KorAP: Find »[drukola/base=gaură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...217 218 219 ...287 >

7,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

nici o reacție. Acum e alb la față, arată ca un manechin. Mă răsucesc către femeie. Un brrr șuierător se aude dinspre chipul ei palid și el. — Ce e... ce pot... Fă ceva... te rog... pare că pronunță cuvintele printr-o gaură din gât. Urlu la tip: — Hai frățâne... nu poți să pleci așa... mă răsucesc spre mulțimea de gură-cască, Chemați o ambulanță! CĂRAȚI-VĂ DRACU PE STRADĂ! Încerc să-i fac un masaj cardiac extern, apăsând, lovindu-l În piept, respectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
arunce o privire la fundul ei, răsfoiește revista din avion ca un mic puțoi ochelarist ce e. Problema lui Bladesey e că Încearcă să intelectualizeze totul. Nu posă faci asta când Îi vorba de futut. Or i-o bagi n gaură or nu. — Heterosexualitatea și nevoia de sex anal nu implică de fapt o atitudine misogină, spune el În șoaptă. E doar o activitate lipsită de valoare Între două părți consensuale. Da, există o moștenire culturală misogină atașată, ca și În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
un puseu de adrenalină care-mi dau satisfacții când maronește și rupe materialul la primul, al doilea, al treilea și al patrulea contact. Apoi Îmi admir opera, Înainte de a Întoarce repede perna pe partea ailaltă pentru a ascunde cele patru găuri noi. Lennox se Întoarce și modelează niște linii. A fost de serviciu În brigada de droguri și a pus laba pe o cantitate măricică de marfă a-ntâia, ticălosul norocos. Am porționat marfa pe care am adus-o de la Amsterdam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
morman de 000000000000000000000000000000000 supurează apă maro. Asta am și vrut! 000000000000000000000000000 000000000000000 000 Excursii masonice E acolo! Mă trezesc dintr-un somn Înnebunitor În care am picat de matol ce eram și văd chestia aia de rahat! Se târăște prin gaura curului meu, e Întinsă peste șoldurile mele. O ating. Ochii ei negri. Gura ei absorbantă și Încârligată. Ca o panglică de tagliatelle cu cap. M-am dus s-o Înhaț doar ca s-o aspir pe gaura curului ca și cum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Se târăște prin gaura curului meu, e Întinsă peste șoldurile mele. O ating. Ochii ei negri. Gura ei absorbantă și Încârligată. Ca o panglică de tagliatelle cu cap. M-am dus s-o Înhaț doar ca s-o aspir pe gaura curului ca și cum ai mânca o bucată de spaghetti... ... și suntem treji. Sunt treaz. Pe canapea. Apartul video e pornit: casetele pe care le-a obținut pentru mine Hector Fermierul. Masacrul Vibratoarelor: lesbienele care le-o trag gagicilor tinere În pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Bruce. Pentru că știu că Aici enu te-au lăsat niciodată În pace. Acum poți să mănânciBunty e fututătot ce vrei tu. Pentru mine, pentru tine, pentru toțiat rahatul de sfceilalți. Acum te poți ospăta cu tot ce-ți dorește satisfacă gaura ta cea mareinima sau tot ce-ți distruge sufletul, care vine mai Întâi. Așa că mănâncă.00000000000000000000000000 O societate a secretelor Gardul viu al lui Bladsey e tăiat mai precis decât celelalte de pe stradă. E ordonat, așa e el, Confratele Blades

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cârciumă, strecurându-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonând melodia pe care se derulează genericul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lângă o spaimă zdrobitoare când mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecând În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lângă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urât-mirositor care l-a Înmormântat În buncăr. Însă nu poți să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sârmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce până la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

ciudate forme, având toate cheițe, conținând probabil instrumente muzicale ezoterice. Și fire. Fire și cabluri peste tot unde vedeai cu ochii, acoperind mare parte din suprafața podelelor, unele conectând tot felul de mașinării, iar altele dispărând pur și simplu în găurile date în pereți în cel mai grosolan și sfidător mod pentru un iubitor de artă. Sute, poate mii de cabluri, în ciuda faptului că Lincoln Rhyme se familiarizase cu tehnologia wireless încă de când apăruse ea; prin mijlocirea acesteia, utiliza un microfon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lucru vizibil și pentru urmărit care viră spre curtea unei școli, unde niște copii jucau baschet și baseball. Nu era foarte aglomerat, pentru că poarta era încuiată cu un lacăt și, dacă doreai să intri, trebuia fie să te strecori prin gaură, fie să escaladezi un gard de câțiva metri. Magicianul nu optă pentru astfel de subtilități, ci se îndreptă cu viteză maximă direct spre poartă. Cei prezenți se împrăștiară, unii din ei fiind foarte aproape de a fi loviți, mai ales că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
doar câțiva dolari. Rhyme se apropie ușor de masa de examinare și începu să se uite cu mare atenție. - Întoarce-le pe partea cealaltă... Ține-le așa... Ar fi putut avea cheia, e adevărat, dar văd zgârieturi recente în zona găurii. Aș zice că au fost totuși sparte... - Dar trebuie că Burke l-a percheziționat, spuse Sachs. De unde să fi avut șperaclu? - Poate îl ținea ascuns undeva. În păr, în gură..., încercă să răspundă Kara. - În gură? se miră Rhyme. Mel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să răspundă Kara. - În gură? se miră Rhyme. Mel, încearcă să le treci prin sursa de lumină alternativă. Cooper își puse ochelarii de protecție și porni sursa de lumină alternativă. - Mda, ai dreptate. Se văd mici pete și punctișoare în jurul găurii. Asta semnala, așa cum explică Rhyme, prezența unui fluid din corpul uman, cel mai probabil salivă. - Houdini făcea asta mai tot timpul. Câteodată chiar lăsa pe cineva din public să-i verifice gura. Apoi, chiar înainte de a efectua evadarea, era sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
margini, dar avea o ieșire de incendiu, la doi metri de locul în care se afla el acum, încercând să privească dincolo de aerul plin de impurități emanat de un aparat de aer condiționat. Malerick alergă câțiva metri și sări peste gaura fără fund dintre cele două clădiri, aterizând cu ușurință lângă ieșirea de incendiu și săltându-se peste balustrada protectoare. Urcă apoi cu repeziciune două scări și se opri la etajul 17. Privi înăuntru. Nu era nimeni pe hol. Puse arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
deschide fereastră și a pătrunde în clădire. Se opri pentru a-și trage sufletul. Porni apoi pe culoar, spre apartamentul cu pricina. Se opri în fața ușii și se așeză în genunchi pentru a-și scoate uneltele. Prima dată, introduse în gaura cheii o bară de tensiune, iar deasupra șperaclul. În trei secunde, yala era descuiată. Deschise apoi ușa, doar atât cât să poată vedea balamalele, pe care le stropi cu ulei dintr-un recipient foarte mic, pentru a nu face niciun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să-și pună arătătorul pe trăgaci. - Nu, te implor, nu, nu! se lamentă ea. Prizonierul zâmbi cu cruzime, în timp ce ea privea gaura neagră a țevii, așteptându-se dintr-o clipă în alta să se declanșeze. Văzându-și copiii, văzându-și soțul, văzându-și propria mamă... Sub nicio formă, gândi Welles furioasă. Își propti piciorul în perete și se împinse cu putere. Weir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lupta cu nimeni pentru armă. Rămăsese în mâna ei; Weir avea mâna prăbușită pe lângă corp. Clătinându-se, reuși să se salte în picioare și să se depărteze de el. Dumnezeule... Glonțul îl nimerise pe prizonier direct în cap, lăsând o gaură imensă. Pe peretele din spatele lui, erau stropi de sânge, bucăți de creier și de os. Weir era întins pe spate, cu ochii goi îndreptați spre tavan. Tremurând din tot corpul, începu să plângă: - La dracu’, uite ce am făcut! O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bage o coadă întreagă de păun printr-o batistă. Publicul își dă seama rareori de trucul folosit pentru a făcea să pară că o coadă întreagă penetrează bucata de bumbac. Care e metoda? Chiar trece prin ea. Batista are o gaură! Publicul ia în calcul această metodă, chiar la început, dar o abandonează la fel de repede; decide că e prea simplă pentru un artist de asemenea calibru. Mai degrabă se gândesc că face ceva mult mai elaborat. Alt exemplu: un iluzionist se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era că plictiseala va fi ținută la distanță cel puțin pentru câtăva vreme. Kara se afla în față la Smoke&Mirrors, văzând pentru prima dată lucruri pe care nu le observase în anul și jumătate în care lucrase acolo. O gaură în colțul din stânga sus al geamului, produsă cel mai probabil de un pistol cu bile. Un mic graffiti chiar pe ușă. O carte prăfuită despre Houdini, așezată în vitrină, deschisă la pagina la care se vorbea despre tipuil de frânghie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941

de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei din stânga ședea căpitanul Klapka. Fără cască, tuns la piele, fața lui rotundă răspândea bunătate și

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
chiar în marginea satului. Apostol se uita drept înainte, dar în ochii lui jucau spânzurații, numai spânzurații, din ce în ce mai mulți și mai mustrători... Apoi deodată, în mijlocul lor apăru iar fața plutonierului, cu zâmbetul supărător, ce-i descoperea dinții gălbui, cu o gaură neagră în gingia de jos, și iar auzi glasul enervat, care încerca să fie lingușitor: ― Cele două santinele pe care le-ați văzut stau numai ziua, ca să nu-i ciugulească corbii, pentru că pe aici sunt mulți corbi, foarte mulți... Noaptea

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

Case închiriate pentru o nimica toată, sau pentru un preț mare - liniștea, supunerea, pacea socială - unor muncitori care nu speraseră la atât, și cărora li se părea caraghios ca acum să se ușureze într-un closet și nu într-o gaură neagră făcută în mijlocul unei scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-ne. Nu mai țin prea bine minte mișcările, articulațiile, întregul decupaj al acestui moment, gesturile noastre. Nu memoria mea prezentă e cea care are acum un glonte în aripă, ci memoria acestui moment care s-a fărâmițat singură, lăsând în loc găuri mari. Trebuie să mă fi comportat ca un automat, urmându-l cu mișcări mecanice. Poate că m-a ghidat sau m-a luat de mână, cine știe? Mai târziu, mi-am simțit din nou inima bătând și sângele curgându-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gaură în craniu. În fond, cântecul lui era înrudit cu ouăle cerute de judecător, micile lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Matziev, fără să se cunoască dinainte și completându-se reciproc, s-au înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
sticla-n mână și ținându-se de gât. De acum, nu mai râdea niciunul. Toți deveniseră rigizi ca statuile, ba căpătaseră și culoarea lor de fontă. Nu le puteam vedea ochii, ce păreau să nu mai fie acum decât niște găuri negre și fără sfârșit, deschise spre fața ascunsă a lumii. — Veniți, îmi spuse preotul, nu are nici un rost să rămânem aici. L-am urmat cam ca un automat, în timp ce căpitanul încerca încă să domolească furia celor care nu se puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]