12,418 matches
-
Desigur! Îl asigură Erminia cu devotament. - Ei bine, în afară de faptul de a fi îndrăgostit mistic sau marital, bărbatul e totdeodată un expert eugenic al femeii. El e obsedat de orice formulă fizică extraordinară, are amorul propriu de a înscrie în galeria sa exemplarele rare. Natura vrea perfecționarea speței. - Iubita, soția nu pot fi unul din aceste exemplare? Întrebă Erminia. - Vezi că n-ai înțeles? se supără amuzat Ioanide. Iubita ca atare e imaterială, rostul ei e de a converti energiile spirituale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oraș era dintre cele mai curioase. Curtea, foarte lungă în adâncime, ca și aceea a lui Dan Bogdan de alături, era totdeodată suficient de largă ca să cuprindă pe o latură și în fund niște șoproane bine întocmite, comode ca o galerie. Totul în curte era în cea mai perfectă regulă. Dar, fiind vorba de casa unui intelectual, surprindea prezența unor obiecte insolite: de pildă vreo zece poloboace noi de stejar sub șopron, o căruță nouă, lustruită ca o trăsură, stocuri - cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Manières de faire des mondes, trad. fr. Jacqueline Chambon, Nîmes, 1992). El vorbește despre "activarea" operelor prin dispozitivele care le pun în circulație: expoziție, publicare, editare, publicitate, toate "rețelele" care, de la iluminarea până la restaurarea tabloului, introduc opera în societate (apartament, galerie, muzeu). Arthur Danto, la rândul său, insistă pe operațiunile de interpretare care ar distinge operele de artă de celelalte obiecte: este definiția care separă ontologic non-arta de artă. Genette spune același lucru prin neologismul său, "articitate" (Cometti et alii, 2000
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
citit peste 25 de cărți 79 73 43 36 86 84 75 74 17 14 Ieșiri culturale (cel puțin o dată pe an) Cinema Bibliotecă și mediatecă Concerte rock Operă Varieteuri Spectacole de dans profesionist Spectacole de amatori Muzee Monumente istorice Galerii de pictură Circ Teatru 49 49 23 31 10 9 3 3 10 10 6 8 14 20 30 33 28 30 23 25 9 13 14 16 Practici audiovizuale Televiziune (în fiecare zi) Video (o dată pe săptămână) Radio (în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
exprimarea teatrală a tinerilor școlari și spectacolele pentru "publicul tânăr", "cu liceul la cinema", practici amatoare), cât și "de deschidere către arta contemporană" și medierea artistică (constituirea de colecții, expoziții, conferințe-dezbateri, burse de artă contemporană pentru creatorii regionali, înființarea de galerii asociative, reședințe pentru artiști, împrumuturi de opere...). • Contractualizarea La rândul ei, contractualizarea crescândă a acțiunii publice, începând din deceniul 1970 (sub forma acordurilor interministeriale, a contractelor de dezvoltare culturală, a planului stat-regiuni, a orașelor sau regiunilor de artă și istorie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologie ajunge să se intereseze de studiul actorilor situați în centrul acestei articulații, care participă la acest efort de transmutare: este vorba de critici, de curatori, de negustori, de adjudecători, de colecționari și de toate instanțele de mediere (muzeu, presă, galerie, saloane, vânzări publice, expoziții) care joacă un rol de transformare a prețurilor în valori estetice și/sau etice. Faptul că aleșii locali (și, într-o mai mică măsură, cei naționali) se preocupă atât de mult de acțiunile culturale reliefează această
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se preocupă atât de mult de acțiunile culturale reliefează această dimensiune simbolică: cultura este o pârghie pentru legitimarea acțiunilor publice. Munca simbolică a criticului Harrison și Cynthia White au pus în evidență poziția-cheie a criticilor. Odată cu apariția sistemului comercial (înființarea galeriilor), ca urmare a deficiențelor de la Salonul Academiei, au apărut și noi actori, intermediari între artiști și public: negustorii și criticii (ei vorbesc de un dealer critic system). "Criticilor, alături de negustori, le revenea dificila sarcină de a stabili reputația unui artist
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
artistică apare în primul rând ca o cerere de notorietate" (Rouget et alii, 1996, p. 137). De câțiva ani, anchetele se axează pe punerea în evidență a rețelelor de legitimare (Moulin, 2000). Toți actorii joacă acest joc, atât administratorii de galerii, pentru a monopoliza informația și a produce "efecte de ciorchine" (Moulin și Becker, 1986), cât și artiștii. Înmulțirea evenimentelor ca târgurile internaționale (FIAC) sau marile manifestări (Bienala de la Veneția) este un mijloc de a construi rețele, de a reduce incertitudinile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
orice anchetă asupra muncii care a fost necesară pentru elaborarea lor. Nu este vorba de o eroare în sens științific, ci mai degrabă de o opțiune care pare ireconciliabilă cu constructivismul: " În lipsa uneia mai corecte, adoptăm aici denumirea utilizată de galerii" (Moulin, 2000, p. 26). În același spirit, unii economiști ai culturii scriu: Într-un sens mai restrâns, apropiat, în fapt, de delimitările administrative adoptate în majoritatea țărilor dezvoltate, cultura nu privește decât modurile de expresie considerate ca ținând de domeniul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mai interesantă, în aceste analize realizate pe baza unor convorbiri, este constatarea că actorii nu sunt atât de "transparenți față de ei înșiși" pe cât ne-ar lăsa să credem forma pură a paradigmei raționaliste. Ei pot să se mintă: • proprietarul de galerie neagă latura comercială a activității sale: "Unii sunt conștienți că își creează un personaj care este o mască. Mulți alții se iau în joacă, iar minciuna pe care le-o spun altora și-o spun mai întâi lor înșiși. Doar
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
culturale trebuie să aibă ca obiecte ansamblul relațiilor (obiective și efectuate sub formă de interacțiuni) între artist și ceilalți artiști și, dincolo de acesta, ansamblul agenților angajați în producerea operei sau, cel puțin, a valorii sociale a operei (critici, directori de galerie, mecena etc.) [...]. Ceea ce numim creație este întâlnirea dintre un habitus socialmente constituit și o anumită poziție deja instituită sau posibilă în diviziunea muncii de producție culturală. Astfel, subiectul operei de artă nu este un artist singular, nici un grup social, ci
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
practicilor, logica obiectiv interesată și calculatoare a agenților. Iar acest lucru este adevărat îndeosebi în câmpul cultural, care se prezintă totuși ca o "lume economică inversată" (1992) în care fiecare actor neagă și refulează interesul și munca necesare: patronul de galerie, editorul, artistul, colecționarul, criticul etc. Și în această privință, sunt multiple criticile aduse acestei concepții a socialului: Menger refuză "noțiunile epistemologice care nu pot fi susținute", precum "strategiile inconștiente" (Menger, 1997). El merge pe urmele lui Boudon, care critică din
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
149, 162, 164, 184, 201. 215, 220, 227, 233-234, 240, 265, 271, 275, 277, 296, 304, 311. Fotografie, 53, 57, 88, 90, 117, 257, 275, 279, 306. Funcție, 28, 87, 109, 129, 174, 178, 182-184, 200-201, 265, 275, 284. G Galerie, 65, 96, 101, 205, 253, 258-259, 262, 265, 277, 285. Gen, 40, 121-122, 126, 294. Gender Studies, 122. Generație, 19, 61, 71, 74, 121, 123, 146, 153, 184, 225-227, 269. Geniu, 18, 19, 33, 187, 274, 276. Grup, 23, 25-27
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a condus Franța între 1936 și 1938, inițiind importante reforme sociale (n. tr.). Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, traducere de Ihor Lemnij, Humanitas, București, 2007, pp. 40-41, 182, 191 (n. tr.). Leo Castelli a deschis în 1957 o galerie de artă la New York, expunând mai întâi opere ale pictorilor abstracționiști, apoi pop art și alte curente contemporane (n. tr.). Max Weber, "Sensul "neutralității axiologice" în științele sociologice și economice", traducere de Nicolae Râmbu, în Teorie și metodă în științele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cel mai ironic și mai detașat din lume, apoi le spărgea în mii de bucăți. Sofistul nostru, asudând, respirând greu și bombănind plin de nemulțumire, fu redus la a-i reproșa că le sparge întotdeauna în același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz, se grăbi să abandoneze un partener de duel atât de dur pentru a merge să caute o nouă ceartă cu domnul Pierre Leroux
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
perfect în propriul ei contur. Tocmai de aceea, el nu cade de la o înălțime situată mai presus de sine, ci se surpă asemeni unei statui în granițele formei. În tragicul antic este exaltată limita, în cel modern, depășirea. Din toată galeria eroilor antici, Prometeu pare să fie singura abatere de la regula limitei și, de aceea, singura apariție stranie, un soi de irumpere a modernului pe scena antică, fapt care, de altfel, și explică posteritatea modernă a eroului, de la Goethe până la Shelley
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
traiect personal. Există o singură cale de a o "cultiva": a face apel la felul în care omenirea și-a "sistematizat" experiența afectivă. Ceea ce înseamnă a recurge la literatură. Ei bine, jurnalul face direct ceea ce restul literaturii face printr-o galerie de măști. Cititorul nu mai este chemat acum să intre în rezonanță cu personaje, ci unicul lui sistem de referință, unicul lui interlocutor este autorul jurnalului, care este și unic personaj. Rezultă de aici că viețile lor coincid? Răspunsul este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la cei 9 ani ai lui, trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu-mă pur și simplu. Și așa cum orice îndrăgostit recurge, pentru captația inițială, la flori, eu am recurs, în imaginarul întîlnirii mele cu el, la jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
refuzului lui. Orice sugestie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos. Mi-am propus să-i dau lovitura de grație. L-am luat în preajma Crăciunului la Paris. Bulevardul Hausmann, în special porțiunea "marilor magazine", cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să împingi singur ușa magazinului. Până și în cerșetorie vindem cel mai necalificat produs: un simplu gest, simpla disponibilitate de servitor. Dar ce are a face? Important este că până la urmă cu toții "ne integrăm în Europa". luni, 12 august Marea Galerie de la Luvru revizitată după 20 de ani. Mă prinde ora închiderii și, în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele și prin față îmi defilează prinți de Rimini, tinere prințese, cavaleri de Malta, condotieri, viceregine ale Neapolelui, Ioan
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în față cu toate fiarele lumii. Muzeul realiza prin sinteză o imagine ― "lumea naturală" ― care nu-și avea corespondentul real nicăieri. Ceea ce se obținea era remarcabil și terifiant: singurătatea mea de om proiectată pe fundalul lumii animale. Dar traversarea unei galerii de tablouri și statui? Mi-am imaginat paznicii scoțîndu-i afară pe ultimii întîrziați și Închizând muzeul. Ce aș fi simțit rămânând acolo? Tablourile atârnate pe pereți ar fi evadat din convenția estetică prin care se ofereau până atunci privirii și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost de vreun folos citirea acestei cărți, aduceți-vă aminte din când în când de mine.” 129 Giovanni Boccaccio are intuiția corectă a propriei eternități doar prin intermediul operei sale. Cu toate că Geoffrey Chaucer realizează portrete ușor ironice personajelor feminine din galeria Povestirilor din Canterbury, nu este mai puțin un filogin și un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea devine la fel de plină de compasiune, le instruiește și le înțelege, nu se reține chiar de la promovarea ideii unei lumi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în pază./ Luați seama ca prin pilda voastră rea/ Sau șovăind pedeapsă a le da/ Pierzării să-i sortiți... Altfel socot/ Că v ați plătit greșeala scump de tot.”133 Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt nu doar o simplă galerie de portrete, diverse și remarcabile în felul lor, unice în epocă și chiar peste secole, ci pot fi privite dintr-o nouă perspectivă: sunt primele „ghiduri” pentru femei, primele opere de la sfârșitul Evului Mediu care acordă și femeii importanța cuvenită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol. 44, nr. 1, p. 74. 503 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 449. 135 cunoască și să le interpreteze”.504 Devin voci care răsună cu putere în literatura Evului Mediu, sunt personaje memorabile ale galeriei feminine ficționale. 504 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 408. 136 V. Moralitatea personajului feminin V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
indică partea superioară a unei coline. Alte toponime indică o însușire a locului: Sărături, Săcături, Împuțita; altele evocă vegetația: Pădurea lui Florea, La Rădiu, La Tărăbuț, La Gălbigea, La Plop etc. Locurile de prin salcâmerii, unde vulpile și- au săpat galerii, și-au găsit și ele un toponimLa Vulpăria lui Roșu. La Budăi și La Izvoare indică locuri cu surse de apă. Vegetația predominantă dintr-un anumit loc a reprezentat o sursa de inspirație pentru toponime cu ar fi: Valea Sălcii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]