului”. A urcat pe scenă o lume autentică, valoarea muzicală fiind sporită de inspirația de factură folclorica. Pe de altă parte, o bogată viața artistică se desfășoară în Ardeal, Banat și Bucovina, animată de societăți muzicale și dramatice. În fruntea acestor formații s-au impus dirijori și compozitori de valoare că Ciprian Porumbescu, Iacob Mureșanu, Ion Vidu
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București () [Corola-website/Science/310984_a_312313]
-
a născut într-o familie cu preocupări artistice, părinții săi fiind Ștefan și Marioara Voineag. Tatăl său, Ștefan Voineag, a fost, la rândul său, solist vocal al "Orchestrei de muzică populară" a "Filarmonicii de Stat din Galați" și al "Ansamblului folcloric “Pandelașul”" din Brăila; artist liric (tenor) în "Corul Teatrului Muzical N. Leonard" din Galați. Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film. A interpretat lieduri
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
(identificat și ca dansul folcloric românesc sau, la plural, dansuri populare românești ori jocuri populare românești) adună toate manifestările privitoare la dans produse de cultura spirituală populară la români. Sincretismul foarte puternic al folclorului românesc în general determină o relație de interdependență între dansul popular
Folclorul coregrafic românesc () [Corola-website/Science/310009_a_311338]
-
manifestările privitoare la dans produse de cultura spirituală populară la români. Sincretismul foarte puternic al folclorului românesc în general determină o relație de interdependență între dansul popular și muzică (tot odată cu aceasta, și cu textul literar scandat sau cântat). Dansul folcloric nu poate fi conceput în lipsa cuplului muzică-text, cele două asigurându-i ritmul caracteristic și tematica, prin care cercetătorii deduc funcționalitatea unui dans (ritualul căruia îi este atașat și importanța în contextul respectiv). Caracterul sincretic al folclorului mai poate fi urmărit
Folclorul coregrafic românesc () [Corola-website/Science/310009_a_311338]
-
particulă integrantă a acesteia. Pentru a-și îmbogăți poemele dramatice, Gil Vicente a cules o serie de cântece, de legende, de obiceiuri, de practici magice și de forme verbale ce aparțin limbajului popular, care transformă piesele sale în prețioase documente folclorice. Gil Vicente reușește să ne dea o galerie de tipuri caracterizate magistral. El este uimitor în surprinderea expresiilor tipice și revelatorii ale automatismelor psihologice, ale unor concepții de viață, ticuri profesionale etc. A reușit chiar să redea foarte veridic limbajul
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
cele din urmă, devenind peste ani imnul României. S-a născut la Sibiu dar s-a mutat de timpuriu la Brașov. A învățat „Psaltichia” la București, cu Anton Pann. A scris cântece laice și bisericești, a adunat și publicat material folcloric. Printre lucrările lui Ucenescu se numără: „Cântece de stea și colind” (1856), „Magazin de centuri noi și vechi” (1883). A fost dascăl la Biserica Sfântul Nicolae din Brașov până la sfârșitul vieții.
Gheorghe Ucenescu () [Corola-website/Science/310076_a_311405]
-
gen net diferențiat, care poate cel mult să fuzioneze cu muzica pop în cadrul subgenurilor etno-pop, etno-dance etc. (se folosește și grafia "ethno"). În sine, muzica populară reprezintă o adaptare a muzicii tradiționale, o manieră stilizată de interpretare a temelor muzicale folclorice. Se dorește omogenizarea formei, a orchestrației (se dă naștere feluritelor mici ansambluri - tarafuri), melodica este subordonată acordicii (unde muzica folclorului aparținea strict sistemului de înălțimi sonore modal, apariția acompaniamentului în acorduri de terțe forțează reorientarea către un tonalism simplu). Din pricina
Muzică pop () [Corola-website/Science/310294_a_311623]