16,377 matches
-
formase o mulțime care intra din secție în secție cu mesajul: „Veniți cu noi!” Revolta începuse! Luat de val m-am alăturat muncitorilor care au decis să se îndrepte spre „Palat” (administrația uzinei)... acolo, muncitorii revoltați au spart mai toate geamurile clădirii. Mulțimea revoltată și nervoasă se întreba ce are putea face pentru că mesajul lor să poate fi recepționat...cineva a strigat: „Haideți la Comitetul Județean!”... idee care a fost imediat împărtășită de cei prezenți, astfel încât coloana protestatarilor a decis să
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
casa, de lipsa de mâncare și de tăierile salariale, au îndrăznit să se ia la trântă cu sistemul comunist și să-l pună la zid, strigând: „Jos Comunismul!” Ajunși în fața Comitetului Județean, sediul comunist a fost devastat, s-au spart geamuri, s-a aruncat cu banane, portocale - ceea ce romanul de rând vedea o dată pe an - si cu telefoane... într-un final, cineva a aruncat și portretul lui Nicolae Ceaușescu, aflat undeva, sus, la ultimul geam...dupa multe tentative in care fusese
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
a fost devastat, s-au spart geamuri, s-a aruncat cu banane, portocale - ceea ce romanul de rând vedea o dată pe an - si cu telefoane... într-un final, cineva a aruncat și portretul lui Nicolae Ceaușescu, aflat undeva, sus, la ultimul geam...dupa multe tentative in care fusese luat la țintă cu ouă. In momentul când tabloul a fost aruncat, lumea era în delir, parcă fuseseră izbăviți de o tiranie care nu se mai termina, tabloul fiind rupt în bucăți și incendiat
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
și scutierii își fac apariția și se desfășoară... fiecare fuge cum poate... forțele de represiune intervin brutal și pun capăt revoltei. Am revenit seara să văd ce se mai întâmplă... totul era încercuit și se lucra de zor la repararea geamurilor sparte și la curățirea spațiului verde din fața Primăriei. A doua zi dimineață, totul arată precum nimic nu s-ar fi întâmplat. Alta era însă, situația în uzină, unde aveau loc ședințe extraordinare de UTC și de Partid, în fiecare zi
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342802_a_344131]
-
că nu pot Să te iubesc, dar spune cine Te-ar adora, cu ploi cu tot Și-atâtea ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
incluzi în nicio categorie. Și nici să nu mă compari. Eu nu sunt ca alți bărbați”. Aceste trăiri sunt surprinse cu mult meșteșug, în fragmente de mare finețe și profunzime. De durere fără de margini: „draperii negre mi-am pus în geam”. „Nu te mai pot iubi, nici măcar în amintire. Vreau să iubesc, cu adevărat, pe cineva, pe absolut oricine, de dragul iubirii doar. Și nu mai pot nici măcar atât. Poate că și sufletul meu a murit. Vreau să iubesc ceva și nu
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
doar. Și nu mai pot nici măcar atât. Poate că și sufletul meu a murit. Vreau să iubesc ceva și nu găsesc. Nimic nu mă mai atrage. Nu pot să văd dincolo de negrul din fața ochilor. Draperii negre mi-am pus la geam. O, Pandora, sămânța ta de speranță nu mai încolțește-n mine!” (Extemporalul). Iată o frază de o mare intensitate a trăirilor, cu profunzimi tulburătoare, revelatorii, cuvintele se prind într-un joc al imaginarului și fanteziei, adevărate esențe ale unei gândiri
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESTINUL TOAMNEI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Auzi în geam, se zbate-ntruna, fantoma viselor în vânt, sub vraja timpului furtuna, prin glasul toamnei delirând, Te pierzi în lacrimi și regrete, ce-n suflet varsă nostalgii, când soarta șterge iar portrete, din străzi pustii și ruginii. Mai simți cum te
DESTINUL TOAMNEI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342868_a_344197]
-
nostalgii, când soarta șterge iar portrete, din străzi pustii și ruginii. Mai simți cum te cuprind fiorii, îți geme sufletul plăpând, văzând cum plâng prin streșini norii, ce se revarsă pe pământ. Se frâng și visele din lună, îngândurat prin geam privești, la cerul care iar adună, tristețea toamnei ca-n povești. Te pierzi privind în depărtare, vezi ramul gol și pătimaș, sperând la toamna viitoare... la toamnele ce ți-au rămas! Te pierzi privind a câtea oară?! - destinul frunzei... cade
DESTINUL TOAMNEI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342868_a_344197]
-
am creiat! Atunci, o rază plăpândă a lunii a tăiat întunericul dens al nopții și s-a proiectat direct pe hartia pe care era chipul desenat. Hârtia a început a se mișca poate la o adiere pătrunsă, oare cum?, prin geamul închis. Am văzut cum pe masă înaintea mea se contura un om. Era el. Omul creiat care persista sa existe real în imaginea minții și care era unul viu căruia abia îi dădusem viață. Pentrucă nu existai. Te-am creiat
TE-AM CREIAT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342929_a_344258]
-
neliniștită. Sorbi din absolut vibrând în tărie, te-ntrupezi în crez mustind de speranțe și deodată simți că-n tine adie stranii nuanțe. Doamne,de ce doar de-ndoieli ai parte? Clipele ce vin au viscole-n ele. Stai și-nlocuiești geamurile sparte punând zăbrele. În inima ta o ultimă barcă a-ndesat în ea gândurile-ți stranii și sufletu-ți trist ce-n zadar încearcă să-și zvânte anii. În criza de timp care te sugrumă încerci să oprești curgerea de
STĂRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342973_a_344302]
-
mirifică lume, care ar fi acest tablou ? Grigore Vieru Ferestrele casei/ deschise-n Univers./ Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam în casă. Eu, jos, în ogradă, sub umbra zarzărului, care nu mai este, păzind țărâna, pasărea, izvorul... Și lumina dimineții, în care îmi simt mai liber sufletul. Nimic nu i se mai poate adăuga... Îmi văd umbra pe ierbi,/ Mă
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
de față/ Cu sângele meu/ Când e rănit. Sufletul rănit naște mărgărit. Suferința naște frumusețe. Am urmat învățătura biblică : Celui ce îți azvârle o piatră/ Aruncă-i o pâine. Căci, n-au reușit să-mi spargă cerul din fereastră odată cu geamul. Și, dacă vei întoarce piatra cu fața spre tine, vei vedea că-i plânsă. Lili Bobu Blândețea dumneavoastră imponderabilă naște empatie, ingenuitate, o armonie evanescentă, cu accente de profunzime omenească, autentică, aidoma cuminecării, sporind dragostea de semeni. Și ei v-
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
scape ca de neghină De puiuții de găină, Așa că-i goni pe toți, Alergându-i ca pe hoți Pân’ pe coastă, în grădină, Și se-ntoarse cu o mină Inocentă și străină. Din cămara cea de vară, Cum privea pe geam, afară, Gospodina l-a aflat, Puii-ndată a salvat, I-a dus lângă mama lor Ce se prăpădea de dor. Gânsacul cel nemilos Sâsâia cam furios, Era încordat - un arc - Și l-a-nchis o zi-ntr-un țarc! Na
GÂNSACUL PEDEPSIT de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343041_a_344370]
-
mirifică lume, care ar fi acest tablou ? Grigore Vieru Ferestrele casei/ deschise-n Univers./ Pereții albi/ ca miezul de nucă proaspăt,/ ca niște steaguri de pace,/ mama răcorindu-și palmele,/ alipindu-le de fața lor. Iarba înaltă, uitându-se pe geam în casă. Eu, jos, în ogradă, sub umbra zarzărului, care nu mai este, păzind țărâna, pasărea, izvorul... Și lumina dimineții, în care îmi simt mai liber sufletul. Nimic nu i se mai poate adăuga... Îmi văd umbra pe ierbi,/ Mă
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
de față/ Cu sângele meu/ Când e rănit. Sufletul rănit naște mărgărit. Suferința naște frumusețe. Am urmat învățătura biblică : Celui ce îți azvârle o piatră/ Aruncă-i o pâine. Căci, n-au reușit să-mi spargă cerul din fereastră odată cu geamul. Și, dacă vei întoarce piatra cu fața spre tine, vei vedea că-i plânsă. Lili Bobu Blândețea dumneavoastră imponderabilă naște empatie, ingenuitate, o armonie evanescentă, cu accente de profunzime omenească, autentică, aidoma cuminecării, sporind dragostea de semeni. Și ei v-
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
care seamănă cu un arian, mi-a promis că la sfârșitul acestui an, dar poate chiar mai repede, prin luna octombrie, îmi va cumpăra o lampă cu magneziu ca să pot face fotografii și înăuntrul camerei mari care este camuflată la geamuri cu hârtie neagră de teama bombardamentelor... Cu puțin noroc, după ce începe școala, am să pot face multe fotografii cu lampa cu magneziu... Am să-i fac in primul rând o poză bunicului meu că este cel mai în vârstă și
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
Ghetoul are o suprafață de numai 130 de iugăre. Doar 50 până la 60 de centimetri pătrați revin unei persoane! Copiii mici și bătrânii se culcă adesea pe solul gol... Ghetoul este înconjurat de un gard înalt de peste doi metri, iar geamurile spre casele creștinilor au fost acoperite cu scândură... Am făcut fotografii și la gardul înalt și la geamurile astupate... Zilnic, mașinile intreprinderii de pompe funebre „Tarsoly” din Oradea cară victimele decedate în cursul bătăilor, sau cadavrele celor care s-au
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
persoane! Copiii mici și bătrânii se culcă adesea pe solul gol... Ghetoul este înconjurat de un gard înalt de peste doi metri, iar geamurile spre casele creștinilor au fost acoperite cu scândură... Am făcut fotografii și la gardul înalt și la geamurile astupate... Zilnic, mașinile intreprinderii de pompe funebre „Tarsoly” din Oradea cară victimele decedate în cursul bătăilor, sau cadavrele celor care s-au sinucis, ale celor care nu au mai rezistat torturilor aplicate de călăii lui Péterfy, șeful ghetoului... Am reușit
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
enormă ironie, chiar pe lângă peretele casei noastre... (Afară, din curtea interioară a ghetoului se aud strigăte de durere urmate de cuvintele: „Na, te vén gazember, most megmondod az igazat?” «Ei, ticălos bătrân, acum îmi spui adevărul?». Eva se repede la geam și fotografiază cu nesaț. Apoi murmură parcă citind din jurnal) - Doi jandarmi bat cu sete un evreu ca să le spună unde a ascuns aurul... În spațiile depozitului fabricii de bere „Dreher” au fost create spații de anchetare a evreilor care
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
exterior, prăbușit în timpul războiului - fusese confecționat de tata, din bucăți de scânduri. Peste acestea, fixase fire de stuf, pe care apoi le tencuise cu lut și le văruise. Ziua pătrundea în odaie printr-o fereastră pătrată, cu patru ochiuri de geam, practicată în peretele de scânduri. Cu toate acestea, vicisitudinile traiului zilnic, într-o Românie aflată în plin proces de reconstrucție, erau inexistente pentru copilul care privea cu ochii mari de admirație, din colțul străzii Tipografiei, mașinile care alergau pe strada
VISUL COPILĂRIEI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343310_a_344639]
-
arborat, în mine îl văd A fost și în bernă după exod, Înfrânte dureri își cară bagajul, În gara pierdută mai caută gajul... Uitate batiste, spălate cu lacrimi, În nopțile minții trecute prin patimi, Lumina se crapă pe umăr de geam... Speranța e-n floare pe ultimul ram! foto sursa internet 22 mai 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un ram / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1607, Anul V, 26 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea
UN RAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343305_a_344634]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DE CE? Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului De ce ne ascundem în noi Când viața Ne bate la geam, Când ne invită Să ne înfruntăm Instinctul uman? De ce ne ascundem în cărți Când totul În jur se destramă, Și inima noastră Dă fuga În sânul de mamă? De ce am pierdut curajul De a spune Clar ce gândim, Și ne
DE CE? de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343315_a_344644]
-
să regret că n-am profitat mai mult de acele facilități. După ce-am coborât de pe munte și am servit masa la cantina noastră, ne-am continuat programul cu o partidă de dragoste în sufocant de călduroasa noastră cameră, cu geamurile larg deschise. După-amiază, am hotărât să mergem spre Pârâul Rece - Râșnov, cât vom putea de departe. Drumul era curățat de zăpadă, de asemenea și trotuarul ce însoțea șoseaua pe ambele părți, astfel că era o plăcere să mergem pe acest
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > GÂND FUGAR Autor: Mihai Vâlvă Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Gând fugar, Ades îmi fuge gândul, După mireasma C opilăriei. La geamul mic al casei, Demult dăramată. Să simt miros de mere coapte Și iz de mână aspră, Ce -n nopțile de iarnă, Aruncau lemne în soba inghetatâ. Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire, Pe plaiuri dulci cu iz
GÂND FUGAR de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343405_a_344734]